90 matches
-
de lucra într-un magazin de bijuterii? Evident, nu exista nici un motiv plauzibil pentru care să nu fi lucrat acolo, dar părea nelalocul lui. Magazinele de bijuterii aparțineau, de regulă, indienilor sau kenyenilor, cărora le plăcea o astfel de muncă; boșimanii erau mai fericiți dacă se ocupau de animale - puteau fi ajutoare de nădejde la creșterea vitelor sau a struților. Bijutierul le zâmbi. — V-am văzut de-afară, spuse el. Ați parcat mașina sub copacul acela. Domnul J.L.B. Matekoni știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
gândești la viața pe care o duc, acolo în Kalahari, fără vite, fără case; când te gândești la asta și te întrebi cât am rezista noi sau alți batswana în astfel de condiții, de-abia atunci îți dai seama că boșimanii ăștia sunt niște oameni remarcabili. Câțiva dintre ei își făceau veacul pe la marginea depresiunii saline Makadikadi, undeva pe lângă drumul spre Okavango. Nu prea cunosc regiunea aia, dar am fost acolo de vreo două-trei ori. Îmi amintesc cum mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din București erau cozi infernale. Solicitanții de viză dormeau nopți la rând întinși pe cartoane, direct pe trotuar. Funcționarii de la ambasade nici nu-și băteau capul cu ei - pentru asta erau angajați români care știau cum să-i ia pe boșimanii ăia din stradă. Era nevoie de un ton dur, disprețuitor - turistul român trebuia să simtă favoarea care i se făcea dacă era lăsat să plece în Occident, să-și cheltuiască banii acolo. Mai întâi am dus-o pe Maiko la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și opusul său, "lene", aparțin limbajului nostru, al omului modern. Cum am putea, însă, să le numim altfel? Lucrările lui Marshall Sahlins 58 (care se sprijină pe monografii consacrate mai ales grupurilor de aborigeni australieni trăind în Ținutul Arnhem și boșimanilor Dobe din Kalahari, Africa de Sud) demonstrează că nu este vorba despre o particularitate a societăților indiene tradiționale. De exemplu, săptămîna de lucru a boșimanilor (timpul dedicat pe săptă-mînă culesului și vînătorii) este de aproximativ 15 ore. Cifrele se referă la populațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care se sprijină pe monografii consacrate mai ales grupurilor de aborigeni australieni trăind în Ținutul Arnhem și boșimanilor Dobe din Kalahari, Africa de Sud) demonstrează că nu este vorba despre o particularitate a societăților indiene tradiționale. De exemplu, săptămîna de lucru a boșimanilor (timpul dedicat pe săptă-mînă culesului și vînătorii) este de aproximativ 15 ore. Cifrele se referă la populațiile nomade de vînători și culegători dintre cele mai sărace, trăind în zone dintre cele mai dificile. Etnologii, exploratorii, misionarii au constatat-o adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
antiproducție", explică Sahlins. E o lume care se înfrînează să producă prea mult, care își interzice să muncească prea mult (dincolo de ceea ce consideră a fi strict necesar). "De ce am planta noi înșine, din moment ce pe lume există atîtea fructe mango?" întreabă boșimanii. Pentru ei, resursele sunt nelimitate: natura (Mama doică) produce ceea ce au nevoie, de aceea le este imposibil să nu o respecte, să nu o venereze. Dacă muncesc puțin, sunt neprevăzători și fără grijă, cum de reușesc să se descurce? Oricît
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de condițiile de viață existente. Ipoteza noastră (sprijinită pe lucrările lui Pierre Clastres și Marshall Sahlins) este că aceste diferite aspecte sunt indisociabile, se sprijină și se întăresc unele pe altele. Cele șase imposibile structurează, în bloc, lumea. Dacă Guayakii, boșimanii sau aborigenii australieni se organizează pentru a nu munci, o fac pentru a împiedica divizarea societății, inegalitatea. A munci, a produce dincolo de strictul necesar, înseamnă a deschide o breșă, am zice noi un posibil: înseamnă a face posibilă apariția șefilor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cine suntem. Organizați pentru a nu munci, nepăsători și neprevăzători, mulțumiți de condițiile lor de viață (din punctul nostru de vedere, minime), neposedînd mai nimic, dar nedorind să-și îmbunătățească strarea materială, considerînd resursele drept ilimitate, avînd nevoi constante, Guayakii, boșimanii, aborigenii australieni contrazic întru totul ceea ce științele economice ne învață despre om. Pot fi formulate trei ipoteze. Prima care-i vine în minte omului modern este să-i considere pe oamenii epocii de piatră infra-oameni: ființe care au o "mentalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
