302 matches
-
starea de echilibru , este de cel puțin 28 litri . Concentrațiile plasmatice ale alendronatului după administrarea dozelor orale terapeutice sunt prea mici pentru decelare analitică ( < 5 ng/ ml ) . La om , procentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 78 % . Biotransformare Nu există date conform cărora alendronatul este metabolizat la animale sau la om . Eliminare După administrarea intravenoasă a unei singure doze de [ 14C ] alendronat , aproximativ 50 % din radioactivitate a fost excretată în urină în decurs de 72 ore iar în
Ro_393 () [Corola-website/Science/291152_a_292481]
-
de depozit . Cantități mai mici sunt distribuite la nivelul țesutului adipos și țesutului muscular și depozitate aici sub formă de vitamină D3 de unde sunt eliberate ulterior în circulație . Vitamina D3 circulantă este legată de proteina de legare a vitaminei D . Biotransformare Vitamina D3 este metabolizată rapid prin hidroxilare hepatică la 25- hidroxivitamină D3 și apoi metabolizată la nivel renal la 1, 25- dihidroxivitamină D3 , care reprezintă forma activă biologic . Alte hidroxilări au loc ulterior înainte de eliminare . Un mic procent de vitamină
Ro_393 () [Corola-website/Science/291152_a_292481]
-
de echilibru , este de cel puțin 20 28 litri . Concentrațiile plasmatice ale alendronatului după administrarea dozelor orale terapeutice sunt prea mici pentru decelare analitică ( < 5 ng/ ml ) . La om , procentul de legare de proteinele plasmatice este de aproximativ 78 % . Biotransformare Nu există date conform cărora alendronatul este metabolizat la animale sau la om . Eliminare După administrarea intravenoasă a unei singure doze de [ 14C ] alendronat , aproximativ 50 % din radioactivitate a fost excretată în urină în decurs de 72 ore iar în
Ro_393 () [Corola-website/Science/291152_a_292481]
-
de depozit . Cantități mai mici sunt distribuite la nivelul țesutului adipos și țesutului muscular și depozitate aici sub formă de vitamină D3 de unde sunt eliberate ulterior în circulație . Vitamina D3 circulantă este legată de proteina de legare a vitaminei D . Biotransformare Vitamina D3 este metabolizată rapid prin hidroxilare hepatică la 25- hidroxivitamină D3 și apoi metabolizată la nivel renal la 1, 25- dihidroxivitamină D3 , care reprezintă forma activă biologic . Alte hidroxilări au loc ulterior înainte de eliminare . Un mic procent de vitamină
Ro_393 () [Corola-website/Science/291152_a_292481]
-
absolută se situează între 64 % și 80 % . 11 Distribuție : Volumul de distribuție este de aproximativ 21 l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
distribuție al valsartanului la starea de echilibru , după administrarea intravenoasă , este de aproximativ 17 litri , indicând că valsartanul nu se distribuie în proporție mare în țesuturi . Valsartanul se leagă intens de proteinele plasmatice ( 94- 97 % ) , în principal de albumina plasmatică . Biotransformarea : Valsartanul nu se metabolizează în mod semnificativ , doar 20 % din doză fiind recuperată sub formă de metaboliți . În plasmă s- au identificat concentrații scăzute ale unui hidroximetabolit ( sub 10 % din ASC a valsartanului ) . Acest metabolit este inactiv din punct de
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
absolută se situează între 64 % și 80 % . 25 Distribuție : Volumul de distribuție este de aproximativ 21 l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
