298 matches
-
dădea iama pe la o gospodărie mărginașă de lângă pădure, un vânător o văzu, atâta aștepta, luă pușca, trase un foc și vulpea se prăvăli în frunziș, unde-și dădu suflarea. Vânătorul se grăbi să-și ridice trofeul, admirând calitatea și mărimea blăniței, punând-o pe spinare și plecând voios spre casă. Rămas singur în vizuina din adâncul pădurii, unde-l lăsase maică-sa să stea cuminte, puiul de vulpe, auzind acea împușcătură teribilă, sări de spaimă, dar mai apoi își veni în
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
prea multă lăcomie, nu se oprea din mâncat, îl îndepărta în lături, prietenește, cu laba, ca să apuce și el să deguste din ce a mai rămas. Așa trecură câteva luni bune, puiul de vulpe crescu, se făcu arătos și cu blăniță mândră, lucioasă, dar, deși i se dădu voie să umble prin curte, totuși, avea bunul simț să lase găinile în pace, ele nici nu se sinchiseau de el. Îi erau dragi găinușele, parcă erau surorile sale. Își făcuse obiceiul de
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
Da, puiul meu, îți fac! Dar mai așteaptă să mănânce taică-tu, că pleacă în pădure!... - Tati, de ce pleci în pădure? Mai bine stai cu noi în casă! - Trebuie să plec. Nu ți-am promis să-ți aduc de Crăciun blăniță de jder pentru bundicica ta cea nouă, cadou de sărbători? - Hi-Hi-Hi! Tăticule! Da, mi-ai promis! Și pleci chiar azi în pădure să-mi aduci cadou? - Da, uite, mănânc, mă îmbrac și pornesc! Trebuia să plece. După ce mâncă bine, se
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
scuturându-se pe capul și pe umerii lui. Nu ar fi renunțat ușor, doară i-a promis copilului o bucurie de sărbători, și nu vroia s-o dezamăgească. De aceea cutreiera hăurile pădurii în căutarea celei mai râvnite vietăți pentru blănița ei. Iată, în sfârșit, zări pe partea cealaltă a pârâului ceva mijind în jurul unui brad. Încetini mersul și se uită mirat într-acolo. Era exact o perechiușă de jderi care îl zăriră și s-au ascuns într-o scorbură. - Aha
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
o mâță adorată de-o băbuță smochinită, Care venea nechemată (dar mereu sulemenită), Zi de zi, la conu' Mișu, un poet foarte dotat... Și-i zicea: Știi, mai an, ce poem mi-ai închinat? Versul tău mă legăna ca zefiru-ndrăgostit!... Blănița mi-o mângâia și-mi dădea de ronțăit: Biscuiți și ciocolată, și poemu-mi recitea... Asta n-o făcea odată, uneori mă adormea. Cu mânuțele uscate, când în pat mă așeza, Îi spunea: "Jane, dă-i lapte și de Miți nu
PISICA MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364980_a_366309]
-
an și ceva, motiv pentru care era tachinată de către surorile sale. Și la cele mici începuseră să le crească sânii ca la orice adolescentă, însă nu depășiseră stadiul unei piersice ce încăpea în căușul unei mâini de flăcău mai mărișor. Blănița le era micuță, abia dacă se observa, motiv pentru care se și rușinau când se dezbrăcau în fața surorilor. Scalda în apa râului era însoțită de gălăgia și voioșia celor patru Iele ale pădurii, plăcut surprinse de temperatura apei, ce le
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
doi iepurași ieșiră din cuvântul mamei și porniră grăbiți după bunătățuri. Mantia înserării coborâ iar soarele nu se mai vedea de vârfurile copacilor. Frunzele galbene, roșcate, arămii și maronii foșneau în bătaia vântului iar copacii își întindeau crengile, agățându-le blănițele moi și mătăsoase. Păduricea părea vrăjită, chemându-i cu glas dulce: veniți, veniiiiți! Cei doi iepurași apucară pe o cărare, mergând fără grabă, fermecați de mireasmele ce veneau din capătul acesteia. Din când în când, țopăie fericiți, încântați de tot
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
de teamă caută înnebuniți cărarea:pe ici... pe dincolo...cărarea nu-i și pace! Tot căutând, ajung lângă un tufiș. Iepurașilor li se tăie răsuflarea când văzură că tufișul se mișcă. - Vai! Vai! Cred că acolo stă vulpea la pândă! Blănițele li se zburlesc, nu scot o vorbă, aproape că nici nu mai respiră. Iepurici șoptește abia auzit: - Ce facem? Iepurilă nu-i răspunse căci inima îi bătea puternic, gata să-i iasă din piept. De ce am plecat de acasă, se
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
