10,418 matches
-
românească cade în desuetudine. Casa noastră "zăcea în neguri ca pe mări/ o barcă fără ideal" strîns între labe de un urs, "m-am întors cu o nespus/ de delicată răsucire" "pe pereți ardeau lămpașe/ și-n lumina lor cea blîndă/ cîte-o zînă trecea sfîntă/ cu-o zîmbire ucigașă", "leacuri delirante" "deodată noaptea s-a crăpat/ sub fierbătoarele ninsori/ dînd farmec trist și nesperat/ acelor înfiorători// botoși..." urșii care încep să danseze, (n.m., R.R.); urșimanii sînt un fel de hibrizi om-urs
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
de același tip cu povestirile fantastice din relatările de călătorie. Singurul lucru care ne provoacă o vagă strîngere de inimă este parfumul pronunțat eminescian (și luciferian) al unora dintre versuri: "Un glas din marea carapace/ trecu prin turn cu sunet blînd:/ cînd va fi rău veniți încoace/ cum v-ați născut, alunecînd// căci eu v-am dat luminii grele/ s-o stăpîniți din zări în zări/ cu-acest pămînt și-acele stele/ din amintirea mamei-mări".
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
10 septembrie 1939, cînd secolul XX începea să-și arate cele mai sumbre din utopii, scria așa: Ah, întunecat ev-mediu, plin de mărețe catedrale, de superbe mînăstiri, de sublime clopotnițe, de impunătoare ceremonii, de aurite manuscrise, de gălăgioase universități, de blînde depravări goliardice, de mari liniști cetățenești, cît regret că nu m-am născut în bezna ta!" O reabilitare romantică. La fel, desprinsă de conținuturile urîte ale unei istorii care se face tablou votiv, e locuirea în universul poeziei: "Ieri, îmi
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
Mi-aduc aminte, în plină noapte trează, de visul nocturn de-acum câteva zile, vis în care străbăteam un labirint întunecat, maroniu, cenușiu, luminat parcă, pe dinăuntru, sub tavanul foarte scund de o lună moale. Eram condus de o persoană blândă care îmi arăta cum e când mori. Când, la capăt, am întâlnit chiar moartea, înmănușată la singura ei mână vizibilă cu o mănușă roșie, fără degete, ca de schilod, m-am repezit spre ea pofticios, ahtiat, nerăbdător. Am simțit ușurarea
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
de acum înainte nu ne vor mai nedreptăți nici pe noi. Căci, spuneau ei, nu se cade să pângărim orașele cu sângele concetățenilor noștri, nici să învinuim de cruzime puterea supremă pe care o deține împăratul, care e binevoitoare și blândă; de aceea ar trebui să extindem peste toți binefacerile puterii împărătești, care se distinge prin filantropie, așa ca nimeni să nu mai fie pedepsit cu moartea. După ei, începând de atunci această pedeapsă pare să nu mai fi fost folosită
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
april. După al nostru, la 4 oct. (n.s. 48, p. 327) footnote>. În schimb s-a dat poruncă să ni se scoată ochii ori să ni se mutileze vreun picior. Căci pentru ei aceasta însemna filantropie și totodată cea mai blândă dintre pedepsele luate împotriva noastră. Începând de atunci, ca urmare a acestei filantropii a celor nelegiuiți, era cu totul imposibil să mai arăți mulțimea nenumărată a celor cărora li sa scos mai întâi ochiul drept cu sabia și după aceea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
au pus înainte numele unor sfinți bărbați, când au alergat la numele lui Avraam, Isaac și Iacov, și au dobândit mare folos din pomenirea acestor nume, cu mult mai mult noi vom putea să ni-L avem pe Dumnezeu milostiv, blând și îndurător, când vom pune înainte nu numai numele, ci și trupurile celor ce-au luptat. Că nu sunt o lăudăroșenie cuvintele mele, o știu și cei din oraș, și cei veniți din altă parte; cu toții știu cât e de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
aduceau o notă de prospețime prin poezia lor zisă "de notație". Spre deosebire de generația ^60, care, prin cîțiva reprezentanți ai săi îmbrățișați fără întîrziere, a ocupat prim-planul, cultivînd un exaltat vizionarism "cosmic", propunînd o miză "metafizică" la vedere, autorul Arheologiei blînde s-a mulțumit cu lumea neostentativă a cotidianului, a banalului, a existenței curente ce se autentifica prin ea însăși. Tonului grandilocvent, clamoros (,țipătul", "urletul" erau nu o dată invocate ca atare), de sorginte expresionistă, i-a opus un ton scăzut, pe
