219 matches
-
cu băuturi soporifice în ulcioare de lut, proaspăt scoase din cuptoarele manufacturierilor medievali... Proiectam răpiri senzaționale, în plină zi, chiar de la intrarea blocului tău depistat cu greu, înconjurat degeaba de poliția municipală, însemnat cu o cruciuliță neagră pe harta umedă, boțită a orașului... Calculam ani și ani lovitura...ne evaporam de sub nasul cîinilor lup... ne lăfăiam în luxul mizerabil al colibelor alcătuite în pripă din ramuri de tei și crengi de pin...și crini de-un metru jumătate. Locuiam diamante, ne
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
vor spune numai: "Noroc! Bine-ai venit! Sau poate îți e foame? Hai, ia, domnu^Săndel..." Șantan Timpul? A adormit cu capul pe masă, Delirînd despre Shakespeare, despre Eminescu... Slab, numai piele și os, mîncat de-un abces, cu Haina boțită, pătată, cămașa zoioasă. Păcat. Vorbea atît de frumos. Descu- Rajant de frumos. Îți venea să Plîngi. Să-ți spui: Nimic nu contează! Important e să iubești, important e firescul Vieții ca un cîntec simplu și curat, Munca din plăcere, dar
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
-o singură iurtă toți pantalonii și toate cămășile și toate rochiile sunt pentru noi toți amestecați și străini în propriile identități aruncați în propriile dorințe și-n poftele altora jumătăți uitând jumătăți sferturi jinduind sferturi cinzeaca și țoiul prin sfere boțite întregul detronează întregul și partea nu știe de parte când partea destramă întregul și întregul n-are grijă de parte vidul prin care vrem să ieșim e golul prin care vrem să intrăm ușa lipsește și peretele a dispărut nu
Fără să știm by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/2938_a_4263]
-
greu și chinul Ce-i pîlpîie deasupra. Crește-n zare, Se-ncarcă de amurguri și de îngeri, Se limpezește-n proaspete izvoare Și-n scorburi se înfundă-n calde strîngeri. Mai poposeșe noaptea pe la hanuri, Se-ascunde în cearceafuri rău boțite Și-apoi pornește iar hai-hui sub ramuri Și pe cărări de roua-abia zbicite Și nu ajunge nicăieri, ci tot se-ndeamnă Să-și rotunjească-n cer fructul mustos de-o toamnă.
Iubirea n-are margini ca odaia... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8260_a_9585]
-
se reduce la un inventar de stări vagi, care trec din una în alta, și de obiecte iubite cu o devoțiune aproape maniacală: flautul și bolul cu briantină ale tatălui dispărut, pianul lui Abel, scărița pentru porumbei... Prin dantelăria ușor boțită care "ține", ca un jabou, portretele de familie, își face brusc loc, cu materialitatea ei agresivă, o concrescență ca o șopîrlă vineție, apărută pe gîtul lui Abel. Tumora, crescînd necontrolat, îl va sugruma în cele din urmă, după ce-i luase
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
arătăniilor din sală, cât să-ți faci o impresie, fie și vizual, despre ce fel de indivizi e vorba. Cu câteva excepții (onoare lor!), corpul diplomaticesc de vârf arăta a adunătură de borfași. Dacă aceste figuri patibulare și-aceste fețe boțite mă reprezintă pe mine în marile capitale ale lumii, m-am ars! Neîndrăznind să-și contrazică pe față șeful, se mulțumeau să arunce priviri piezișe, în care citeai porniri inspirate din biografia lui Jack Spintecătorul, a lui Râmaru și Terente
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
din centru", toate vârstele, toate straturile sociale, toate culorile - cartierul Matongé (congolez) - e chiar lângă complexul cinematografic. Auzeam clar chicotelile unui grup gălăgios de tineri români, în rest tăcerea politicoasă (plicticoasă) belgiană. Nu-l recunoșteam. Obrazul cu trăsături aspre și boțite, glasul cu tăinuite accente ardelenești, privirea lehămesită, învăluită în obidă, omul care telefona calm, răbdător și evident - nu prima dată - domnișoarei de la Salvare, îmi aminteau un chip cunoscut, un personaj, un prieten. Uitat? Pierdut? Abia când Dana Dogaru i-a
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
cărui încordare supremă străpunge până la urmă peretele infinit de gros al realității.Victor mă privea cu fața scăldată în lacrimi. Treizeci și trei de ani trecuseră de Atunci. Își descheie încet vestonul la piept și scoase, din buzunarul din dreapta, Baraka: poza alb-negru, boțită și pătată, din adâncul unei imposibile copilării." (pag. 569) Nu este o figură de stil: cred sincer că scrierea Orbitorului a început, subconștient, o dată cu manuscrisul Nostalgiei. E momentul în care poetul Mircea Cărtărescu își încheie orgolioasele tribulații de meloman și
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
jos Unde sînt izvoare Și vin cerbi cu coarne Prinse-n pietre rare Ce-n sclipiri ne-adoarme Și-i desiș de fluturi Tînguiți și galbeni De-i treabă să-i scuturi Și duios să-i scarpeni Și-s ciuperci boțite Rîme moi în zemuri De tandre copite Făcute țărțămuri... ............. Durerea mea dulce Pădure roșcată Cine o să-și culce Fruntea lui bombată?
