208 matches
-
memoria culturală - de nemilosul regim comunist. Căci nu au putut fi repuși în circulație, în perioada de parțială liberalizare din anii ’60, ce a permis să se mai spună câte ceva despre dimensiunea culturală a „micii Rome” în special acei intelectuali blăjeni care au ocupat funcții ecleziastice . Opera lor face azi obiectul unor binevenite reeditări critice, de mare interes pentru istoria culturii române. Dintre aceștia din urmă, Augustin Bunea este unul dintre cei mai importanți. Istoric neopozitivist, de riguroasă școală documentară, el
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
în română. De același tratament beneficiază și vocabularul lui Augustin Bunea, în care figurează, pe de-o parte, termeni teologici și ecleziastici catolici (mai puțin sau deloc cunoscuți cititorului de altă confesiune), iar pe de alta, lexeme reziduale ale latinismului blăjean. Toate acestea sunt competent explicate în Glosar-ul care încheie lucrarea. Ediția este bine concepută și la nivelul aparatului critic. Ioan Chindriș și Niculina Iacob au editat un text care, în versiunea tipărită la 1900, avea propriile-i note de
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
lui Augustin Bunea devine un dublu document: 1) al unei epoci capitale pentru nașterea națiunii române moderne (episcopul Ioan Inochentie Micu-Klein fiind primul intelectual care a întrebuințat, pentru a-i denumi pe români, vocabula națiune), și 2) al mediului cultural blăjean la începutul secolului XX, după ce epocile de strălucire dintre 1754 și 1848 trecuseră. În ambele ipostaze, cartea lui Augustin Bunea este demnă de atenție. Ca reconstituire a vieții și operei episcopului-martir, ea revelă trăsături de caracter până atunci ignorate, și
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
n-a urmat un vid intelectual în existența eminesciană. Omul sacrificat a ieșit creator la rampă, așezând premisele unui mit transformator. Adevărat, fanatismul, idolatria mortificantă întrețineau (vom vedea cu ce consecințe) "biserica Eminescu". Dar "orgiile" pe care le denunța canonicul blăjean incriminând "grandomania unei direcțiuni" sau "infecția" despre care, oripilat, amintea Aron Densusianu în Literatura bolnavă n-au șubrezit interesul pentru nefericitul poet. După cum, alături de festivismul găunos a înflorit și un fals cult Eminescu (acel pseudocult asupra căruia atrăgea atenția Perpessicius
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1936, Alba Iulia), literat și culegător de folclor. A făcut liceul la Aiud și la Blaj, unde l-a avut profesor pe I. Micu Moldovanu, la îndemnul căruia notează primele texte populare culese din satul natal, asemenea multor altor elevi blăjeni care au contribuit la adunarea doinelor și strigăturilor din Transilvania, publicate în anul 1885 de Jan Urban Jarník și Andrei Bârseanu. Elev în ultimul an de liceu, C. are prilejul să-l găzduiască, în 1866, pe tânărul peregrin Mihai Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
publicat în mai 1906, în care sublinia semnificațiile politice ale Adunării naționale de pe Câmpia Libertății din 3/15 mai 1848, este condamnat la opt luni de închisoare și la o amendă de 1200 de coroane. A condus timp îndelungat despărțământul blăjean Astra și, la înființarea, în 1935, a Sindicatului Ziariștilor Ardeleni, devine membru de onoare al acestuia. S-a numărat, de asemenea, printre membrii Consiliului Național Român din 1918. D. a colaborat la „Familia” (semnând unele contribuții cu pseudonimul Moise), la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286824_a_288153]
-
T. Cipariu, în ms. 2257, f. 85) fisurile dintre reprezntanții unor confesiuni care scindau unitatea ființei naționale (sau, cu cuvintele lui Ieronim G. Barițiu: "polipul confesional" care "roade inima și măduva românilor", Gazeta Transilvaniei, XXXII, 88, 27/15 nov. 1869): "Blăjenii n-au iubit și cultivat națiunea românească ca atare, cum este ea, ci au iubit o abstracțiune, un principiu, creat de ei, națiune română cum ea nu există și cum ne place a spera, ea nici nu va exista". Viața
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a canonicului Ioan Micu Moldovan XE "Micu Moldovan" , unde va găsi o colecție completă. Pe baza acesteia, Precup va elabora un prim articol de prezentare generală a gazetei Învățătorul poporului. În acest fel, după jumătate de secol de uitare, foaia blăjeană pătrundea În circuitul științific, fiind Înregistrată și comentată În repertoriul periodicelor românești Întocmit de Nerva Hodoș XE "Hodoș" și Al. Sadi Ionescu XE "Ionescu" , precum și În istoria presei și În cea a literaturii românești din veacul al XIX-lea, semnate
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
intenția de a edita un supliment aparte, În format mai mic, tipărit cu slove și intitulat „Archivu”. Deși titlul preconizat ne-ar putea face să credem că periodicul era destinat preocupărilor filologice de strictă specialitate ale lui Cipariu (ulterior, Învățatul blăjean va reuși să editeze o publicație savantă cu acest titlu, tipărită cu caractere latine), În realitate lucrurile stăteau cu totul altfel. Proiectata folosire a caracterelor chirilice, aflată În dezacord cu ideile cipariene despre ortografie, ne arată că suplimentul urma să