distribuție al valsartanului la starea de echilibru , după administrarea intravenoasă , este de aproximativ 17 litri , indicând că valsartanul nu se distribuie în proporție mare în țesuturi . Valsartanul se leagă intens de proteinele plasmatice ( 94- 97 % ) , în principal de albumina plasmatică . Biotransformarea : Valsartanul nu se metabolizează în mod semnificativ , doar 20 % din doză fiind recuperată sub formă de metaboliți . În plasmă s- au identificat concentrații scăzute ale unui hidroximetabolit ( sub 10 % din ASC a valsartanului ) . Acest metabolit este inactiv din punct de
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
biodisponibilitatea absolută se situează între 64 % și 80 % . Distribuție : Volumul de distribuție este de aproximativ 21 l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
distribuție al valsartanului la starea de echilibru , după administrarea intravenoasă , este de aproximativ 17 litri , indicând că valsartanul nu se distribuie în proporție mare în țesuturi . Valsartanul se leagă intens de proteinele plasmatice ( 94- 97 % ) , în principal de albumina plasmatică . Biotransformarea : Valsartanul nu se metabolizează în mod semnificativ , doar 20 % din doză fiind recuperată sub formă de metaboliți . În plasmă s- au identificat concentrații scăzute ale unui hidroximetabolit ( sub 10 % din ASC a valsartanului ) . Acest metabolit este inactiv din punct de
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
efectelor terapeutice și a frecvenței reacțiilor adverse ale acestora . Kaletra nu inhibă CYP2D6 , CYP2C9 , CYP2C19 , CYP2E1 , CYP2B6 sau CYP1A2 la concentrații relevante clinic ( vezi pct . 4. 3 ) . S- a evidențiat că , in vivo , Kaletra își induce propria metabolizare și crește biotransformarea unor medicamente metabolizate de către enzimele citocromului P450 și prin glucuronidare . Medicamentele contraindicate în special datorită importanței potențiale a interacțiunilor și din cauza riscului reacțiilor adverse grave , sunt enumerate la pct . 4. 3 . Inhibitorii nucleozidici ai revers transcriptazei ( INRT ) : Zidovudină și abacavir
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
terapeutice și a frecvenței reacțiilor adverse ale acestora . Kaletra nu inhibă CYP2D6 , CYP2C9 , CYP2C19 , CYP2E1 , CYP2B6 sau CYP1A2 la concentrații plasmatice relevante clinic ( vezi pct . 4. 3 ) . S- a evidențiat că in vivo , Kaletra își induce propria metabolizare și crește biotransformarea unor medicamente metabolizate de către enzimele citocromului P450 și prin glucuronidare . 51 Didanozină : se recomandă administrarea didanozinei à jeun ; de aceea , didanozina se administrează concomitent cu Kaletra à jeun . Amprenavir : vezi recomandările descrise pentru administrarea concomitentă de Kaletra comprimate cu efavirenz
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
o mai mică măsură de către CYP3A4 . Kaletra se prescrie cu prudență concomitent cu medicamente cunoscute că induc prelungirea intervalului QT , cum sunt , clorfeniramină , chinidină , eritromicină , claritromicină . 72 S- a evidențiat că in vivo , Kaletra își induce propria metabolizare și crește biotransformarea unor medicamente metabolizate de către enzimele citocromului P450 și prin glucuronidare . Toate sudiile privind interacțiunile , atunci când nu s- a declarat altfel , s- au efectuat folosind Kaletra capsule care determină o expunere la lopinavir mai mică cu 20 % decât Kaletra 200/ 50
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
este similară cu cea a medicamentului nemodificat . Imatinib și metabolitul său N- demetilat au reprezentat în total 65 % din radioactivitatea circulantă ( ASC( 0- 48ore )) . Rezultatele in vitro au indicat că CYP3A4 este principala enzimă a citocromului uman P450 care catalizează biotransformarea imatinib . Din posibilele administrări concomitente de medicamente ( acetaminofen , aciclovir , alopurinol , amfotericină , citarabină , eritromicină , fluconazol , hidroxiuree , norfloxacină , penicilină V ) numai eritromicina ( CI50 50 µM ) și fluconazolul ( CI50 118 µM ) au demonstrat inhibarea metabolizării imatinibului , putând fi relevante clinic . In vitro , imatinibul
