210 matches
-
contribuit ulterior la dezvoltarea unei discipline internaționale a studiilor de securitate (Nye și Lynn-Jones, 1988, p. 24). Totuși, majoritatea modelelor teoretice erau generate din perspectiva și pe baza experienței celor două superputeri. Dincolo de caracterul tendințelor și deformările impuse de logica bipolarității, astfel de modele nu reușeau să explice În mod satisfăcător comportamentul și opțiunile internaționale și de securitate ale unor puteri de mai mică anvergură decât SUA și URSS, fapt cunoscut Încă din anii ’50. Dacă pentru liderii celor două blocuri
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
liderii celor două blocuri politica internațională era În mod necesar globală și totală, pentru statele mai mici sau non-aliniate posibilitățile de acțiune și negociere au fost În mod necesar mult mai restrânse și nu puteau fi mereu exprimate În termenii bipolarității (Binder, 1958, p. 409). Faptul că opțiunile de securitate și politică externă nu sunt echivalente și că problemele de securitate ale marilor puteri nu pot fi Întotdeauna transferate În alte spații este și mai vizibil În prezent. Pentru SUA, politica
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
fie contra-alianțe, fie imitatori. Evaluarea impactului subsistemelor transnaționale și integrate este Însă mult mai problematică. Rezultatele cercetărilor din perioada Războiului Rece pot fi aplicate noilor situații cu mari rezerve, iar studiile comparative recente Încă reproduc cadrul conceptual dezvoltat În contextul bipolarității. În general, se acceptă totuși faptul că subsistemele regionale sunt mai degrabă integrate decât strict interguvernamentale sau transnaționale și că sferele de securitate sunt din ce În ce mai strâns legate unele de altele, mai ales la nivel regional (Falk, 1999; Hettne, 2001; Bailes
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și subunitățile sale. În această logică, sistemul dominant era desigur cel În care SUA și URSS se confruntau, adică potențial Întreaga scenă internațională. Conform modelului teoretic, orice subunitate (sistem subordonat) reproducea În mod necesar conflictul ideologic și problemele generate de bipolaritatea sistemului dominant. Din acest motiv, era suficientă Înțelegerea dinamicii sistemului dominant pentru a descrie și mai ales prezice modul de comportament internațional În orice zonă de pe glob. Totuși, această cheie universală, postulată În primii ani ai Războiului Rece, nu se
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de pe teren, datele empirice sugerând că, la nivel regional, lucrurile stăteau destul de frecvent altfel decât permitea teoria. În nici una din regiunile care, la acea vreme, erau În centrul atenției a numeroase studii de caz (Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociuxe "Orientul Mijlociu" și Africa), bipolaritatea nu putea mereu explica evoluțiile politice (și adesea nici militare) ale unor state și ale acestor zone În general (Peffer, 1954; Binder, 1958; Brecher, 1969). Premisa bipolarității nu putea fi Însă ignorată, dat fiind că, cel puțin În primele două
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
centrul atenției a numeroase studii de caz (Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociuxe "Orientul Mijlociu" și Africa), bipolaritatea nu putea mereu explica evoluțiile politice (și adesea nici militare) ale unor state și ale acestor zone În general (Peffer, 1954; Binder, 1958; Brecher, 1969). Premisa bipolarității nu putea fi Însă ignorată, dat fiind că, cel puțin În primele două decenii de după cel de-al doilea război mondial, aceasta a reprezentat elementul dominant al relațiilor dintre principalii actori ai scenei internaționale. Pentru a explica abaterile de la modelul
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și decizional (Cantori și Spiegel, 1973). O altă excepție de la modelul inițial a constituit-o observația că sistemele subordonate nu pot fi În mod necesar identice. Datele empirice susțineau această observație. Din punct de vedere teoretic, se putea argumenta că bipolaritatea este un fenomen recent În care au fost atrase regiuni și state cu tradiții istorice și politice foarte diferite, deci raportarea lor la fenomenul bipolarității este diferită (Peffer, 1954). Au existat totuși, pentru multă vreme, voci, mai ales provenite din
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
identice. Datele empirice susțineau această observație. Din punct de vedere teoretic, se putea argumenta că bipolaritatea este un fenomen recent În care au fost atrase regiuni și state cu tradiții istorice și politice foarte diferite, deci raportarea lor la fenomenul bipolarității este diferită (Peffer, 1954). Au existat totuși, pentru multă vreme, voci, mai ales provenite din școli de gândire marxiene și neomarxiene, care nu au acceptat acest argument, susținând că, indiferent de loc și spațiu, există un permanent conflict ideologic și
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
provenite din școli de gândire marxiene și neomarxiene, care nu au acceptat acest argument, susținând că, indiferent de loc și spațiu, există un permanent conflict ideologic și deci În principiu, toate sistemele sunt identice, dat fiind că sunt caracterizate de bipolaritate (MacFarlane, 1985). În prezent, unele curente neomarxiene mai sprijină această viziune, desigur mult mai nuanțată 1. Cea mai importantă contribuție la rafinarea modelului inițial a fost Însă adăugarea unor planuri diferite de analiză. Sub aspectul politicii externe a unui stat