în dorul lelii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10615_a_11940]
-
Emil Brumaru Cum se aude pe ciment o bilă, Rostogolindu-se,-mi țopăie clipa Pe creierii boțiți. N-ai tiv de milă. Rîzi că-s pocnit în creștet cu aripa Gînsacilor. îți folosește trupul, Atîtea-ntortocheri și dîmburi calde, Dacă-l topești, departe,-n ceaiuri fade, Sorbite-n buze blegi, guri fără scrupul, De niște popîndăi, de niște
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15936_a_17261]
-
de cuie în tălpi călătorind spre o singură dimineață din care te vei întoarce cu plasele pline, ca în poveștile din care scoți cîte un spiriduș pentru a-l arunca în supa de morcovi, un trup de umbră peste cearșaful boțit, atingînd cuta ce încă mai are memorie, galben, arzînd fără flacără, ca într-o candelă din chiar trupul celui de viu îngropat în mormîntul trupului tău, vin să se roage, vin să se-ntindă peste el femeile ca pecinginea, să
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
foi pentru cartea mea cu pești pe care le ascund cu grijă și le rearanjez mereu exact unde se vede mai bine, în colțul în care cade lumina atunci când se deschide ușa - le-am pitulat artistic sub aceeași foaie bine boțită și mânjită la fel de simțit în nuanțe tari de verde și căcăniu. În culorile astea vâscoase și în contextul vrăjelii cu igiena personală, treaba este, cred eu, în concordanță atât cu meniul, cât și cu repetatele dureri de burtă cu care
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
cu spada și pumnalul lung la Îndemână. Totuși, nu se Întâmplase nimic; abia la crăpatul zorilor putuse să adoarmă liniștit. Așa l-am găsit când m-am Întors dimineața: cu opaițul sfârâind fără ulei, trântit Îmbrăcat pe pat, cu hainele boțite și cu armele alături, respirând tare și ritmic pe gura Întredeschisă, cu o expresie Încăpățânată și Încruntată. Căpitanul Alatriste era fatalist. Probabil că starea lui de vechi soldat - luptase În Flandra și pe Mediterana, după ce fugise de la școală ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și obedient, ca zeul să-și întoarcă fața lui ca un soare către tine, semn că te-a recunoscut și că nu mai e mult până ce îi vei intra în grații. Pleci lăsându-i toți banii, rușinat de hârtiile alea boțite și scămoșate pe care le-ai scos de pe fundul buzunarelor. Impresia este că tot nu i ai lăsat suficient. Chiar înainte însă de a părăsi birtul, darul divin îți pogoară în vintre, în creier, îți întunecă judecata, îți amăgește simțurile
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la aparatul genital ce reieșea a fi unul singur, de sex feminin și comun întregii suflări din bloc, se împiedică pe scările rulante de la metrou și își juli cotul încercând să se prindă în cădere de balustradă. Ajunse la birou boțit și posac. Domnișoara Pandele, secretara domnului director, îi lipi un plasure pe cot și-l îmbărbătă cât se pricepu. Era însă prea târziu să-i mai poată intra cineva în voie domnului Avram. Stătu în fața mormanelor de hârtii toată ziua
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se știe niciodată ce program are un om și poate o prindea înainte să plece la muncă. Ceasul se ținu de cuvânt, sună fix la șapte, atâta doar că Gigi Pătrunjel nu pusese geană pe geană. Așa că dimineața îl găsi boțit, cu cearcăne până la bărbie. Iar duș, iar Corul Vânătorilor, iar rașchetat dinții. Eh, Gigi, erai mult mai fercheș acum două dimineți, zău așa... Traversă cu un pas ferm și elegant strada îngustă. Ochiul, la pândă, observa lucruri pe care până
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
depozitele din cărămidă, traversară Garscube Road și ajunseră la cîrciumă. Clienții ședeau pe băncile lipite de perete, privind unii la alții peste podeaua îngustă, ca pasagerii dintr-un tren. Toți aveau mai mult de patruzeci de ani, fețe și haine boțite. O bătrînică de lîngă Thaw zise liniștită: — Toți sîntem ai lui Dumnezeu, băiețică. El aprobă. — Și el ne iubește pe fiecare dintre noi. Thaw se încruntă. — Să nu-ți fie teamă sa vorbești c-o bunicuță, fiule. Nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și nu în vreo reverie vesperală, ci în vis. