98 matches
-
s-a făcut cu consimțământul mamei soției. S-au mutat apoi la Portland, Oregon la începutul lui 1910, unde s-a angajat ca vânzător ambulant, pentru E. Henry Wemme. La scurt timp după aceasta, Wemme a achiziționat unul dintre primele biplane cu patru cilindri ale lui Glenn Curtiss și a preluat franciza acestuia pentru zona Pacific Northwest. Wemme nu știa să zboare cu biplanul Curtiss, dar Ely, crezând că zborul e la fel de ușor ca și condusul unui automobil, s-a oferit
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
vânzător ambulant, pentru E. Henry Wemme. La scurt timp după aceasta, Wemme a achiziționat unul dintre primele biplane cu patru cilindri ale lui Glenn Curtiss și a preluat franciza acestuia pentru zona Pacific Northwest. Wemme nu știa să zboare cu biplanul Curtiss, dar Ely, crezând că zborul e la fel de ușor ca și condusul unui automobil, s-a oferit să-l piloteze. Când a încercat, s-a prăbușit și, simțindu-se vinovat, a cumpărat epava de la Wemme. În câteva luni, el îl
Eugene Ely () [Corola-website/Science/324123_a_325452]
-
pe care și-l amenajase la bordul navei „Turnu Severin”. Reușeste să finalizeze proiectul inițial al unui „Hidro-Aero duplex monoplan”, un hidroavion monoplan, bimotor, însă, datorită dificultăților de construcție, realizează un al doilea proiect, de data aceasta al unui hidroavion biplan cu aripi decalate. Confruntându-se cu mari dificultăți în procurarea fondurilor necesare construirii aparatului, Ministerul de Război nealocând fondurile promise, Ion Paulat reușește să construiască un aparat doar în 1911 fiind ajutat de industriașului Gheorghe Fernic din Galați, aparat cu
Ion Paulat () [Corola-website/Science/326217_a_327546]
-
(de la de Havilland 9) - denumit după 1920 și de Havilland DH.9 - a fost un bombardier britanic utilizat în Primul Război Mondial. Biplan cu un singur motor, a fost proiectat prin dezvoltarea modelului anterior de mare succes DH.4 de la Airco și a fost comandat în cantități foarte mari de către Royal Flying Corps și Royal Air Force. Motorul său era nefiabil, și nu furniza
Airco DH.9 () [Corola-website/Science/328067_a_329396]
-
putea fi ușor învins în luptele aeriene. Este bizar cât de mult a durat până când au conceput "rezervoarele largabile". Pe Frontul de Est în prima fază a Operațiunii Barbarossa sovieticii erau surclasați de piloții germani, dar nici avioanele sovietice ca biplanul Polikarpov I-15 și Polikarpov I-16 nu se ridicau la nivelul calității avioanelor germane. Avioanele sovietice de construcție mai modernă ca MiG-3, LaGG-3 sau Yak-1 nu erau disponibile în număr suficient de mare. Rezultatul a fost, că la început
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
În istoria aviației române, este un aparat celebru, fiind primul avion de vânătoare al Armatei Române. Nieuport 11 a fost o versiune mai simplă a aparatului Nieuport 10, concepută ca un avion de vânătoare monoloc. Aparatul era un „sesquiplan” - un biplan cu aripa superioară mai lată decât cea inferioară și susținută de doi montanți. Montanții dintre aripi formau un „V”, cu vârful pe aripa inferioară. Avantajele configurației de „sesquiplan” sunt frecarea redusă a aerului, viteza sporită de urcare și vizibilitatea mai
Nieuport 11 () [Corola-website/Science/335372_a_336701]
-
observație și a dirijabilelor. Din martie 1916, Nieuport 11 ("Bébé") a început să fie înlocuit cu aparate îmbunătățite Nieuport 17, deși exemplarele italiene au rămas în serviciu mai mult timp. Ulterior, avioanele Nieuport 11 au fost utilizate la antrenamentul piloților. Biplan de vânătoare monoloc. Cunoscut și ca Nieuport "Scout" sau Nieuport "Bébé". Variantă îmbunătățită, cu un motor rotativ "Le Rhône 9J" de 110 CP (92 kW). "Date preluate din "The Worlds Greatest Aircraft"" O mitralieră Hotchkiss sau Lewis
Nieuport 11 () [Corola-website/Science/335372_a_336701]
-
de avioane cu motoare mai puternice decât motoarele Siemens Halske SH 13b de 80 CP. Organizatorii raidului au propus avioanele Fleet F-10G sau ICAR Universal Biloc, cu motoare de 130 CP, iar Comandamentul Forțelor Aeriene a propus avionul SET-7K, un biplan metalic cu motor mult mai puternic, de 420 CP. Subsecretariatul de Stat al Aerului a optat pentru ICAR. Acestea au fost amenajate prin dotarea cu rezervoare de benzină suplimentare, radiatoare de ulei modificate, pneuri balon, derivometre și aparate de zbor
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
