213 matches
-
vor fi necesari ani buni, Încă, până să se descurce onorabil În meandrele discursului labirintic cu care cei din Est Își Înveșmântează ascunzișurile gândirii. Ca să n-o mai lungesc, În cele din urmă, urechea mea superexcitată de așteptare a perceput bipul providențial. N-am avut curajul să mă uit la ceas - eram În picioare, iar gestul nu putea trece neobservat. Trebuia să mai acopăr Într-un fel sau altul Încă zece, hai, douăsprezece minute. În mod normal, aproximativarea timpului nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al camerei se amelioră puțin, dar, evident, orice mână feminină ar fi făcut treabă mai bună. Se uită la ceas, ora era bună, rezultatul avea să se vadă în curând. Se așeză, aprinse veioza și formă numărul. La al patrulea bip i se răspunse, Spuneți, Vorbește papagal-de-mare, Aici albatros, spuneți, Vin să vă comunic cum au decurs operațiunile zilei, albatros, Sper că aveți să-mi comunicați rezultate satisfăcătoare, papagal-de-mare, Depinde de ceea ce se consideră satisfăcător, albatros, N-am timp, nici răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
m-a lăsat să fur, parcă mi-a transmis un fel de mesaj. A doua zi l-am văzut în spectacol. Fantastic, avea la vremea aceea aproape optzeci de ani și izbutea să facă podul, iar bijuteriile lui, pantomimele lui Bip erau mai tinere și mai incredibile ca oricând. Priveam din fundul sălii fascinat, evolua în fața mea un om care știa pentru ce trăiește. Am jucat și eu Mantaua cu o disperare nebună, doream să fiu mai bun, cred, și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ești femeie, sau bărbat, un tată te-a zămislit... O viață sub al lui nume și la Vamă, ești " citit"! Chiar dacă el nu ți -a cerut, să vii c-un vin de Drăgășani, Te sună el, de-i dai un "bip", ca să-i urezi un..." La mulți ani !" Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R.(Rev."Cultura Vâlceană", ș.a.). Referință Bibliografică: Ziua Tatei (în România, a doua Duminică din luna Mai
ZIUA TATEI (ÎN ROMÂNIA, A DOUA DUMINICĂ DIN LUNA MAI). TATA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368051_a_369380]
-
ne audă vorbind înlăuntru! Cine știe dacă acei delicvenți n-or mai fi pe plajă sau nu au lăsat pe cineva să supravegheze. Eu mă descurc bine cu ea și știu cum să-i explic situația. -Bine Ancuța! Dă un bip, când ai nevoie de mine, că am pus telefonul să vibreze! Zicând acestea, Ștefan iese și Anca începe să curețe ușor fața rănită a fetei, care începuse să se agite neliniștită, apoi îi apropie cu precauție tamponul îmbibat de spirt
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
erau din Carpați! Unul, sigur de-al nostru, anunța prin mobil că nu mai poate sta la serviciu, până la ora H, având în vedere canicula. Se pare că centrala nu era de acord! De aici, o discuție interminabilă, cu multe bip-uri și pierderi, în euro, pe măsură! Nu avem timp de interceptat convorbiri. Continuăm cu aici a fost ... , dincolo era ... Ooo...! Vai...! Poze la picioarele distinșilor conducători ai timpurilor antice. Flanăm pe dreapta, apoi pe stânga, cu reluarea drumului spre
ROMA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355139_a_356468]
-
plecat? - Am niște necazuri cu ăla mic că nu prea e cuminte la școală și m-a chemat dirigintele să-l iau de urechi în fața clasei. E într-a patra. Telefon mobil că deh, are toată lumea, sună la colegi, dă bipuri la fete, e obraznic, ce mai. Cred că și fumează. Nu se ține de carte și pace bună. Ieri mi-a făcut altă boacănă: a găsit pe lângă gard o roată veche de batoză că nici eu nu știam de ea
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 14 de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355636_a_356965]
-
care i le dădea avocatul. -Florine, în curând va răsări soarele și pe strada ta și în sufletul tău chinuit. Mergi la „orfelinat„ și nu vorbi decât cu persoanele cele mai de încredere, acționezi când îți voi da eu un„Bip„. -Piticul asculta cu seriozitate și plin de importanță indicațiile avocatului, era fericit că i se încredința o acțiune de așa importanță. În restaurantul elegant, în care intrase, Mihai a căutat un loc retras departe de muzică. S-a așezat la
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
s-a declanșat infernul. L-a început nu înțelegea nimic, apoi copiii au început să strige organizat și să bată cu lingurile și castroanele în mese în același ritm, părea că o mână nevăzută dirija tot vacarmul. Piticul după ce primise „bip-ul„ de la Mihai, vorbise cu băieții de încredere care erau și liderii incontestabili ai copiiilor, apoi declanșase demonstrația teribilă cu zgomot asurzitor. Mareșalul s-a uitat la copii, la personalul de serviciu care striga împreună cu ei, imediat i-a apărut