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
respectiv 7, 9 µmol/ l . Concentrațiile plasmatice maxime ale imatinibului la pacienți sunt de 2- 4 µmol/ l , în consecință fiind posibilă inhibarea metabolizării mediate de CYP2D6 și/ sau CYP3A4/ 5 a medicamentelor administrate concomitent . Imatinib nu a interferat cu biotransformarea 5- fluorouracil , dar a inhibat metabolizarea paclitaxelului ca rezultat al inhibării competitive a CYP2C8 ( Ki = 34, 7 µM ) . Această valoare a Ki este mult mai mare decât concentrațiile plasmatice de imatinib previzibile la pacienți , ca urmare , nefiind de așteptat nici o
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
este similară cu cea a medicamentului nemodificat . Imatinib și metabolitul său N- demetilat au reprezentat în total 65 % din radioactivitatea circulantă ( ASC( 0- 48ore )) . Rezultatele in vitro au indicat că CYP3A4 este principala enzimă a citocromului uman P450 care catalizează biotransformarea imatinib . In vitro , imatinibul s- a dovedit a fi un inhibitor competitiv al substraturilor marker pentru CYP2C9 , CYP2D6 și CYP3A4/ 5 . Valorile Ki în microzomii hepatici la om au fost de 27 , 7, 5 , respectiv 7, 9 µmol/ l . Concentrațiile
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
respectiv 7, 9 µmol/ l . Concentrațiile plasmatice maxime ale imatinibului la pacienți sunt de 2- 4 µmol/ l , în consecință fiind posibilă inhibarea metabolizării mediate de CYP2D6 și/ sau CYP3A4/ 5 a medicamentelor administrate concomitent . Imatinib nu a interferat cu biotransformarea 5- fluorouracil , dar a inhibat metabolizarea paclitaxelului ca rezultat al inhibării competitive a CYP2C8 ( Ki = 34, 7 µM ) . Această valoare a Ki este mult mai mare decât concentrațiile plasmatice de imatinib previzibile la pacienți , ca urmare , nefiind de așteptat nici o
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
este similară cu cea a medicamentului nemodificat . Imatinib și metabolitul său N- demetilat au reprezentat în total 65 % din radioactivitatea circulantă ( ASC( 0- 48ore )) . Rezultatele in vitro au indicat că CYP3A4 este principala enzimă a citocromului uman P450 care catalizează biotransformarea imatinib . Din posibilele administrări concomitente de medicamente ( acetaminofen , aciclovir , alopurinol , amfotericină , citarabină , eritromicină , fluconazol , hidroxiuree , norfloxacină , penicilină V ) numai eritromicina ( CI50 50 µM ) și fluconazolul ( CI50 118 µM ) au demonstrat inhibarea metabolizării imatinibului , putând fi relevante clinic . In vitro , imatinibul
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
respectiv 7, 9 µmol/ l . Concentrațiile plasmatice maxime ale imatinibului la pacienți sunt de 2- 4 µmol/ l , în consecință fiind posibilă inhibarea metabolizării mediate de CYP2D6 și/ sau CYP3A4/ 5 a medicamentelor administrate concomitent . Imatinib nu a interferat cu biotransformarea 5- fluorouracil , dar a inhibat metabolizarea paclitaxelului ca rezultat al inhibării competitive a CYP2C8 ( Ki = 34, 7 µM ) . Această valoare a Ki este mult mai mare decât concentrațiile plasmatice de imatinib previzibile la pacienți , ca urmare , nefiind de așteptat nici o
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