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
el trebuie repoziționat Într-o zonă mai centrală față de statul din punctul de vedere al căruia este descris respectivul sistem subordonat 1 (Brecher, 1969, p. 138). Astfel de modificări de percepție și comportamentul generat de acestea ar explica, În termenii bipolarității, „anomaliile” regionale observate empiric. În realitate, această rafinare teoretică nu face decât să arate Încă o dată că, pentru majoritatea statelor, chestiunile de securitate și politică externă sunt În primul rând derivate din contextul regional și că transferarea În plan regional
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
1945-1991), subsistemul de relații internaționale al României a fost unul strict hegemonic: Întreaga Europă de Est și de Sud-Est s-a aflat În spatele Cortinei de Fier, respectiv În sfera de influență a URSS. Deși Mearsheimer aprecia că, la nivel sistemic, bipolaritatea este mult mai stabilă datorită simplității - număr redus de diade conflictuale posibile și, de aceea, predicticilitate crescută - la nivelul subsistemului hegemonic stabilitatea era dată numai de puterea covârșitoare a URSS, hegemonul subsistemului, care amenința și ținea toate statele din sfera
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de putere mai mică (Wilkenfeld și Brecher, 1984). Noul context internațional generat de sfârșitul Războiului Rece a adus Însă schimbări semnificative și În practica gestionării crizelor și a conflictelor. 12.5.1. Sistemul tradițional de gestionare a crizelor și conflictelor Bipolaritatea Între 1945 și 1989 scena relațiilor internaționale era divizată În două blocuri, unul sub influența SUA, iar celălalt sub influența URSS. În acest context, sistemul internațional de securitate era definit de acțiunile NATO și ale Pactului de la Varșovia, dar și
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
scena relațiilor internaționale era divizată În două blocuri, unul sub influența SUA, iar celălalt sub influența URSS. În acest context, sistemul internațional de securitate era definit de acțiunile NATO și ale Pactului de la Varșovia, dar și de cele ale ONU. Bipolaritatea transformase orice stat sau zonă de pe glob În obiecte de considerație strategică, astfel Încât intervențiile directe sau indirecte deveniseră un fapt obișnuit. De aceea, multe din disputele esențialmente locale au căpătat un caracter interstatal. În aceste condiții, comunitatea internațională se concentra
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Abordarea regională a fost mai degrabă politică și frecvent ad hoc, statele rămânând principalii actori În domeniu. 12.5.2. Noi direcții În gestionarea crizelor și a conflictelor Contextul contemporan de securitate Încheierea Războiului Rece a Însemnat, printre altele, sfârșitul bipolarității, ceea ce a generat o dezbatere aprinsă despre noua natură a structurii sistemului internațional. Unele voci susțineau că Statele Unite sunt capabile să facă față oricărei noi amenințări (Krauthamer, 1991), ceea ce Însemna că sistemul devenea unipolar. Pe de altă parte, existau numeroși
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
devenit o chestiune esențialmente globală, dat fiind că multe probleme locale au repercusiuni majore la nivel internațional. Toate aceste schimbări au necesitat o nouă abordare a crizelor și conflictelor internaționale. Rolul ONU după Războiul Rece Un prim efect al sfârșitului bipolarității a fost reactivarea sistemului comun de securitate prevăzut de Carta Națiunilor Unite. Consiliul de Securitate și ONU În general au reînceput să fie percepute ca reprezentanți legitimi ai comunității internaționale (Barnett, 2002). Pentru ONU, aceasta a Însemnat noi posibilități de
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
durere și suferință. De aici și două tipuri de morală: morala fericirii și morala suferinței sau, așa cum am arătat mai Înainte, a eroismului și a tragicului. Ele sunt inseparabile și trebuie considerate ca părți ale umanului, ca o morală a bipolarității, În care se reflectă natura complementarității dialectice a persoanei umane. Din acest motiv, orice acțiune psihomorală urmărește atingerea perfecțiunii, a sublimului În care omul se regăsește pe sine ca ființă plenară În confruntarea sa cu lumea, pe care aspiră permanent
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fermitatea rară a onestității adevărului, de măștile multiple ale răului dar și de ancestralul chip al binelui. Plecând dinspre drama proprie, drama care-i dezvoltă o ascensiune și intensificare a profunzimii nebănuite anterior, cel damnat suferințelor de ordin spiritual sesizează bipolaritatea metafizică a cuplului dialectic bine-rău ca unul dintre principiile ce susțin dinamica imanentului. Acest principiu constituie, alături de alte axiome primordiale, temelie și fundament al tranzitării umane prin contextul ontic spațio-temporal. Captivul durerilor de ordin spiritual intuiește aici ancorarea în transcendență
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
