1,637 matches
-
să-l uitați... (Sfetnicii se retrag șopotind între dânșii. Par a nu se înțelege.) Nevastă dragă, îți mulțumesc pentru că ai oprit în preajma noastră pe această preaînțeleaptă Liana. Și ție, fata mea, își mulțumesc pentru sprijinul dat, și te rog să binevoiești a ne socoti prieteni ai tăi. LIANA (modestă, dar fără umilință): Măria Ta, nu sunt vrednică de asemenea cinste! LIOARA: Ba ești vrednică! Vom căuta alt ajutor jupânesei Ilinca, iară tu vei fi de-acum înainte ca o copilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i face pe plac Măriei Sale Pricină-Împărat. PRICINĂ: Ce fel de plac poate fi acesta? Și de unde știi tu ce-mi place și ce nu-mi place mie. Să i se...(își înghite vorba) LIANA: Știu, Măria Ta, încă de pe când binevoiai să mă știi și să mă ții în preajmă-ți. (rumoare) Aflați Măriile Voastre că Pricină-Împărat este tată al meu drept și că am crescut cu bine sub mâna maicii mele, cât a fost în viață, și sub grija tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de față, s-a mâniat pentru asemenea vorbă, socotind că dragostea mea este de râs, aflându-se sarea în țara lui pe toate drumurile, și m-a alungat din casa noastră. Așa că acuma, la ospățul nunții mele, la care a binevoit să vină, i-am pregătit eu, cu mâna mea, bucate în care am pus, în loc de sare, șerbet de zmeură și miere de albine, ținând minte că mai ales acestea-s pe gustul său. Rău îmi pare că ce-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prin a cărei inimă trecuse sabia durerii, Cea care îi fusese ajutor în toate încercările vieții și o întărise în credință și nădejde în Fiul ei. Apoi suspină ușor și-și dădu sufletul în mâinile îngerilor luminoși. Deșteptarea Când ai binevoit să intri și în casa mea, Doamne, m-ai aflat dormind somnul cel adânc și greu. Ai așteptat ceva timp ca să mă trezesc, dar eu continuam să dorm în nesimțire. M-ai atins cu mâna Ta, am simțit, dar nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și cât de plăcut era să stai în ea, mi-am zis că niciodată nu voi mai lăsa să ajungă la starea cea dinainte. Am promis s-o păstrez mereu așa, ca să nu-mi fie nicicând frică și rușine, atunci când binevoiește Domnul să intre în ea. Poate îi va place și nu va mai pleca și va rămâne pentru totdeauna la mine. Să nu facem rău! - Cum credeți? Ce vrea cu adevărat Dumnezeu de la noi, oamenii? Cea mai mare parte, dintre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
durerea mea, doamnă. Cu ea în inimă, trăiesc și aștept mereu ca Domnul să se milostivească și să-mi trimită această fericire. Știu că am greșit, că L-am supărat pe Dumnezeu, pentru că nu am primit pruncii atunci când El a binevoit să mi-i dăruiască. Am vrut să se facă voia mea, nu a Lui. Acum, am înțeles că am greșit mult și că pentru păcate și greșeli se plătește. Totuși, nu-mi pierd speranța și încrederea că Domnul îmi va
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de pedeapsă și îl eliberează și pe cel blestemat de nenorocire. Prorocul David constată despre omul blestemat că el singur își cheamă blestemul prin depărtarea sa de Dumnezeu. „Și a iubit blestemul și va veni asupra lui, și n-a binevoit binecuvântarea și se va îndepărta de la el”. Blestemul îl poate ajunge pe om numai dacă se va lipsi de binecuvântarea lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel insistă ca oamenii să nu blesteme sub nicio formă, chiar și când dau de necazuri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ea de această hotărâre și a început să pregătească plecarea, fără ca ea să știe ceva. Nu era sigur că se va rezolva cu viza și a decis să-i spună numai în momentul când totul va fi gata. Domnul a binevoit ca gândul și intenția lui să se împlinească. În ziua când a primit viza, a sunat-o și i-a zis: - Draga mea, am luat o hotărâre. Nu știu care va fi părerea ta, dar cred că te va bucura. Am hotărât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a zis dezinvolt, privindu-mă direct, cu niște ochi stăruitori, exoftalmici, de insectă. Ați fi dispus să ascultați... un cuvânt? Nu orice fel de cuvânt, se grăbi să completeze, ci unul... special, din colecția mea. Vi-l rostesc imediat ce veți binevoi, mai spuse, după care scoase o batistă și se șterse la gură de câteva ori, așteptând. M-am arătat, evident, surprins, buimăcit și oarecum speriat de brusca lui apariție, neștiind ce să cred și cum să reacționez! Cu toată căldura