chiar în sensul cel mai larg pe care i-l dă Polanyi) este un imposibil constitutiv al anumitor lumi. În același fel în care nu există artă în lumea Navajo, în același fel nu există economie în lumea Guayaki, a boșimanilor sau aborigenilor australieni. Pierre Clastres este, după cîte știm, singurul care acceptă cu totul ideea de societate "aneconomică" pe care o propunem. El vorbește de "societate anti-economică", de "societate de refuz al economiei", de "societate împotriva economiei". Surpiza și neîncrederea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
construiască gîndurile prin toate mijloacele posibile" [1991:291]. Ca întotdeauna, însă (vezi din nou principiile lui Murphy), la o afirmație care permite o anume opoziție sau informare, aceasta nu va întîrzia mult să apară. Astfel, cercetările etnologului Stephen Philips asupra boșimanilor din deșertul Kalahari denotă că aparent aceștia "trăiesc într-o pace eternă, în care nu există zile, nu există ore și, mai mult decît orice, nu există noțiunea de rău (s.n., T.D.S.). Chiar și limba ciudată a acestora este lipsită
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe care nu a avut încă prilejul să le desfășoare. De aici, poate, fericirea biblică a "celor săraci cu duhul". În această ipostază, însă, ipoteza dualistă a "potențialității" care devine performanță doar în condițiile unui anumit mediu social (cu care boșimanii se vede că încă nu s-au confruntat, trăind încă "în sînul lui Avraam") rămîne în întregime valabilă. * CE ESTE MINCIUNA, totuși, în contextul lumii actuale și ÎN CE SE CONCRETIZEAZĂ manifestările sale propriu-zise? iată întrebarea căreia îi vom căuta
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
condițiile unei societăți totalitare [1996:224-242]. Pentru relevanța lor metodologică, posibil de evidențiat la nivelul tuturor sistemelor sociale în care constrîngerea se manifestă cu excesivă putere (fiind știut că societăți fără de constrîngere nu există de fapt, cu excepția poate a primitivismului boșiman), pe de o parte, pentru valoarea lor aplicativă (profilactică, în măsură să preîntîmpine repetarea unor greșeli), pe de altă parte, le vom prezenta sumar în cele ce urmează. • Controlul comunicațiilor umane reprezintă o acțiune desprinsă din convingerea reprezentanților societății totalitare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
indicii în leg]tur] cu originile eticii umane. Etică în societ]țile de mici dimensiuni GEORGE SILBERBAUER Primii oameni au tr]it în grupuri nomade mici. Analiza sistemelor etice a unor societ]ți contemporane de mici dimensiuni, cum ar fi boșimanii din deșertul Kalahari, ne ajut] s] înțelegem elementele sistemelor etice adecvate societ]ților care tr]iesc în acest mod. Studiile antropologice ne pot ajuta s] înțelegem de ce și în ce m]sur] unele valori și principii etice sunt universale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și a influenței exercitate de colonizatorii albi sau de misionari. „Căci numeroase civilizații arhaice, bazate pe vânătoare, pescuit și cules, supraviețuiau până nu demult la marginea spațiului locuibil al suprafeței terestre (În Țara de Foc, În Africa, la hotentoți și boșimani, În zona arctică, În Australia etc.) sau În marile păduri tropicale (pigmeii bambuți etc.). În ciuda influențelor civilizațiilor agricole vecine, structurile originare nu erau Încă dezarticulate spre finele secolului al XIX-lea. Aceste civilizații «oprite În loc» Într-un stadiu analog paleoliticului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
alocuri, acolo unde se păstrează modul de viață bazat pe vânat și cules: În Europa atlantică și În Japonia, până În plin neolitic; până astăzi, În lumea din partea nordică a Eurasiei și Americii și la ultimele popoare paleolitice care au supraviețuit (boșimanii din Africa Sudică, aborigenii australieni și alți câțiva). 10. „MARELE SISTEM” DIN EUROPA ARHAICĂTC "10. „MARELE SISTEM” DIN EUROPA ARHAICĂ" Domesticirea naturii și, În consecință, economia bazată pe producerea hranei nu au constituit o revoluție imediată. La periferia centrelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]