155 matches
-
a fost el de acord. Avem voie atâta timp cât nici unul dintre noi nu vomită imediat după ce-a mâncat, nu comandă cinci feluri de desert și nu are alte comportamente aberante. Unde mergem? am întrebat eu. Eram mulțumită. îmi imaginam un bistrou micuț și romantic, cu o lumină obscură. Chipurile noastre apropiate în lumina lumânărilor. Discutând până la ore mici. Patronul grăsuț ne zâmbește cu afecțiune în timp ce toate celelalte scaune sunt urcate pe mese. Eu și Chris continuăm să discutăm înfometați, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din vechile tipare comportamentale. Și, m-am gândit iritată, m-am săturat să aud răsunându-mi în creier vocea decorporalizată a lui Josephine făcându-mi tot felul de reproșuri. Și așa am continuat să hălăduim, trecând pe lângă un șir de bistrouri intime, cu lumini difuze. Chris le-a respins pe toate zicând: — Dar nu e puțin cam...? Am început să-mi pierd buna dispoziție și, cu fiecare dezamăgire, frazele mi-au devenit din ce în ce mai scurte și mai concise. într-un final, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Să le cred?! Un om care e în stare să se gândească la ceva atât de dezgustător e capabil de orice. Da, le cred. Mai mult, tot așa cred și cei de la poliție. în prezent ei scotocesc prin magazinele, prin bistrourile, prin supermarketurile și prin lăzile de gunoi din întreg ținutul, în căutarea plăcintelor cu carne de porc. — Numai că dacă nu găsesc nici una, n-or să rezolve nimic. — Poate o să vă intereseze și că au confiscat cinci mii de conserve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
La vârsta lui, nu prea Înțeleg, de ce ai nevoie să te Înțelegi cu cineva În toate privințele? — La vârsta lui, acolo, te rog să mă crezi că se poate trăi foarte comod și confortabil singur, de vreme ce ai pensiuni... — Ai sex-shopuri, bistrouri, babysitter, dame de companie, bordeluri, droguri... — La vârsta, la banii, la situația lui de acolo, apasă pe buton, deschide albumul, face comanda și Îi vine la pat, fără să miște un deget! — Ai tot ce vrei acolo, dar n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
peste pod și, într-o oră, suntem la Mariusache, la bodegă. La "Mizerabilii" . Acolo, ținem consiliu de război! Mie-mi convine, la fix! se declară Vierme de acord. Prindem și priveghiul lu' bietu' Lucică, doar cimitirul e peste drum de bistrou. Pe cant. U-ahhh... Mi-ahh... Ce pute-așa?! Cămășuța ta, dragă! i-o întoarce Dănuț, în silă. Ascultă, Fratele meu, ai nimerit-o expre pe a mai sintetică și mai infectă, din toată galeria? O port de trei minute, s-a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ațipită ca o moartă, care mușcă și dânsa reflex, prin somn, dintr-un mititel imaginar. Domn' Dan, căpățânosu' de Pale, Henri Bec, a pierdut contactu' cu noi, din Centru. Iar Bibi le Fou a rămas zălog la Fane Calapod, la bistrou, la "Pi...da și Ancora", că s-a machit devreme și a spart un geam. Ăia de-abia ce renovaseră, vai de drujba lor! Obiceiu' lui prost: și-a scos tulumba la lume! A ieșit o paranghelie, acolo... S-a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o cameră fără masă și fără scaun, dar cu boema bătrînului Paris la picioare. Deschid fereastra și rămîn o bucată de vreme cu ochii în zare, privind amintiri. Cobor apoi să-mi iau o bere de bun venit în primul bistrou, după un ritual care mi-a intrat de acum în sînge. Împrejur sînt mai mult străini, se vorbește mult engleză, ceva italiană. Doi magrebieni stau de vorbă la bar cu patronul. Berea e mică și îngrozitor de scumpă, încît aproape că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
moi non plus”. Între timp, își respon sabilizează cetățenii în privința consumului de alcool : o bere la o terasă a devenit un lux ce tinde să devină exorbitant, băuturile populare mai tari ies încet-încet din uz, dimpreună cu întreaga sociabilitate de bistrou francez care iese discret din viața poporului francez. În schimb, în vitrinele magazinelor au apărut afișe scandînd : „Vive le culte du corps !”