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apropiere, probabil fără să știe că În apropiere nu se afla nici o insulă. Accidentul se produsese În mod firesc, urmare a Întîlnirii cu o rachetă Stinger, trasă de paza de coastă, după mai multe somații prin radio cărora Iuffo nu binevoise a le acorda atenția cuvenită. Primind de la căpitanul Jegg informațiile despre toate aceste evenimente, colonelul Pruritanal murmură pentru sine: — Idiotul! Ceea ce, În opinia lui Jegg, nu rezolva cîtuși de puțin problema, În cel mai bun caz o complica. Dacă Iuffo
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
asta. Spune-i femeii să-și trimită telegramele la ore rezonabile. Ce anume? Vocea lui se schimbă brusc. — Vă rog să mă scuzați, domnule. Nu mi-am imaginat... Funcționarul de la mesagerie chicoti. — Evident. Imediat, domnule, imediat. Trimit imediat, domnule. Dacă binevoiți să rămâneți pe fir două minute, domnule... Ninici oftă și ieși În aerul mușcător al micuței stații fără peron. Uitase să-și pună mănușile și, Înainte de a apuca să și le tragă, degetele Îi fură pișcate de frig. Își târî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
A ales personal 19 oameni, dar nu a reușit să se decidă asupra celui de-al 20-lea. Atunci, un bărbat pe nume Mao Sui a făcut un pas în față și a spus: "O rog pe Excelența Voastră să binevoiască să fiu eu cel de-al 20-lea." De când te afli sub acoperișul meu?" "De trei ani împliniți", a răspuns Mao Sui. Când pe lume există un om talentat, el este ca o suliță într-un sac: vârful ei străpunge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Țara mea va fi alături de voi." "Sigur? " întrebă Mao Sui. "Am decis." Mao Sui ceru să i se aducă un vas cu sânge de cocoș, de câine și de cal. Stând în genunchi, a prezentat vasul regelui: "Maiestatea Voastră să binevoiască a semna acest pact cu sânge. La fel vom face și noi, stăpânul meu și cu mine." Apoi, ținând vasul cu mâna stângă, făcu semn cu dreapta celor 19: "Veniți și jurați și pe sângele vostru, că și voi veți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
deși și ascuțiți care duhnea insuportabil a oțet și care se numea, aiurea!, pieptene, sau când zulufii care nu se lăsau descâlciți se prăbușeau apoi fără milă sub foarfecă pentru a-mi dezveli capul țuguiat, ori când gazul ăla puturos binevoia să-mi ardă pielea în căutarea dușmanilor și când o întreagă grupă mică, mijlocie, mare, bașca alee Băiuț înțelegea foarte bine de ce sufăr și mă ocolea fără milă, ca pe ultimul ciumat de pe pământ. Nădăjduiesc din tot sufletul ca El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-mi vine altceva în minte decât să încep să cotrobăi cu scrisul, să bâjbâi niște povești, să iau la scărmănat secrete, în speranța că, odată și odată, mâncărimea asta nesuferită se va lăsa dibuită și, după o demascare publică, va binevoi să dispară. E de datoria mea (habar n-am de ce e de datoria mea, dar n-am ce-i face; se pare că posed și eu o chestie gen cod al onoarei sau bun-simț sau altă aiureală d-asta) să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mijloc o surprinzătoare înclinare de grad zero, care, dacă e să ne luăm după limbajul profanilor, s-ar traduce prin termenul de orizontală. Ceea ce nu trebuie scăpat din vedere e aspectul, decisiv altminteri, privitor la etatea la care fratele meu binevoia să se afle. Bănuiesc că adjectivul „fragedă“ e cel care rezonează cel mai intim cu vârsta aia, cuprinsă, cu aproximație, între a șaptea și a opta lună de la naștere. Acest amănunt, pomenit în rândurile de mai sus sub forma sinonimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ajuns să uit de promisiunea făcută, să dau o fugă până la cruce și, în loc să trec țanțoș și sfidător prin fața ei (ca în toate acele luni în care simțeam că am un jurământ de respectat), să rămân acolo până ce ea va binevoi să se înroșească sau nu. Nu era chiar așa mare scofală. În fond, după ce m-aș fi lămurit cum stăteau lucrurile, îmi puteam cere scuze. Nu, hotărât lucru, nu prea era timpul pentru bătăi de cap sau mustrări de conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de urcat pentru