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
câine până la mușcat remușcarea așa îmi spunea mereu un prieten când îi scriam ce pustiu e sufletul meu terfelit de reproșurile femeii iubite în pas cadențat din vechea gardă tuna începe să plouă că poate nu-mi ajungeau fulgerele cu bip și vântul parcă mă bate pe umăr arunc un rucsac și sting lumina din redacție scriu ultimul impact. Referință Bibliografică: ultimul impact / Valerică Nițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 320, Anul I, 16 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
ULTIMUL IMPACT de VALERICĂ NIŢU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357032_a_358361]
-
s-a părut că deslușește un sunet, o vibrație, un scurt impuls...Poate i s-a părut doar, s-a gândit atunci...A făcut un pas înapoi. Nu, nu se înșelase: aceeași emisie precedată de un impuls comparabil cu un bip ca un păcănit sec și surd pe care îl simți în timpane când înghiți forțat, cu presiune. Dar el nu înghițise, aerul avea aceeași presiune în acel spațiu închis, întunecat. „ Nu, nu este o iluzie, sunetul nu provine din urechea
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
în acel spațiu închis, întunecat. „ Nu, nu este o iluzie, sunetul nu provine din urechea mea internă, nici acufene nu cred să fie...” încerca el să-și explice logic strania emisie. Acum tatona...Repeta mișcarea. Deodată păcănitul scurt ca un bip și imediat vibrația, unda care părea să fie emisă de o sursă din dreptul peretelui din stânga,parcă țâșnind printr-o fantă punctiformă...Îi stăpungea timpanul, îi trecea prin creier, simțea o descărcare în corp...Urmărind și găsind poziția optimă, redescoperea
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
a hotărât: va mai încerca , va lupta cu sine, va rezista, va cuceri până la capăt acel ceva ca un fir, cu orice risc, trebuie să aibă un capăt.... Încă o dată, corpul și capul pe poziție și la înălțimea adecvată, deodată bipul, șocul scurt din timpan și imediat, în creier, unda filiformă, firul...Milimetru cu milimetru, încă puțin, simțea perfect acum, încă suporta, creierul îi era străpuns și captiv, a vrut să pipăie, să se asigure, a ridicat un braț, a dus
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
vor să găsească „ceva” și tot caută și caută. Au uitat demult că au înlăuntrul lor ceea ce caută: steluța din inimioară. Acolo sunt stocate gândurile lor frumoase, de iubire, gânduri care nu se pot vedea până când oamenii nu emit un „bip”, așa cum ai apăsa pe butonul unei telecomenzi. Toți pământenii suntem „călători” și avem o steluță ascunsă în piept și am venit cu „invitație”atrași de undele gândurilor, „numai de iubire”, chiar dacă unii nu mai găsesc când ajung aici, câteodată nici una
AMINTIRI...DIN POVEŞTILE COPILĂRIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357580_a_358909]
-
Deschisese ușa. Înainta precaut pipăind când și când pereții. Odată i s-a părut că deslușește un sunet, o vibrație, un scurt impuls ...A făcut un pas înapoi. Nu se înșelase: aceeiași emisie precedată de un impuls comparabil cu un bip, un păcănit sec și surd pe care îl simți în timpane când înghiți forțat, cu presiune. Dar el nu înghițise, aerul avea aceiași presiune în acel spațiu... „ Eiii, nuuu, nu este o iluzie, sunetul nu provine din urechea mea internă
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
presiune în acel spațiu... „ Eiii, nuuu, nu este o iluzie, sunetul nu provine din urechea mea internă, nici acufene nu cred să fie...” încerca el să-și explice logic strania emisie. Acum tatona...Repeta mișcarea. Deodată păcănitul scurt ca un bip și imediat vibrația, unda care părea să fie emisă de o sursă din dreptul peretelui din stânga, sau țâșnind printr-o fantă punctiformă...Îi stăpungea timpanul, îi trecea prin creier, simțea o descărcare în corp... Urmărind și găsind poziția optimă, redescoperea
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
a hotărât: va mai încerca , va lupta cu sine, va rezista, va cuceri până la capăt acel ceva ca un fir, cu orice risc, trebuie să aibă un capăt.... Încă o dată, corpul și capul pe poziție și la înălțimea adecvată, deodată bipul, șocul scurt din timpan și imediat, în creier, unda filiformă, firul...Milimetru cu milimetru, încă puțin, simțea perfect acum, încă suporta, creierul îi era străpuns și captiv, a vrut să pipăie, să se asigure, a ridicat un braț, a dus
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
