587 matches
-
vorbesc, și atunci când tac. Nu-i așa c-o știi și Tu?" Acesta e tonul greu de definit ca intensitate a poeziei și afecțiunii dintre cei doi corespondenți, Lucian Blaga și Domnița Gherghinescu-Vania, în perioada 1941-1948, Domnița fiind un "personaj" blagian clasic, de o enigmatică feminitate "runică", șăgalnică Domniță pentru care poetul nutrește sentimente și mai greu de definit. Să fi fost înalta prietenie intelectuală care îi anima, hrănită de pasiunea comună pentru poezie și inspirația permanentă din ființa Celuilalt? Să
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
imaginilor din copilărie. Există vibrație metafizică în fiecare metaforă, și respirație de haiku: Nefiresc de albe,/ Petalele primăverii/ Cine ar îndrăzni să le atingă/ Știind că se va spulbera în vânt?" Poemelor Mariei Calleya li se pot recunoaște și ecouri blagiene, și din Ioan Alexandru, cuvinte neasimilate în substanța poetică proprie, însă chiar și așa, poeziile rezistă, sunt unitare, coerente interior, și compun un orizont propriu de teme și simboluri. Acestea sunt ele însele departe de a rupe tiparele originalității, însă
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
și în poezie. Desigur, nuanțat din varii motive, trebuie considerată și explicația tardivă, fără s-o fi cerut cineva, dată de Negoițescu în prefața "romanului epistolar", numită a fi fost în ultimă instanță, între altele, "teama de a nu fi "blagieni"..." sau provinciali apteri. Însă, atât de sigur de sine în singurătatea gândirii, Blaga voia să fie anturat, dar nu și ascultat, fiind cu totul străin de vocația unui organizator de cenaclu literar. Ceea ce ne interesează în rândurile de față nu
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
de un Frobenius, de un Riegl, de un Spengler. Dar "primul elan valabil" al său a fost "recunoașterea caldă a culturii minore românești". "Eternitatea" dictează stilul creației autohtone, înscrise, prin modelare culturală, în istorie. Cultura minoră nu e, conform concepției blagiene, calitativ inferioară culturii majore, deoarece e purtătoare și ea a unei mătci stilistice distinctive. Satul românesc a conservat-o, conservîndu-se, boicotînd istoria, recomandîndu-se drept "pecete adîncă a neamului românesc". Diferențele dintre cultura minoră și cea majoră nu țin de dimensiuni
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
schimbare a vocii poetice are loc începînd cu al doilea volum, al doilea debut, s-a zis, Dresoarea de fluturi. Tonul este cu totul altul, discursivității tinerești i-a luat locul, în spiritul altei atmosfere poetice, limbajul metaforic și aluziv blagian: "în cuibul de somn/ al viorilor mute/ rîuri s-au tras spre izvoare", "stînd în albastru/ orele se fac mai ușoare/ mai adînc arde sîngele/ o suavă maree pînă sub unghii/ și lumina mai lesne se-ncheagă/ în protoplasma gîndirii
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
anistoric în sufletul românesc, adică satului românesc "Satul nostru, spune Blaga, a avut tăria să se păstreze "boicotînd" istoria. În jurul lui se făcea de către alții, străini de neamul nostru, istorie: satul nostru s-a păstrat". Întrebîndu-se, rămînînd în spațiul filosofiei blagiene, dacă se optează între cultura minoră și cea majoră, Noica preferă, cum am arătat, cultivarea și crearea culturii majore. Asta pentru că "de mai bine de 100 de ani, România e îmbrîncită spre istorie sau, alteori, se îndreaptă singură spre ea
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
al cărții, expresia certitudinii și adevărului esențial: "I-am spus Zguduitorului;/ toate pentru că te iubesc./ Îmi spune Zguduitorul;/ totul, pentru că Te iubesc." E o poezie filosofică, dar fără ermetism conceptual, respirând o neliniște existențială și religioasă bulversantă, amintind de retorica blagiană și argheziană. Hamletianismul unor interogații ("I-am spus Zguduitorului;/ puterea absolută a gândirii curmă tot ce este străin/ ce este mai rău, să fii/ ce este mai bine, să fii?") indică o sensibilitate a esențelor, obsedante și copleșitoare, iar raporturile