compensatorie pentru suferința sa. Apelul la intuirea și confirmarea fondului transcendent al mundaneității urmată de asumarea ei plină de speranță agonică survine, și în acest context, prin și întru transformările, remodelările dureroase, metamorfozările determinate spiritului de către suferința ce-l încearcă. Bipolaritatea raportului pozitiv-negativ drept o constantă a imanentului impusă de dincolo de acesta, prezența copleșitoare a răului în oceanul afectelor umane dar și irumperea insulară a binelui ca profeție despre o realitate invariabilă ce impune mundaneității efemere axiome primordiale, constituie pentru conștiința
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cel ce îndură suferințele cauzate și susținute de motivații spirituale sesizează, plecând dinspre propria experiență ontică, constanta binelui și a răului, a pozitivității și negativității drept unul dintre fundamentele transcendente pe care se glisează imanentul fiind postulat în termenii unei bipolarități metafizice. Ancorarea în oricare dintre aceste paradigme ale suferințelor umane determină pentru conștiință dobândirea unei profunzimi ce străpunge construcția iluzorie, hipnotică și epuizantă a dinamicii firescului cotidian. Aici acest firesc se relevă drept un ne-firesc primejdios ce ocultează realitățile
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
gradul lor impresionant de convergență juridică, deplina lor concordanță nu numai cu principiile și normele unanim acceptate ale Dreptului Internațional, ci și cu cele ale cursului nou al gândirii politice europene eliberate de o lume clădită pe alianța fricii, pe bipolaritate! În realitate, complementaritatea prevederilor celor două documente, ce par a conduce la gândul unui spirit colectiv iluminat care le-a inspirat deopotrivă, constituie, din punct de vedere politico-juridic, un adevărat și sublim Tratat politic de bază și, fără îndoială, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
scopul de a transmite informația, a inspira o credință, a induce o emoție sau a da la iveală un comportament printr-un proces alternant de interacțiune între scris, vizual, nonverbal, vocal, auditiv, simbolic și comportament”. Caracteristicile comunicării interpersonale sunt: simbolistica, bipolaritatea, adaptabilitatea, intenționalitatea, afectivitatea etc. Formele de comunicare interpersonală evocabile în urma definirii anterioare a conceptului sunt: 1. comunicarea verbală, care are ca principal instrument de realizare limbajul și ca modalități de „exprimare”: • comunicarea verbală simplă; • convingerea; • sugestia. În timp ce primele două exploatează
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
și activități. Grație unității dintre atitudini și comportament (inclusiv cel verbal), este posibilă cunoașterea și modificarea atitudinilor prin intermediul comportamentului (și invers). d. Cele mai multe definiții ale atitudinii consemnează ca notă specifică a ei, față de alte manifestări psihice, orientarea spre un obiect, bipolaritatea. Între cei doi poli (pro și contra) există un continuum, atitudinea putând fi mai mult sau mai puțin favorabilă sau nefavorabilă, astfel încât ea are diferite grade de intensitate. Pe acest principiu sunt construite scările (scalele) de atitudine și multe chestionare
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
teoretical continuumului bipolar nu este însă atestat întotdeauna în cercetările empirice (punctul zero, de mijloc, al continuumului poate fi saturat de necunoaștere, răspunsuri neutre, ambigue ori ambivalente sau chiar de stări conflictuale). Cercetări mai de profunzime au infirmat funcționarea postulatului bipolarității la toți indivizii și cu privire la orice atitudine. Mai mult, în calitate de componentă afectiv-apreciativă la nivel individual, atitudinea majorității este unipolară („îți place ceva sau nu îți place”, „ești de acord sau nu”), dar la mulți oameni sunt prezente și atitudini ambivalente
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ajunge la un echilibru al balanței de putere. Prin urmare, distribuția de capacități materiale între state este determinantul structural al comportamentului internațional, care constrânge comportamentul tuturor actorilor, indiferent de preferințele sau atributele lor interne. Această structură materială este oferită de bipolaritatea sistemului, care reflectă numărul de mari puteri. Sistemele internaționale pot fi unipolare (cu un singur hegemon), bipolare (cu două superputeri) sau multipolare (cu trei sau mai multe mari puteri). Probabil că sistemele bipolare sunt cel mai puțin înclinate către conflicte
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1986a). La începutul anilor 1990, neorealiștii și-au folosit teoria pentru a face predicții cu privire la sistemul internațional emergent (Mearsheimer, 1990; Layne, 1993; Waltz, 1993; pentru cele mai recente afirmații, vezi Mearsheimer, 2001). Odată cu sfârșitul Războiului Rece, sistemul a trecut de la bipolaritate la unipolaritate. Neorealiștii au prezis că această schimbare structurală va genera tensiuni în interiorul sistemelor de alianțe apărute în bipolaritate. În timpul Războiului Rece, SUA și-au dezvoltat o prezență militară puternică atât în Europa Occidentală, cât și în Asia de Est
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]