adus mâncare din belșug din grădinile de zarzavat ce tocmai se spărseseră( fuseseră culese). Ca în fiecare toamnă, gospodarii lăsaseră din recolta obținută, câte ceva, atât pentru păsările cerului și animalele pământului. După ce au mâncat pe săturate, cu năsucurile vârâte în blănița mamei, cei doi iepurași au adormit fericiți! Și ca prin vis, auzeau un glas drag care le șoptea: - Noapte bună, somn ușor, dragii mamei! Cei doi iepurași au adormit fericiți... călătorind în lumea viselor. Iepurica îi privea cu drag, mângâindu
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
ei favorit, văzând că ea întârzie mai mult ca de obicei pe afară, se strecură ușor din casă și se porni s-o caute. O găsi, se apropie torcând și începu să se joace pe lângă ea, mângâindu-i picioarele cu blănița lui albă și pufoasă, zburdalnic și bine dispus. O văzu pe Corina îngândurată și-i zise: - Fetiță frumoasă, de ce ești tristă?... De ce te uiți așa de mult spre cer? Corina își luă în brațe pisoiul ei pufos, îl mângâie și
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361640_a_362969]
-
ne pare rău... SIX Legănându-te alene cu codița fluturând tu veneai timid spre mine, aerul adulmecând. Și luându-te în brațe, când în ochi eu te-am privit inima-mi bătea, nebună...m-am îndrăgostit. Six motan siberian, cu blănița moale mi-a adus în viața mea clipe de încântare Ca un tigrișor vărgat, are ochii de agat, nasul pâs, negre lăbuțe ca niște pernuțe. Tandru face-o plecăciune și-și îndreaptă coada, cu urechile ciulite își privește prada. Nici o
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
al unor asemenea traduceri nu lipsește și el nu este deloc livresc. Profesorul dădu la o parte draperiile groase și deschise larg canaturile ferestrei. O lumină pură, albă precum ne imaginăm a fi doar aripile îngerilor inundă biroul. Afară ninsese. Blănița Mielului Imaculat acoperise din nou urâțenia gri a acestei lumi. Un efemer semn al unei divinități capabile să ne arate drumul către adevăr. În inima profesorului se ascunse o lacrimă de duioșie. O amintire, poate a unei mult prea îndepărtate
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
o fi foame? - Nu de asta dă din lăbuțe, vrea să-l iei în brațe. Numaidecât, îl ia în brațe. Riki, deja o lingea pe obraz, cu limbuța lui subțirică și obraznică. Bianca îl săruta pe botic, îl mângâia pe blănița lui roșcată, în timp ce eu mă întrebam dacă am fost vreodată gelos. - Mă aștepți să-l duc în casă? Nu durează mai mult de 10 minute. Mă gândeam că trebuie să-mi iau niște bani de buzunar, de unde de neunde, tot
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
pătat cu vin cămașa de ginere a accepat ca ginerică să-i cumpere costum și bocanci. Dar a venit cu sumanul cel nou, care chiar îl „aranja”. Mama purta șaluțul (broboada) cu câmp negru și fasolele galbene, bundița tivită cu blăniță de vulpe, catrință și botinele ei negre cu puțin toc și catarame galbene. Mie mi se părea cea mai frumoasă femeie din tot localul. Ni s-a spus că în saloanele de sus mai e o nuntă și un botez
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
fâșii de piele de la oile Merinos, pe care sunt cusute flori cu mătase neagră și umplute cu mărgele. La toate marginile (gât, piept, poale) au bentiță din blană naturală de dihor. Un model de bundiță mai vechi, pe margini în loc de blăniță de dihor, are bentiță țesută în război din mătase care imită cârlionții de la blana mielului. În lada de zestre a doamnei Țăran Paraschiva se află și costume de fetițe alcătuite din cămașă de pânză albă, altiță cu șiruri de flori
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
sub ochii larg deschiși ai ambilor. Păsăricile se apropiară, apoi la exercitarea presiunii moderate una alunecă peste cealaltă strivind un mic delușor care sta în cale. A repetat de mai multe ori operația nereușită alunecând de fiecare dată până ce, pe blănița ei a apărut o pată albă și ambii s-au simțit în ceruri. Abia atunci a apărut necesitatea să se strângă în brațe cu nesfârșite pupături. „Dumnezeu nu ne permite deflorarea înaintea binecuvântării. Dar ne-a dat din belșug fericirea
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
îi ajung. Cine să-i mai aducă până deseară încă o găletușă cu apă? Toți sunt pentru ei de parcă seceta asta i-a făcut pe toți egoiști. La colțul ogrăzii, în fața cuștii sale, stă lățit pe pământ, cățelușul Puf. Albul blăniței s-a transformat în gri. Nu mai latră, nu mai scheaună, stă îmbrățișat cu pământul. Stăpâna este la vreo doi pași de el, dar nu-și mai schimbă amabilități. Umbra este fiartă și ce semne de viață să-ți mai