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
din 9 iunie 1941 (figurează în vol. cit. Plagiatul la români, p. 118-121). Blaga atacă neașteptat de violent tocmai naționalismul (de sorginte legionară) a lui Dan Botta. Acesta din urmă, în numele patriei în primejdie, voia să acrediteze opinia că filosofia blagiană a culturii era nici mai mult nici mai puțin decât anti-românească: gândirea lui Blaga e un pericol public! (pe această notă alarmantă se încheia articolul). Furios pe o astfel de speculație aberantă, Blaga riscă atacul la persoană, întrebându-se cine
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
publicat în primul număr al revistei (Despre viitorul filosofiei românești), promite ceva în numele pamfletarului care își face intrarea mai târziu (în nr. 3 al publicației) cu "nota": De la cazul Grama la tipul Grama. Trecuse numai un an de când sistemul filosofic blagian fusese contestat, ca neortodox, din direcția bisericii. Se înțelege că nu e nevoie să glosăm în marginea alegerii prototipului de detractor în persoana preotului Grama, care îl denigrase pe Eminescu. Cât despre asimilarea pamfletarului de acum (Blaga) cu geniul nedreptățit
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
Automatul doctrinelor, în care e acuzată, cu suverană subiectivitate, deformarea doctrinelor filosofice prin nefericite hibridări, trebuie luată numai ca literatură, fără să mai căutăm mobilul real, biografic. Pentru că, sigur, există unul. Nimic fără cauză în aceste popasuri pamfletare ale scrisului blagian. Că atitudini personal ostile l-au incitat pe gânditor, ne-o spune finalul "notei" critice Neopozitivismul, unde este interogat direct adeptul acestei orientări, unul care îndrăznise să ia în deriziune o idee din Spațiul mioritic, printr-o nepermisă exagerare. În
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
Epifanie. Altfel, rămâi în nadir - “știind”, dar/deci murind: “Pulsația zburând prin armonii/ Se-ntoarce-n orizont-nadir. Vei ști” - cf. Epifanie. “Cine știe prea multe, moare prea repede”, nu? Probabil, dacă nu crede în șansa Revelației. Dar numai dacă Misterul blagian al “minus-cunoașterii”/”cunoașterii luciferice”, de fapt, al Re-Armonizării cu “susul”, prin ruptura, ACUM, cu “josul” este păstrat (consecutiv, apare, o, mult-așteptata “DAINA” din colindă!): “Murindu-mi moartea-ntre pământ și cer/Reumplu Nemurirea de Mister./ Al Spiritului, moartea nu-mi
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
înfrățeau” pe Eros, pe Thanathos și pe Hypnos...! Ce este, deci, “orgasmul evuian”? Este forma specifică de “moarte inițiatică”. “Tu asemeni scăldă toarei/eu asemeni cascadei” - spune stihul evuian. EA este atotcuprinzătoare/îmbrățișătoare a morții, iar EL se “aruncă”, inițiatic-cascadic, blagian (“TIMPUL CASCADĂ îi caracterizează pe cei ce trăiesc în trecut, pe CEI CE ACORDĂ VALOARE TRECUTULUI, CARE A FOST DE AUR” - cf. Lucian Blaga, Orizont și stil, Ed. Humanitas, București, 1995, pp. 84-101) - în îmbrățișarea morții, spre a avea parte
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
așteptat de publicul pretențios dar cald, care a aplaudat fiecare apariție. Reuniunea literară de la Biblioteca „Gh. Asachi” din Iași s-a încheiat cu filmul realizat de Anca Sîrghie „Amintiri despre Lucian Blaga”, cuprinzând interviul scriitoarei cu splendida doamnă a versului blagian, Elena Daniello, care este, după cum vă puteți da seama și personajul feminin al cărții lansate. Înregistrarea din vara anului 1998 aruncă o nouă lumină asupra ultimei decade din activitatea creatoare a poetului-filosof. “Regalul cultural de la Iași”, cum se anunța evenimentul
UN PERIPLU LITERAR TRANSATLANTIC CU LUCIAN BLAGA ȘI RADU STANCA ÎN POSTERITATE [Corola-blog/BlogPost/92652_a_93944]
-