. Prima revelație a acestui nou „cult” am avut o în urmă cu mai mulți ani la New York, în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cămașă, înainte ca toți ceilalți să își fi lăsat puloverele. Îi era așa dor de căldură, după cum îi era dor de acasă, și de-aceea se bucurase precum un plod când i se spusese că autostrada cu patru benzi, cu bistrou și cu stația lor de benzină se chema Calea Soarelui. Doar în Yazd mai trăiau șopârle. Tatăl lui le văzuse sclipind pe aurul turlei Masjid-e Kabir, ca pe niște cuțite sub arșiță. El era pe atunci un copil și, până când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de spus. Toată primăvara lucrase să ridice garajul și rampa. Mai aveau de primit instalațiile pentru spălătorie și pompele de benzină, plus ceea ce el își dorise de când se topise zăpada: copertinele galbene, scaunele cu nichel, tejgheaua și rafturile din micul bistrou. Ei aveau să refacă lumea chiar din groapa de gunoi a orașului, pe unde, mai nou, Guvernul proiectase șoseaua. — Godun o să reușească, a fost mereu orientat, trâmbița un tâmplar care se îmbogățise într-o noapte făcând sicrie după explozia de la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din câmp, înainte de răsărit. Pentru el, raiul era un pământ udat și lăsat în bătaia soarelui. El și prietenul lui, Godun, vor face mult mai mult de atât: grâul va fi verde cât vezi cu ochii și benzinăria lor cu bistrou va fi galbenă, cu copertinele în vânt, chiar lângă șosea. Apoi grâul se va coace în spic, iar garajul cu spălătorie și rampă, cu benzinăria în care bistroul se va vedea precum piatra unui inel va fi ca o navă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fără cuib, un fel de navigator cu o hartă de pe care se șterseseră drumurile. Ce ne dă sens într-o viață? O țintă și credința că știm direcția mersului ori doar mersul în sine? Sprijinit de peretele barului din micul bistrou, se uita drept în față, spre platforma întinsă ca o arenă, dincolo de pompele de benzină și, ca la orice trezire din spaimă, spațiul acela îi părea la fel: amenințător și nesigur ca un poligon pentru trageri, lipsea doar pluto nul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mémé, pentru care se terminase vacanța și nu mai putea să îi sară o zi întreagă împrejur, pândind cum trebăluiește. După ce începuse măsurătorile, scriind pe pământ zvastici, sinusoide și semne, toți cei care se opreau la garaj ori intrau în bistrou bănuiau că o luase razna. Angajase mai mulți neghiobi și munceau cot la cot până când, la un asfințit, descărcară iedera. Erau tufe mari, cât un stat de om, de un verde închegat și întunecos. Le înfipse în amalgamul de linii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Caryan închisese de mult, cum făcea cu tată-său ori de câte ori încerca să îl lămurească ori doar să-l audă. Omar se retrase sub nuc și-ncepu să se perpelească: va vinde mai repede decât cumpărase partea lui din garaj și bistrou, din benzinărie, va lichida tot ce agonisise, însă va putea să întoarcă viața pe care o uitase în toate astea? Ploua și Leclerc se dusese în Orumieh cu mai multe treburi. Cele două secretare plecaseră, iar ea de o oră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
același timp dezgustată de faptul că nu era În stare să-și stăpânească nevoia de a face asta. CAPITOLUL CINCI Vanilie Café Kundera era o cafenea micuță, situată pe o stradă Îngustă și sinuoasă din partea europeană a Istanbulului. Era singurul bistrou din oraș unde nu-ți consumai energia făcând conversație și nu le dădeai bacșiș chelnerilor ca să te trateze prost. Cum și de ce ajunsese să poarte numele faimosului scriitor, nimeni nu știa cu siguranță - o ignoranță amplificată de faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Henry King - mă străduiam să citez titlurile În versiunea lor originală - și am avut poftă să beau un Schweppes Înainte de a mă reîntoarce la cursuri. Pe o stradă alăturată, am zărit două fete care sporovăiau la intrarea Într-un bistrou. Tocmai descoperisem una din cafenelele pe care le frecventau studenții de la Saint-Louis, care, la fel ca mine, ieșeau să ia o gură de aer Între două cursuri. Cele două studente mi-au zîmbit larg. Purtau rochii fără mîneci, cu fusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ai devenit agorafob de teamă s-o părăsești. Totuși, ăsta e lucrul cel mai bun pe care-l poți face. Părăsește-ți soția, părăsește Parisul, dacă trebuie. Ce ți-a spus? m-a Întrebat Tina care mă aștepta Într-un bistrou din apropiere. I-am răspuns că mă sfătuise să călătoresc. Chiar În ziua respectivă, am luat un Trans-Europe-Express spre Amsterdam. Era uimitoare această Jacqueline Marchal. După cea de-a patra ședință, mă soma, sau mai curînd Îmi prescria, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