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
umorescă detașare: "Fii atent trăiești în provincie/ într-un orășel ghidat/ după codul bunelor maniere și după ritmul în care/ tușesc bătrînele bigote// sărută mîna doamnei proaspăt coafate/ salută fanfara crescătorilor de porumbei călători/ fii ceremonios în fața autorităților/ autocrate sau blînde sau amețite de somn// fii atent ce cravată îți pui/ în ce partid te înscrii/ dă dovadă de patriotism înfășurat/ în mantie de pîslă grosime menită/ să te apere de agresiunea/ pornită din citadela viespiilor" (Sfaturi metafizice). Acestei demonii lîncede
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
asigură zilnic mult aer curat și lumină naturală de la soare. Aerul curat și soarele sunt pentru viața ceea ce este petrolul pentru lămpi, iar în lipsa lor viața nu ar fi posibilă. Chinezii din vremurile vechi credeau că aerul curat și lumina blândă a soarelui conțin energie, care ne poate hrăni plămânii, inima, creierul și pielea, dandu-ne energie și tinerețe. almeea.ro
Incredibile sfaturi ale medicinei traditionale chineze, cu ajutorul carora putem trai peste 100 de ani! [Corola-blog/BlogPost/94280_a_95572]
-
revuistica literară a românilor din exil, reliefându-i cu și mai multă pregnanță caracterul polemic. Acest aspect avea să pună în lumină și faptul că, pentru scriitorii români exilul - așa cum avea să se contureze el în realitățile nici pe departe blânde ale timpului - va îmbrăca în întregime semnificația unei existențe în suspensie. (Să notăm - și e semnificativ - că sintagma i-a aparținut lui Vintilă Horia!). Va trebui de asemenea să nu scăpăm din vedere faptul că „acest exil care - așa cum avea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
Sub birou și așteaptă, înfrigurat, acolo. El va veni, Câinele negru, cu botul roșu de sânge. Va zice: „Scoală-te, Domn al Sabiei și al Securii!” „Care sabie, care secure?” „Neînfrântele Unelte-ale Secerișului de Primăvară.” „Dar eu Sunt un copil blând, al lumii de asfalt și carton” „Scoală-te! Dincolo de carton e întotdeauna carne și sânge, sub asfalt Sunt oase de animale și oameni, orașe și sate în flăcări” Apoi cu limba lui aspră te va linge pe față: „Hâș, hâș
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
luci de albeau nopțile în juru-i, curtea unde sălășluia, locul pe unde trecea, chiar și umbra ei era mai albă decât ea. Când eu o mângâiam pe blană îmi albea mâna ca parafina. În ciuda părului atât de păcurelnic Contesa era blândă, avea ochii de smaragd dinții de ivoriu și limba de purpură regală. Lătra elegant, se legăna din șolduri toți câinii se încăierau adulmecând-o. Mai târziu, când eu eram prin clasa a șasea, am citit o carte în care era
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
asta nu e un corp singular în univers contracțiile și expansiunea n-o pot ocoli în serile cînd luna e un magnet uriaș . nu strică să-i dai cîțiva bănuți ai melancoliei, toți, dacă-i ai! și dacă ai fi blîndă, crede-mă, fiara cea mai fioroasă ar deveni, deodată, plăpîndă. luna, curată, mai mare și mai frumoasă. iubiții tăi, într-o seară, s-au pus să strice totul, ți-au promis luna! dar cum să smulgi inima unei nopți înstelate
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
stă cuminte la fereastră și îmi cântă: „Paradisul e întotdeauna o poartă deschisă!” Scrisoarea a II-a am deschis Cartea lui Enoh sâmbătă după ora 13.00 când ceața s-a risipit prin biografie și s-a făcut un duh blând cafenelele au scris pe tablele negre de la intrare „fie ca inima ta să fie puternică, căci cel bun va anunța dreptatea celui bun” am intrat și eu în pântecul unui vis de eliberare înțelegând mai bine ca oricine că lumea
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
-n ea, ici, colo, câte-o gură cu dinți, deschisă. La cățelușa asta mă uit ca la o rudenie. Nici pe noi nu ne poate nimeni alunga din credința că se mai poate trăi în poezie ca-n craterul de blând vulcan, printr-o explozie și-o ardere eterice. „Căci aceasta a privit-o și înainte de a intra în întunericul mai presus de lumină”.