un om de vîrsta mea, și nimeni nu-i oferă unuia ca mine brațul: deși mă ocup cu procurarea de cărți, lumea mă tratează ca pe-un negustor oarecare. Mi-ați face un mare serviciu dacă ați binevoi să-mi duceți valiza pe scară. Nu trebuie să așteptați nici o clipă. Întrebați doar de domnul Travers, de la camera 6, și lăsați valiza - o așteaptă. Spunînd acestea, Îl privi pe Rowe cu coada ochiului, ca și cum s-ar fi așteptat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Agatha Bârsescu; la dicție și declamație Mihai Codreanu, care era și (di)rector. Cu un "vin acătării" (omologat de Păstorel) în față, sonetistul le istorisea cu șart despre o anume cerere: "Subsemnatul Alexandru Roșca, profesor de f laut, rog a binevoi..." Categoric cu impostura, Mihai Codreanu l-a respins pe flautistul care nu silabisea corect. Și cîți universitari în divorț cu gramatica știu la ora actuală; cîți scriitori de carton (cum ai zice miliardari de carton), cîți săraci cu duhul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui Enoh este pomenită, prin aluzie, în Noul Testament (Iuda 1,9), iar titlul atribuit lui Isus, de „Fiu al Omului”, trimite la personajul mesianic din secțiunea a doua, „a parabolelor”. * Enoh este un „drept” căruia Dumnezeu, prin îngerii săi, a binevoit să-i reveleze tainele cerești. Vizionarul nu se gândește la „generațiile prezente”, contemporane cu el, ci în primul rând la cele viitoare, altfel spus, la generația din care face parte autorul propriu-zis al apocrifei. Viziunile eshatologice se îmbină, pe tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
către latura dinspre nord, îi adună într-o locuință pregătită chiar lângă țărm (sălaș minunat și tare liniștit!), îi îmbie pe acei oameni înțelepți să purceadă la realizarea traducerii. șși le spune căț dacă vor avea nevoie de ceva, să binevoiască să-i ceară. 302 Iar aceia lucrau punând șversiunile fiecăruiaț de acord prin confruntări. și ce era scris în urma punerii lor de acord era apoi copiat de către Demetrios. 303 Adunarea lor ținea până la ceasul al nouălea. După care erau lăsați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
brăzdat de cicatrice, care se instalase pe scaunul de alături, îl trase cu putere înapoi și răsuci el cheia în contact. Fără prostii! îi șuieră amenințător la ureche. Vrei să știi cine ne dă dreptul?... Uite, asta ne dă dreptul!... binevoi el să-l lămurească, scoțând din buzunar un revolver și înfigându-i-l în coaste. Ai priceput?...Acum , hai, dă-i drumul!... Direcția Torino!... Lui Nando nu-i rămăsese decât să se supună. Fiatul său se urni din loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ești bătrână, tușico!" protestă Mariana) traista-n băț și se dusese să bată la ușa înalt prea fericitului, să o judece el pentru păcate, dacă era de judecat, și să-i ceară dezlegare de legământul călugăresc ori, de nu, să binevoiască prea sfințitul s-o trimită la ascultare în altă parte, unde-ar fi socotit de cuviință. Înalt prea fericitul, însă, o primise prea bine și binevoise a-și pleca urechea la plângerile ei cu multă blândețe și îngăduință. "Știu, maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de judecat, și să-i ceară dezlegare de legământul călugăresc ori, de nu, să binevoiască prea sfințitul s-o trimită la ascultare în altă parte, unde-ar fi socotit de cuviință. Înalt prea fericitul, însă, o primise prea bine și binevoise a-și pleca urechea la plângerile ei cu multă blândețe și îngăduință. "Știu, maică, îi răspunsese prea fericitul, după ce o ascultase, cumpănind lucrurile așa cum se cuvine, știu prea bine că viața mănăstirească e plină de canoane și de griji, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ba chiar i se mai ținuseră și discursuri ipocrite despre nețărmurita grijă a Partidului, a Statului și a Guvernului față de om... Că, iată, dragă doamne, în loc să fie aruncat pe drumuri ca pe întunecatele timpuri ale burghezo-moșierimii, statul cel nou, democrat-popular, binevoia să-i întindă o zdravănă mână tovărășească și frățească, oferindu-i un loc de muncă corespunzător, unde avea absolut toate condițiile să-și pună în valoare competența și potențialul creator, bla-bla-bla... Sever nu avea, însă, nicidecum de gând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]