n-am să izbutesc niciodată să-l vînd la televiziuni“. Pentru mixaj, a fost reținută o sală de Înregistrări de la opt seara pînă la miezul nopții, timp de o săptămînă. CÎnd ieșeam de acolo, ne duceam să cinăm la un bistrou din Hale, mă Întorceam tîrziu acasă și mă trezeam la ora unu a doua zi. Pe 5 februarie 1974, am fost trezit de lovituri puternice În ușa apartamentului. Să-și fi uitat Delphine cheile acasă? Dacă nu cumva era vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Avenue, trecură pe lângă biserica Heavenly Rest, stil art deco, Îmbrăcată În calcar, unde se rugase adesea Kitty să-l revadă, lăsară În urmă și Muzeul de Design și-și croiră drum prin zăpadă spre Madison Avenue, unde intrară Într-un bistrou pentru un ceai care să-i Încălzească. Se așezară unul lângă altul pe o banchetă, Kitty scoase un album din geantă și Îi arătă fotografiile pe care le făcuseră prima dată când se Întâlniseră, la Viceroy Hotel. Le privi surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-mi amintesc fața ei. Din lumea aceea de morți, ea era cea mai moartă. La capătul coridorului am găsit o nouă scară, apoi o ușă. Am intrat Într-o Încăpere plină de fum și urât mirositoare; era o tavernă, un bistrou, un bar oriental, cu chelneri de culoare, cu clienți de ocazie asudați, frigări unse de grăsime și halbe de bere. Ieșeam pe ușa aceea ca unul care fusese dinainte acolo și se dusese să urineze. Nimeni nu m-a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
demolarea blocurilor-turn și a cartierelor de ciment, moștenire a arhitecturii staliniste, proiectate de partidele de stânga În anii șaptezeci. În locul lor vom construi mici orașe model, Înconjurate de grădini și jocuri acvatice, mari parcuri de divertisment și centre comerciale cu bistrouri, restaurante și, mai ales, multiplexuri cinematografice, cu săli dotate cu tot confortul. Pentru că filmele te Învață să trăiești, da, chiar așa, prieteni. Știți, pe când eram copil, mergeam la cinema În fiecare zi. Mergeam ca să visez. Tatăl meu lucra la căile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care tatăl lor o ținuse odinioară Într-un colț În care vindea cărți și ziare. În detrimentul clienților casei, care obișnuiau să joace acolo cărți În zilele ploioase. Dar aceștia continuau totuși să vină. Și pe bună dreptate. Era singurul bistrou din port. Văzînd-o că se Îmbujorează, Christian Își aduse aminte că sora lui nu cultiva același gen de umor ca el. La drept vorbind, ea nu cultiva nici un fel de umor. Nu că ar fi fost lipsită de istețime, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
largă, mărginită de copaci și tufișuri Înflorite și survolată de nori de musculițe gălbui. În spatele casei era un pom cu ramurile Încărcate de lămâi. Și Îndărătul lui, un deal povârnit. Ne luam cafeaua de dimineață la capătul străzii principale. În bistrouri și patiserii se vorbea un soi de franceză. Ședeam pe terasă admirând priveliștile. Dar ce mare lucru era de văzut? Sau de făcut? Ne Începeam ziua cumpărând cele necesare pentru masă. Pe urmă Înotam. Oglinda golfului era arareori tulburată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era al său: Îndemnul. Asta era calea, hotărîse. Începutul urzelii era făcut. Cu W., Thomas se vedea rar. Îl vizita la cîteva luni o dată, nu vroia să Îl tulbure pe artist. Se Întîlneau În oraș, Thomas Îl invita Într-un bistrou, o cină Îndestulată era pentru Pigmalion totdeauna binevenită; și multă bere, pe urmă; nu se Îmbătau, se țineau tari, băuseră ei tone de-a lungul timpului; vorbeau ceasuri Întregi. E drept, erau cuprinși de o anume euforie, tocmai asta căutau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
specialitatea casei, probabil. A mai cerut un whisky, plătea consumația pe loc, pentru a putea să plece În orice clipă. A sorbit; s-a simțit, dintr-odată, bine. Nu era deloc rău la Madrid, cel puțin pe Calle Breton. Numai bistrouri, oameni cumsecade, fiul la doi pași, fete care Îți făceau cu mîna, dacă ieșeai noaptea singur. Un bătrîn care avea un con fermecat din oțel putea să te vindece de orice boală, dacă i-ai fi cerut; În oraș era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]