mitizării încurajează încălcarea moralei creștine.Metaforizarea realității până la mitizare a contribuit la minoritizarea spațiului rural ducând, astfel, la încremenirea în arhaic și educarea mentalității eschivării și neacceptării adevărului, cât de crud ar fi.” Veșnicia s-a născut la sat”expresia blagiană nu este o afirmație pozitivă, este un adevăr crut,o constatare,din păcate.a unei realități din mediul rural,valabilă și astăzi.Dacă ”se mai trăiește, astăzi, în evul mediu ”(“Ziarele”). Este o vină și a promovării unei astfel de
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380098_a_381427]
-
ce-a dat în mintea copiilor". Ca și această cochet-hirsută repliere: "Mă retrag - valea mi-a spart gîndurile, / cuvintele sîngeră - / hrană pentru gropi, / ne revărsăm în șoseaua Aiudului / și ducem singurătatea la / pușcărie". Cîte un suspin folcloric are un iz blagian. "Și de-a lungul / și de-a latul / liniștea / încurcă satul, / cînd de-a lungul / cînd de-a latul / și desculț / umblă păcatul...". Cultivînd cu predilecție un discurs frust, ce dă impresia unui zgomot surd ca o surpare de pietre
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
muncă ori la distracție: "O piatră în apa memoriei cade reverberînd / nașterea ta. Mireasma în sălbăticia sufletului peregrin." Întîlnim o vagă neliniște, convertită în atitudine extatică: "floarea neagră, îmbobocind / din răsuflările pruncilor, din vadul / pururi deschis al somnului", cu ecouri blagiene și expresioniste, ca și plonjonul în trecut (cel puțin în primul volum, Priveliștile, cumva asociat cu fluidul ("o piatră în apa memoriei"), "ascult în trecut" șs. n., R. B.ț; "memoria unei fete dansînd", unde primul cuvînt poate însemna, mai
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
din text, ingenios disimulate. În poezie, dublul înțeles (condiție esențială a subversivității) funcționează altfel, mai dificil și mai percutant, pentru că textul e mai scurt, iar ascunderea aluziilor are spațiu mai mic de exploatat. În poezia Anei Blandiana, o aparentă poetică blagiană a somnului, a ființei latente, capătă neașteptate conotații politice, de pildă în Hibernare: Nu-i asculta pe frații mei, ei dorm,/ Ei nu înțeleg cuvintele care le strigă,/ În timp ce urlă ca niște fiare aprobatoare/ Sufletul lor visează stupi de albine
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
stupi de albine/ Și înot în semințe.// Nu îi urî pe frații mei, ei dorm/ Și-n somn se înmulțesc și cresc copii/ Care-și închipuie că viața e somn și, nerăbdători,/ Abia așteaptă să se trezească/ În moarte". Somnul blagian al ființei, cu totul înșelător în poem ca referință acceptabilă pentru o cenzură emancipată, are însă o destul de vizibilă conotație morală, în sensul subordonării iresponsabile a robului somnabul față de dictatură, acceptată ca un destin implacabil. Sarcasmul ultimelor versuri reliefează paradoxul
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
lapidară de pe coperta a patra, născut în Cluj și tot acolo încununat cu titlul de doctor magna cum laude, are în spate, la doar 29 de ani, o fertilă carieră academică și - iată - nu mai puțin de cinci cărți. Dramaturgia blagiană. Instituirea estetică a absolutului (2003), Valeriu Anania. Scriitorul (2006; Premiul pentru critică și istorie literară al USR, filiala Alba-Hunedoara), Sânziana în lumea poveștilor (2006), Neliniști (2006) o pregătesc parcă, fiecare din direcția proprie și cu azimutul bine calculat, pe aceasta
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
Sentimentul este actualizat nu numai ca posibil vehicul semiotic, ci acesta se transformă în acea stare agonală, devenită condiție unică a actului poetizant. Eul bacovian nu mai este constrâns să se manifeste din exterior, impulsionat de vreo retorică, precum cel blagian, ci se situează simultan în existență și scriitură, asumate coparticipativ ca existență a scriiturii și ca scriitură a existenței. Obiectul poeziei se reduce la acest eu ce se investigheză perpetuu pe sine, poetizând la nesfârșit existența ca experiență scripturală" (p.