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
directă a marii adunări populare care se desfășurase la Blaj cu câteva zile Înainte. Totodată, ele reflectau relaxarea cenzurii și proclamarea libertății tiparului, ca urmare a izbucnirii revoluției. Învățătorul poporului va ieși de sub teascuri săptămânal, marțea, paralel cu cealaltă gazetă blăjeană (fiecare exemplar din Organul național era Însoțit de un număr din Învățătorul poporului, dar, În același timp, foaia populară ieșea și separat, În tiraje suplimentare). Pe parcursul duratei sale de apariție vor fi editate 22 de numere, din 12 mai până În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
adresată de preotul Ciura, din satul Bucium, protopopului Grigore Mihali XE "Mihali" , din Zlatna. În iulie 1848, preotul din Apuseni Îi solicita lui Mihali să Îi trimită nu mai puțin de 25 de exemplare din nr. 6 al foii populare blăjene, pe care să le redistribuie, la rândul său, altor preoți subcolectanți din Munți. Pentru a Înțelege Însă cu adevărat cum se difuza Învățătorul poporului, putem să facem abstracție de nivelul prețului sau al tirajului. În condițiile În care majoritatea țăranilor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
elitei sătești (ai cărei membri prenumerau, de altfel, și pentru alte gazete și publicații românești), În timp ce tirajul de câteva sute de exemplare acoperea, de fapt, prin rețeaua preoților abonați, cea mai mare parte a satelor ardelene. Fiecare posesor al foii blăjene devenea, la rândul său, un releu care Îi difuza mai departe conținutul, prin lectură, explicații și colportare de știri, În direcția unui auditoriu format din câteva zeci de persoane. În august 1848, preotul Ilie Paulescu XE "Paulescu" descria o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
feminine În Blajul episcopal va deveni o veritabilă tradiție, respectată riguros decenii de-a rândul. Mai mult, severitatea acestei cutume - În fond, absolut firească În cazul canonicilor sau al călugărilor bazilitani - se Întindea și asupra profesorilor care predau În școlile blăjene. Conform unei practici Încă În vigoare la jumătatea veacului al XIX-lea, profesorii seminarului se recrutau numai dintre absolvenții care se călugăreau sau se hirotoneau preoți celibatari. Obiceiul va deveni extrem de apăsător de pe la 1830, când se afirmă noile generații de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Blajului. Farmecul acesteia aprinde și alte pasiuni În rândurile bieților clerici celibatari, dar Încercările lor de a i-o disputa lui Rațiu rămân fără succes. Printre oponenții roși de o tainică gelozie ai prepozitului se detașa figura unui alt prelat blăjean, canonicul Timotei Cipariu XE "Cipariu" : „Mâncă bine, bea bine, f... bine, ce-i mai lipsește?”, Îi scria Cipariu lui Bariț XE "Bariț" , În decembrie 1836, referindu-se la Rațiu. Atmosfera de patimi ascunse și refulate pe care o respira orășelul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și sentimentele potrivnice celibatului venite din direcția a două mari orizonturi mentale: cel țărănesc-tradițional și cel romantic-modern. Între izvoarele istorice, textul folcloric de epocă surprinde cu cea mai mare acuratețe procesele din sfera mentalităților, În cazul de față suferințele elevilor blăjeni, ale „diecilor”, cum sunt aceștia numiți, confruntați cu rigorile misiunii lor benedictine: Sărăcuții, diecii, Negri-s ca călugării! Nu-s negri de țâitură, Da-s negri de-nvățătură! Când să uită la scrisori Îi dau gânduri și fiori Din tălpi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
religioase incompatibilă cu impulsurile lor afective și care se identifică, În mentalitatea ecleziastică greco-catolică a vremii, cu celibatul: De când sunt la diecie Mie mândră nu-mi trebùie! De-oi mai diecì vrun an, Nu-mi va trebui șuhan! Pendularea clericilor blăjeni Între atitudinile proși anticelibatare, surprinsă În aceste versuri populare culese la 1838, se poate verifica prin intermediul unor opțiuni individuale concrete, ale elevilor aflați În acești ani la studii la Blaj. Nicolae Pauleti XE "Pauleti" , de pildă, poet promițător și culegător
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cariere didactice și intelectuale, cu prețul evident al celibatului, refuză această șansă și preferă modesta parohie a Făgetului, unde se va căsători și va avea doi copii. Într-o poezie „publicată” În timpul studiilor, În paginile Aurorei (revista manuscrisă a elevilor blăjeni), el mărturisește: Căce m-am dat spre popie, Lumea tot mi-i dragă mie ș...ț Însăși firea poruncește: „Însoară-te, te-nmulțește”; Și Scriptura Încă spune Doi cu doi să se-mpreune. Pauleti XE "Pauleti" Își justifică atitudinea anticelibatară prin