este similară cu cea a medicamentului nemodificat . Imatinib și metabolitul său N- demetilat au reprezentat în total 65 % din radioactivitatea circulantă ( ASC( 0- 48ore )) . Rezultatele in vitro au indicat că CYP3A4 este principala enzimă a citocromului uman P450 care catalizează biotransformarea imatinib . Din posibilele administrări concomitente de medicamente ( acetaminofen , aciclovir , alopurinol , amfotericină , citarabină , eritromicină , fluconazol , hidroxiuree , norfloxacină , penicilină V ) numai eritromicina ( CI50 50 µM ) și fluconazolul ( CI50 118 µM ) au demonstrat inhibarea metabolizării imatinibului , putând fi relevante clinic . In vitro , imatinibul
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
respectiv 7, 9 µmol/ l . Concentrațiile plasmatice maxime ale imatinibului la pacienți sunt de 2- 4 µmol/ l , în consecință fiind posibilă inhibarea metabolizării mediate de CYP2D6 și/ sau CYP3A4/ 5 a medicamentelor administrate concomitent . Imatinib nu a interferat cu biotransformarea 5- fluorouracil , dar a inhibat metabolizarea paclitaxelului ca rezultat al inhibării competitive a CYP2C8 ( Ki = 34, 7 µM ) . Această valoare a Ki este mult mai mare decât concentrațiile plasmatice de imatinib previzibile la pacienți , ca urmare , nefiind de așteptat nici o
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
semialdehidei succinice . Acidul succinic intră în ciclul Krebs unde este metabolizat în dioxid de carbon și apă . O a doua enzimă mitocondrială oxidoreductaza , o transhidrogenază , catalizează de asemenea conversia în aldehida succinică , în prezența α- ketoglutaratului . O cale alternativă de biotransformare implică β- oxidarea via 3, 4 - dihidroxibutirat la acetil CoA , care de asemenea intră în ciclul acidului citric , cu formare de dioxid de carbon și apă . Nu au fost identificați metaboliți activi . Studiile in vitro pe culturi de microzomi din
Ro_1195 () [Corola-website/Science/291953_a_293282]
-
CYP1A2 , CYP2C9 , CYP2C19 , CYP2D6 , CYP2E1 sau CYP3A până la concentrația de 3 mM ( 378 µg/ ml ) . Aceste valori ale concentrației sunt considerabil mai mari decât valorile atinse la doze terapeutice . Eliminarea : clearance- ul oxibatului de sodiu se realizează aproape complet prin biotransformarea în dioxid de carbon , eliminat prin expirație . În medie , mai puțin de 5 % din substanța netransformată apare în urină la om în 6 pana la 8 ore dupa administrare . Excreția prin scaun este neglijabilă . Pacienți vârstnici : farmacocinetica oxibatului de sodiu
Ro_1195 () [Corola-website/Science/291953_a_293282]
-
se distribuie în țesuturi , inclusiv în creier . Volumul aparent de distribuție este în medie de 415 litri la starea de echilibru ( VD% =50 ) . Legarea de proteinele plasmatice a vareniclinei este scăzută ( < 20 % ) și independentă de funcția renală sau vârstă . Biotransformare : Vareniclina este metabolizată minim , fiind 92 % excretată sub formă nemodificată în urină și mai puțin de 10 % excretată sub formă de metaboliți . Metaboliții minori în urină includ N - carbamoilglucuronid și hidroxivareniclină . În circulație , vareniclina reprezintă 91 % din substanțele legate de
Ro_190 () [Corola-website/Science/290950_a_292279]
-
se distribuie în țesuturi , inclusiv în creier . Volumul aparent de distribuție este în medie de 415 litri la starea de echilibru ( VD% =50 ) . Legarea de proteinele plasmatice a vareniclinei este scăzută ( < 20 % ) și independentă de funcția renală sau vârstă . Biotransformare : Vareniclina este metabolizată minim , fiind 92 % excretată sub formă nemodificată în urină și mai puțin de 10 % excretată sub formă de metaboliți . Metaboliții minori în urină includ N - carbamoilglucuronid și hidroxivareniclină . În circulație , vareniclina reprezintă 91 % din substanțele legate de
Ro_190 () [Corola-website/Science/290950_a_292279]