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
zona reflexivului. Marian Râlea, de minune în acord cu harul său nativ, creează în Vladimir un personaj total desprins de cotidian, imponderabil, de o ingenuitate dezarmantă, înzestrat cu o duioșie de clovn plutitor, mistic, învăluit într-o aură de mister blagian. Constantin Chiriac, un histrion desăvârșit, își reformulează jocul în funcție de noul partener, elimină orice aderențe la real ale personajului, acesta devine mult mai mobil, mai aerian, pierzându-și și bruma de consistență din distribuția anterioară. Inefabilului din jocul lui Râlea, asemănător
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
reprezentat doar o parte din dosarul atacurilor îndreptate cu precădere împotriva filosofului. Deranja originalitatea acuzată a opiniilor acestuia, neîncadrarea lor în tiparele prestabilite. Gînditorul se vedea pus în patul procustian al unor concepții cu prestigiu universitar și ecleziastic. Noutatea gîndirii blagiene se vedea exorcizată de vechea gardă a școlii filosofice din Capitală, în frunte cu C. Rădulescu-Motru. Acesta publică în Convorbiri literare, în 1941, un text intitulat Gîndirea filosofică, înțelesul și scopul, încercînd a-i contrapune lui Blaga pe Mircea Florian
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
o tentativă de-a înlocui "filosofia bazată pe știință cu o metafizică ieșită din interpretarea descîntecelor băbești". Bizar e că pozitivismul venerabilului Motru nu tolera o concepție novatoare de anvergură, în numele unui "românism" ce ar fi fost nesocotit de sistemul blagian, atît de nutrit de sevele etnice. E de înțeles supărarea lui Blaga, care nu șovăie a-l trece pe preopinentul său în caricatură, a-i răspunde fără a evita tușele cele mai groase, argheziene. Portretul predecesorului incomprehensiv ce ar fi
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
mai modest, precum într-un pariu. O altă reacție a poeticii lui Aurel Rău față de fondul d-sale originar se produce cînd d-sa relativizează satul mioritic în calitatea sa de "centru al lumii", de izvor al "veșniciei". Absolutismului rustic blagian i se opun diligențele cosmopolite ale autorului, călător asiduu pe alte meridiane și traducător al unor importanți poeți precum Saint-John Perse, Machado, Seferis, Kavafis ș.a., închinînd numeroase poezii locurilor vizitate cu care își arondează existențialul. E o melancolică risipire în
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
se asociază - cum observa și V. Ierunca - sub semnul "chiotului dionisiac". Prospețimea contactului senzorial cu elementul teluric, a "inimii" cu "pământul", jubilația în regim solar a eului, tradusă că "tîsnet", "chiot", "zvâcnet", "salt" sau "nebunie" - elemente curente în primele poeme blagiene - se regăsesc aici în poezii precum Dimineața ("Desculț strivesc în iarbă boabe vii de roua/ Cu brațe mari mă-ntind spre soare", "și-mi ascult inima departe-n măruntaiele pământului/ Atunci simt sufletu-mi cum creste-n soare") sau Cântec
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]