recunoște că suntem manipulați ca niște păpuși trase pe sfoară de alți oameni ( pe scurt EI), care arată ca și NOI, mănâncă ca și NOI, umblă ca și NOI, dar nu sunt ca NOI. NOI muncim, NOI producem, NOI suntem BIP-ul (Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiEI în interiorul unEI țări în decurs de un an). EI au priceput
OMUL SECOLULUI XXI de VIOREL BAETU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359049_a_360378]
-
care o avea ca să nu-i crească glicemia. Mi-a spus că îl cheamă Valentin Ionescu și mi-a cerut numărul de telefon ca să mă sune și să-mi înapoieze banii după ce va ajunge acasă. Apoi mi-a dat un bip ca să îi salvez numărul. I-am urat sănătate și am plecat. Confuză. Nedumerită. Intrigată. Nu am povestit nimic acasă pentru că nu voiam să aud ceea ce începusem să-mi repet singură. „Ești așa de naivă, așa de ușor de dus de
„A fi luat de prost”. Cum mi-a scos tânărul Valentin banii din portofel cu o poveste în autobuzul 331 () [Corola-blog/BlogPost/338275_a_339604]
-
să fie liniară, să fim fericiți, să fim liniștiți, să fim mereu în formă. Când ne gândim la aparatul medical care afișează linia și emite acel sunet continuu, știm că acela reprezintă de fapt lipsa vieții. Viață sună cam așa ..... BIP ... BIP... BIP. Viața e reprezentată de urcușuri și coborâșuri, de alternări ale momentelor de fericire și supărare, de amăgire și extaz, de forma fizică maximă și oboseală cruntă. Așa e viața,.... Pur și simplu. Așa încât, atunci când aud pe cineva spunând
Am ales să schimb jobul în repetate rânduri, să plec peste noapte să trăiesc în altă țară, să încetez o colaborare foarte bănoasă, dar care nu mă făcea fericit () [Corola-blog/BlogPost/338930_a_340259]
-
fie liniară, să fim fericiți, să fim liniștiți, să fim mereu în formă. Când ne gândim la aparatul medical care afișează linia și emite acel sunet continuu, știm că acela reprezintă de fapt lipsa vieții. Viață sună cam așa ..... BIP ... BIP... BIP. Viața e reprezentată de urcușuri și coborâșuri, de alternări ale momentelor de fericire și supărare, de amăgire și extaz, de forma fizică maximă și oboseală cruntă. Așa e viața,.... Pur și simplu. Așa încât, atunci când aud pe cineva spunând: Ce
Am ales să schimb jobul în repetate rânduri, să plec peste noapte să trăiesc în altă țară, să încetez o colaborare foarte bănoasă, dar care nu mă făcea fericit () [Corola-blog/BlogPost/338930_a_340259]
-
liniară, să fim fericiți, să fim liniștiți, să fim mereu în formă. Când ne gândim la aparatul medical care afișează linia și emite acel sunet continuu, știm că acela reprezintă de fapt lipsa vieții. Viață sună cam așa ..... BIP ... BIP... BIP. Viața e reprezentată de urcușuri și coborâșuri, de alternări ale momentelor de fericire și supărare, de amăgire și extaz, de forma fizică maximă și oboseală cruntă. Așa e viața,.... Pur și simplu. Așa încât, atunci când aud pe cineva spunând: Ce tot
Am ales să schimb jobul în repetate rânduri, să plec peste noapte să trăiesc în altă țară, să încetez o colaborare foarte bănoasă, dar care nu mă făcea fericit () [Corola-blog/BlogPost/338930_a_340259]
-
dacă lucrurile puteau fi făcute mai ușor. Cum ar fi ca doamnele de la recepție să fi avut un calculator precum cel de la redacție pe care scriam cu rândul? Sau cum ar fi dacă donatorii ar avea mobile și ar primi bip ca să fie chemați să doneze de la centru? Erau la modă apelurile de 3 secunde. Am lucrat ore în șir la formula cea mai bună care să încapă în cele 3 secunde: Bună ziua, sunt de la centrul de transfuzii. Puteți să veniți
Cei 36 de oameni care au primit o „alertă” de la Maria. Tu cum îți construiești viitorul? () [Corola-blog/BlogPost/339218_a_340547]
-
este nimeni (mă rog în afara câinilor, foști vagabonzi sau maidanezi, actualmente, comunitari). Mă sprijin de mașină ca să-mi trag sufletul, iar câinii mă privesc indiferenți, sau poate chiar cu milă. Peste zece minute, disperat de țipenia din jur, dau un bip lui Adi și unul lui Cristi. Bip rămâne. Biiip-ul mă-si de viață! Peste un ceas apare și Cristi care mă impresionează cu o minunată culoare verzuie în lumina zorilor și o ținută mult mai ciudată decât a mea. Îmi
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
vagabonzi sau maidanezi, actualmente, comunitari). Mă sprijin de mașină ca să-mi trag sufletul, iar câinii mă privesc indiferenți, sau poate chiar cu milă. Peste zece minute, disperat de țipenia din jur, dau un bip lui Adi și unul lui Cristi. Bip rămâne. Biiip-ul mă-si de viață! Peste un ceas apare și Cristi care mă impresionează cu o minunată culoare verzuie în lumina zorilor și o ținută mult mai ciudată decât a mea. Îmi povestește în silă că Delia, nevastă-sa
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]