distrugător german. La ora 12:25 au mai sosit în zonă două torpiloare de la baza Ramsgate, dar ele au ajuns mult prea în urma convoiului german pentru ca să mai poată lansa un atac. După eșuarea atacului torpiloarelor, a urmat atacul a șase biplane torpiloare Fairey Swordfish ale Aviației Navale decolate de pe aeropotul RAF Manston din Kent. Atacul a fost la rândul lui un eșec. Curajul echipajelor biplanelor Swordfish a fost remarcat atât de britanici cât și de germani. Avionul locotenentului comandor Eugene Esmonde
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
german pentru ca să mai poată lansa un atac. După eșuarea atacului torpiloarelor, a urmat atacul a șase biplane torpiloare Fairey Swordfish ale Aviației Navale decolate de pe aeropotul RAF Manston din Kent. Atacul a fost la rândul lui un eșec. Curajul echipajelor biplanelor Swordfish a fost remarcat atât de britanici cât și de germani. Avionul locotenentului comandor Eugene Esmonde—un veteran al atacului pentru scufundarea cuirasatului "Bismarck"— a fost doborât în luptă alături de întregul detașament de biplane. Esmonde a fost decorat postmortem cu
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
rândul lui un eșec. Curajul echipajelor biplanelor Swordfish a fost remarcat atât de britanici cât și de germani. Avionul locotenentului comandor Eugene Esmonde—un veteran al atacului pentru scufundarea cuirasatului "Bismarck"— a fost doborât în luptă alături de întregul detașament de biplane. Esmonde a fost decorat postmortem cu Victoria Cross. Doar cinci dintre cei optsprezece membri ai echipajelor au supraviețuit atacului. Ramsay avea să scrie mai târziu: „În opinia mea, misiunea eroică a acestor șase avioane Swordfish reprezintă una dintre cele mai
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
iar Ciliax a notat la rândul lui ca a fost vorba de un: „... atac întârziat al unui pumn de avioane vechi, pilotate de oameni a căror bravură depășește orice altă acțiune a vreuneia dintre tabere în acea zi”. Cele șase biplane ar fi trebuit să fie escortate de trei escadrile complete de avioane de vânătoare, dar în misiune a plecat doar una singură, care a trebuit însă să se apere de avioanele germane de interceptare. Grupul biplanelor a continuat misiunea fără
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
acea zi”. Cele șase biplane ar fi trebuit să fie escortate de trei escadrile complete de avioane de vânătoare, dar în misiune a plecat doar una singură, care a trebuit însă să se apere de avioanele germane de interceptare. Grupul biplanelor a continuat misiunea fără escortă. Trei dintre au fost doborâte de antiaeriana a flotei inamice și trei de avioanele de vânătoare germane. Comandamentul aviației de vânătoare RAF a trimis în jurul orei 14:00 mai multe avioane de vânătoare-bombardament bimotoareWhirlwind să
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
pierdut 17 avioane de vânătoare, germanii au reușit să doboare 2 bombardiere ușoare Blenheim și 9 Hampden , 4 bimotoare de vânătoare Whirlwind, 4 bombardiere cu rază lungă de acțiune Wellington, 6 avioane de vânatoare Hurricane și 10 Spitfire și 3 biplane torpiloare Swordfish. Tunarii Kriegsmarine au reuși la rândul lor să doaboare 3 avioane Swordfish și un Hampden. În „Marine Parade Gardens” din Dover a fost ridicat cu ocazia celei de-a 70-a aniversări a luptelor din 11-13 februarie 1942
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
speranța în eficiența avioanelor lansatoare de torpile aflate în doatea pazei de coastă (Coastal Command) și a forțelor aeriene ale marinei (Fleet Air Arm) - în principal avioane de tip Beaufort și Swordfish. Pentru atacurile împotriva vaselor inamice au fost repartizate biplanele Beaufort din escadrilele 42, 86 și 217, ceea ce s-a dovedit un număr insuficient de mare avioane. Cele trei escadrile de torpiloare au fost disponibile doar pe 12 februarie 1942. 57 de avioane Bristol Beaufort au fost trimise pe alte
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
navelor, acestea să se afle în punctul cel mai apropiat de aeroporturi germane. În aceste condiți, piloții "Luftwaffe" au fost capabili să ofere maximum de protecție. Locotenentul comandor Eugene Esmonde, comandantul escadrilei 825 FAA, a decolat în frunte formației de biplane torpiloare Fairey Swordfish la 12:25. Escadrilele de vânâtoare 411 și 64 Squadron, care trebuiau să asigure escorta torpiloarelor, au întârzia 15 minute și nu au mai putut asigura protecția necesară. Singura escadrilă care a reușit să ajungă la timp