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
grajdului. Puiul s-a mai înviorat, a început să ronțăie din otavă. Apoi a început să moțăie, s-a dus într-un colț de cameră și s-a culcat pe podea, făcându-se ghemotoc. - Hai să-l acoperim cu o blăniță! zise Eliza, preocupată total de puiul oaspete din casa lor. Târziu de tot, cei ai casei s-au culcat, dar încă erau cu gândul la vătuiul care dormea, suspinând ușor, în colțul ales de el în odaie. (va urma) Referință
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
vreme splendidă era afară, a dat semnalul de ieșire din casă, să admire împrejurimile minunate de pe munte. Nici n-au ieșit bine din casă, că au dat cu ochii de Murcik, un motan maro, mare, frumos, cu dungi galbene pe blănița lui, sorindu-se pe un gard. - Murcik! Ia să-ți fac o poză, drăgălașule!... Skiiițțțțț! Gata, puiul meu! zise Simona mulțumită că l-a prins pe Murcik așa de cuminte. Avea Simona un aparat foto ca lumea (Zorki sau Smena
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
morții...cărora le oferea tandrețe, sprijin moral...Erau leșinate pe el...de la chimioterapie... Femeia...și diagnosticul... Avea chiar un album...Ne-am uitat pe net...la contul lui...poze cu ele...în croaziere...la munte...la pajă...la schi...pe blănițe la cabane ( poze datate!)... Apoi poze cu ele pe pietre funerare...poza si anul decesului. Mă apucase groaza! Mi-am amintit involuntar de Rașela (din Craii de Curtea Veche, a lui Mateiu Caragiale) și mă rugam din tot sufletul: “Doamne
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
o mâță adorată de-o băbuță smochinită, Care venea nechemată (dar mereu sulemenită), Zi de zi, la conu' Mișu, un poet foarte dotat... Și-i zicea: Știi, mai an, ce poem mi-ai închinat? Versul tău mă legăna ca zefiru-ndrăgostit!... Blănița mi-o mângâia și-mi dădea de ronțăit: Biscuiți și ciocolată, și poemu-mi recitea... Asta n-o făcea odată, uneori mă adormea. Cu mânuțele uscate, când în pat mă așeza, Îi spunea: "Jane, dă-i lapte și de Miți nu
PISISY MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353802_a_355131]
-
mult momentul cuplării, pentru că plăcerea să fie cât mai mare. Împunsăturile în pulpe, ca și mângâierile fetei pe bastonul oțelos, îi purtau pe alte tărâmuri ale plăcerilor erotice. Locul neastâmpăratelor degete, ce se jucau cu mugurelul acoperit de petecuțul de blăniță șatenă, a fost luat de vârful limbii lui Mircea care se mișca continuu în umezeala cuptorului ce aștepta un alt fel de lemn să fie introdus pentru a încinge și mai tare interiorul și așa înfierbântat. Săndica îl trase ușor
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
veverițele și bursucii se uitau în jur speriați, dar veseli, când poznașele raze se jucau cu ochișorii, codițele sau urechiușele lor. Toți și toate vietățile au intrat în jocul razelor, mirate că nu le mai biciuie Pui de Ger, că blănița lor se încălzește și, în jurul lor, clopoțeii de argint se transformau în delicate flori de ghiocel. În curând tot codrul se trezi la viață și se pomeni cântând odată cu vestitorii Primăverii: -Trăiască Primăvara și Soare Împărat, atâta veselie și viață
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
și un terrier, autoarea spune: „Hm, era foarte energică și mult mai mare decât o arăta fotografia pe care o văzuseră pe internet”. Și aici intervine vocea autoarei poveștii: „Despre cât era de frumoasă, ce să vă mai spun: avea blănița albă și pufoasă, iar în jurul boticului era ușor zbârlită”. După o astfel de descriere, orice copil își poate da seama cu cine are de-a face. Și, continuă Daniela Firicel, ca să ne introducă de-a binelea în poveste și-n
O POVESTE MINUNATĂ, DESENATĂ ŞI PICTATĂ. DANIELA IONELA FIRICEL, CĂŢELUŞA SAŞA, EDITURA SF. IERARH NICOLAE, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357455_a_358784]
-
și adesea-i oprea să sară calul. Acum, deși era de față, chiar că n-avea știință de ce pusese la cale a' lui Budacea. Budacea era hâtru și cam nestăpânit. Avea el și-un of. Îi căzuse dragă Casandra lu' Blăniță dar fata nici măcar nu-i răspundea la binețe. Și cum flăcăul își luase gândul de la vreo-mplinire cu codana cea fudulă, hotărî să-i plătească indiferența cu vârf și îndesat. Prinsese cu greu, după o zi de răscoliri pe malul
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]