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
zgomotului asurzitor al morilor de oase, într-o mahala mirosind a lavandă turcită, bârfitoare, crăcănată, credulă, hâtră și bocitoare, sarcastică, peticită, cu cai mascați, liliachie, virgină amânată în care laptele s-a covăsit, curvă, crăcănată, soldățească, alcoolică, hoață, batjocoritoare, ucigașă, blândă lățoasă, înstelată cu coji de semințe, cu sânii pe burtă, cu sfârcuri celeste, perplexă, trecătoare și eternă, fidelă sieși Dar nu numai atât, doamnelor și domnilor, acest palid cetățean se întorcea acasă numai noaptea, trăgea perdelele și la lumina lămpii
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
gura cu un dumicat de prescură. Ține-le firea în lanț, găsește-le cușcă și botniță și la picioare pune-le fiare. De ce ai aștepta să te vâneze și apoi să te schingiuie și să te omoare? Poți să mergi blând și șezând netemător, pe spinarea acestui cărăuș, pe cenușia asină, te apropii încet și crești înspre moarte, ca s-o calci mai apoi cu lumină. 12 mai 2008 Iadul la modă Paladin în cămașă de blugi și bocanci, scufundați într-
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
care timpul lipsit de noimă părea, și doar trierea aceea tăcută a sufletelor, în care eu - spectatorul intrus de pe margine - nici vorbe și nici semne nu sesizam, numai plutirea aceea ciudată a siluetelor fără de chip, printre-acele entități cu fețe angelice, blânde, învăluite în alb și în negru, pe dinaintea cărora toate se perindau și-n aceeași cernită tăcere treceau mai departe - dar nu în aceleași direcții, ci hotărâte, se pare, deja, dinainte, pentru fiecare suflet în parte, (fără ca acest lucru să le
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
Lighet. Dobăieșu-n ceață, aer de pădure, Albele Biserici licărind în zare, El ieșea la haită numai c-o secure, Să pălească-n frunte lupul pe cărare. Stau cu ochii-n ceață, dar de bocet nu mi-i, Amintind-mi toamna, blândă, din Desești, Hribii și horinca, pe bătrânul Pârja, Oile, talanga, lavițe cerești. Patriarhul cârja și-a uitat-o-n iarbă, Cercetându-și stupii. ,,Don’ ~nvățător, Domnu’ Fodoruț, a-nceput să fiarbă Prunele de țuică, simt borhotul lor’’... 3. Doamne, se
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
Emil Brumaru Cînd m-am uitat în urmă, nu erai, Tu, înger păzitor. Nici înainte. Și deodată mi-a trecut prin minte Că sînt lăsat în grija oamenilor, vai! Pe-acest pămînt! Dar caldă, albă, blîndă, Învăluită-n cîrlionți, cu glezna-n rouă, Te-ai îndreptat spre mine, pe din două Să ne hrănim c-o floare care cîntă Petală cu petală viața dulce, Femeia mea cu coapsa-n veci lin frîntă De o plăcere grea
Cînd m-am uitat în urmă, nu erai… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6864_a_8189]
-
unde-ți sînt visele și eu aș vrea acum să știu scrii pe-ntuneric și descoperi un om fără mîini în spatele pleoapelor simți atît de clar eșecul iubirii lumea ta e o floare mușcată de un cal cu tot cu mîna ei blîndă adoarme în sete paharul din care bei la trezire e un inel pe degetul tău cînd vrei să uiți îți pictezi fața cu văluri violete noaptea s-a strîns în brațe cu guri de sticle sparte fiecare vis e-o
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
unde-ți sînt visele și eu aș vrea acum să știu scrii pe-ntuneric și descoperi un om fără mîini în spatele pleoapelor simți atît de clar eșecul iubirii lumea ta e o floare mușcată de un cal cu tot cu mîna ei blîndă adoarme în sete paharul din care bei la trezire e un inel pe degetul tău cînd vrei să uiți îți pictezi fața cu văluri violete noaptea s-a strîns în brațe cu guri de sticle sparte fiecare vis e-o
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
dac-ai lipsi din paginile mele umile. Plouă sau visez că plouă degetele de la picioare numără stropii de apă ai unei zeițe ea ne aduce vinul și pîinea cît îi trebuie bietului suflet. Bem și ne vedem în ochii ei blînzi. Rîde și ne ține în viață. Stăm la masă cu picioarele-ngropate de mult în pămînt. Fericirea Și pe rânduneaua ninsă cine o iubește abandonată în roua sîrmelor a căpețelelor de sfoară în care se încurca viața ei cu miezul de
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
sărit bucuroși și pierduți am fost. Cine rabdă atît și cine trece marea cu pieptul pustiit? Cîntecul nostru nu-l va mai cînta nimeni moarta mea cu fața ninsă în patul unde strălucește acum gerul și fericirea îți atinge ochii blînzi. Știință ridicola Nu se poate să nu taci iubind oricît de ușoare ar fi cuvintele mut am să-ți spun un cîntecel cu stomacul întors ca al vitei intimitatea luptei tale o voi cunoaște voi amîna ușurința de a înțelege
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]