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
din cadrul JG 26 comandați de Gerhard Schöpfel. Grupul de avioane Fw 190 tocmai ajunseseră în zonă pentru înlocuirea camarazilor din JG 2. Piloții germani au fost obligați să coboare trenurile de aterizare pentru reducerea vitezei, evitând astfel să rateze țintele - biplanele Swordfish care se deplasau cu viteză redusă. În timpul luptelor, toate cele șase avioane Swordfish au fost doborâte. În schimb, piloții britanici de vânâtoare au doborât trei Fw 190. Câteva biplane au reușit să lanseze torpilele, dar niciuna dintre acestea nu
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de aterizare pentru reducerea vitezei, evitând astfel să rateze țintele - biplanele Swordfish care se deplasau cu viteză redusă. În timpul luptelor, toate cele șase avioane Swordfish au fost doborâte. În schimb, piloții britanici de vânâtoare au doborât trei Fw 190. Câteva biplane au reușit să lanseze torpilele, dar niciuna dintre acestea nu și-a atins ținta. Comandorul Esmonde a fost doborât și ucis de atacul unui Fw 190. Esmonde a fost decorat postmortem cu Victoria Cross. Doar cinci dintre cei optsprezece membri
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
aeriene sunt Air France și TAROM. Cea mai veche companie aeriană cu aripi fixe a fost cu aeronave de transport și de turism, formată de către George Holt Thomas în 1916. Folosind o flotă de foste avioane militare DH.4 A biplane, care au fost modificate de către Royal Air Force pentru a transporta doi pasageri în fuselaj, a operat zboruri de ajutorare între Folkestone și Ghent. După război, la 15 iulie 1919, compania a zburat un zbor doveditor peste Canalul Mânecii, în ciuda lipsei de
Companie aeriană () [Corola-website/Science/332813_a_334142]
-
Gosport se afla o unitate de avioane torpiloare, iar Thorney Island găzduia escadrilele RAF 59 și 235 echipate cu bombardiere ușoarea Bristol Blenheim ale apărării de coastă. Ford era o bază a aviației navale care găzduia escadrila 829 dotată cu biplane torpiloare Fairey Albacore. Aceste obiective au fost repartizate atacului Grupului de bombardiere în picaj 77 (StG 77 - "Sturzkampfgeschwader 77"), care urma să fie efectuat de 109 bombardiere Junkers Ju 87 "Stuka". Acest atac avea să fie efectuat cu cel mai
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
75mm, plus un grup de 12 tunuri antitanc Hotchkiss de 25mm. Sprijinul aerian al trupelor terestre germane era asigurat de "VIII. Fliegerkorps (Corpul aerian VIII)" al "Luftwaffe", care dispunea de aproximativ 300 de bombardiere în picaj Junkers 87, 42 bombardiere biplan Henschel Hs 123 și aproximativ 130 de avioane de vânătoare Messerschmitt 109. În plus, Hoepner putea apela și la efectivele corpurilor aeriene "IV. Fliegerkorps" și "IX. Fliegerkorps" - cam 280 bombardiere medii și a cam 500 de avioane de vânătoare Messerschmitt
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
în Franța de dinaintea Marelui Război. Dar mai ales, apăsa pe umerii săi gloria militară. Primul Război Mondial l-a transformat pe rafinatul estet decadent în erou. Italienii și francezii au urmărit fascinați gestul acestui soldat al timpurilor moderne: raidul în biplan pe deasupra Vienei, MAS, vasul torpilor cu care a pătruns în portul Bucari, astăzi Bakar, în Croația. Sala relicvelor Și mai ales, aventura de la Fiume, astăzi Rijeka, tot în Croația. În anii care au urmat înfrângerii Germaniei, când națiunile europene își
„Il Vittoriale”, refugiul lui D’Annunzio, între cer și apă, între oglinzile modei, literaturii, muzicii și baletului by Corespondență din Italia de la Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105558_a_106850]
-
l-a botezat, este un loc viu. Între pinii marini, ca și cum ar fi gata să coboare pe apele lacului se ridică o navă de război, a cărei provă este îndreptată către Adriatica. Ceva mai sus, o clădire adăpostește faimoasa vedetă-torpilor, biplanul este suspendat deasupra sălii de spectacol, mașinile superbe lucesc în garaj. Zeci de perechi de pantofi, costume și servicii de agint sunt expuse în vitrine. În casă, mai multe mii de cărți acoperă pereții. Această acumulare barocă de obiecte, statui
„Il Vittoriale”, refugiul lui D’Annunzio, între cer și apă, între oglinzile modei, literaturii, muzicii și baletului by Corespondență din Italia de la Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105558_a_106850]