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
unul este cel biblic, creștin, dar primul rămâne argumentul iluminist, ținând de filosofia dreptului natural: „Însăși firea poruncește”. Mentalitatea promatrimonială țărănească, fundamentată pe o justificare creștină, Își asociază acum și o motivație ideologică modernă, de inspirație laică. Un alt absolvent blăjean din acești ani, Ioan Rusu XE "Rusu" , mărturisea și el, În versurile din anii studenției, dorința Îndepărtării de la asceza studiilor și propensiunea spre un ideal matrimonial sau cel puțin afectiv: Cărți iubite și științe, Mai mult nu-s harnic de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din Ardeal, folosesc, În șaisprezece cazuri, formule de tipul: „patria centrală”, „ținuturile străbune”, „pământul străbunesc”, „patria protopărinților”, „leagănul românilor, dulcea Italie”, „terra străbunilor”. Acești emitenți aparțin unui spectru socio-profesional foarte larg: intelectuali de marcă, jurnaliști (Iacob Mureșanu XE "Mureșanu" ), profesori blăjeni (Ioan Faur XE "Faur" ), studenți (Ioan Rațiu XE "Rațiu" ), ofițeri (Ioan Tomuț XE "Tomuț" ), mergând până la un preot de țară, apropiat de nivelul cultural al satului ardelean, cum era Vasile Pop XE "Pop" , cumnatul lui Papiu XE "Papiu" . Faptul face
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
La Veneția Înregistrează cu atenție exuberanța străzii, după cum Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" va descrie pe larg carnavalul roman. Cipariu remarcă și „fețele oamenilor și a muierilor”, tipurile antropologice „clasic” și „longobardic”, predominarea ochilor negri față de cei „vineți” etc.. Canonicul blăjean anunță perspectiva lui Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" , care consacră pagini Întregi psihologiei și comportamentului italienilor, portretizează lazzaronii napolitani și briganzii romagnoli, uneori cu simpatie și umor, adesea cu accente critice. Drăgușanu merge Însă oarecum la suprafața lucrurilor, nefiind interesat
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mai accentuat știrile privitoare la criminalitate și violență. Spre deosebire de Bariț XE "Bariț" , ziariștii de aici nu Încearcă să justifice aceste fenomene punându-le pe seama relațiilor agrare inadecvate, ci se mărginesc să scoată În relief caracterul lor negativ și antisocial. Gazeta blăjeană dezaprobă faptul că În Irlanda „se tâmplă atentate Înfiorătoare”, iar „răsufletul anarchiei Începe a se manifesta”. De pe aceste poziții, Organul ajunge chiar să aprobe unele aprecieri negative la adresa irlandezilor, ceea ce În Gazetă nu s-ar fi putut Întâmpla. Reproducând afirmațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la adresa irlandezilor, ceea ce În Gazetă nu s-ar fi putut Întâmpla. Reproducând afirmațiile unui deputat englez, potrivit cărora „răul de căpătâi” al „poporului Irlandiei... e lenea... și numai asta-l Împiedică a se rădica la o stare mai bună”, redactorii blăjeni apreciază că acestea sunt „unele adevăruri pre verzi”. Ba mai mult, În consens cu orientarea lor ideologică de tradiție iluministă, moderat-conservatoare, ei ajung chiar să utilizeze exemplul irlandez pe latura sa negativă, extrapolând constatările de mai sus la situația românilor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
prin care românii sunt incriminați În termeni similari. O opinie apropiată de cea a lui Bariț XE "Bariț" , În aceeași chestionare a relației dintre problemele social-politice și trăsăturile de caracter ale irlandezilor, Întâlnim și la un alt intelectual ardelean, profesorul blăjean Ioan Rusu XE "Rusu" . În manualul său de geografie, Icoana pământului, apărut În 1842, acesta afirmă: În caracterul irlandezilor se află mai multe pete, Însă de aceea Încă nu ne Îndoim că englezii, din ura răligiei, pre aceste pete le-
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
arestat și Încarcerat, În noiembrie 1848, Împreună cu alți partizani ai episcopului Lemeni XE "Lemeni" . Vezi Ștefan Pascu, Iosif Pervain (coord.), George Bariț XE "Bariț" și contemporanii săi, vol. III, Editura Minerva, București, 1976, p. 300. Problema conducerii celor două publicații blăjene pe perioada absenței lui Cipariu XE "Cipariu" este discutată și ea În ibidem, pp. 295-296. Aici se arată că Many XE "Many" a condus singur atât Organul național, cât și Învățătorul poporului pe parcursul apariției numerelor 2-21, adică Între 18 mai
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nr. 4-5 și 18, precum și În Foaie pentru minte, inimă și literatură, 1848, nr. 33-37. Ion Breazu, op. cit. (v. nota 323), p. 133, apreciază că textele semnalate de Bălcescu XE "Bălcescu" aparțineau traducerii lui Iosif Many XE "Many" , din periodicul blăjean, traducere despre care se știe că s-a bucurat de circulația cea mai intensă În epocă. Nicolae Bălcescu XE "Bălcescu" , Opere, Ediție Îngrijită de G. Zane XE "Zane" , Elena G. Zane, vol. II „Mișcarea românilor din Ardeal la 1848”, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]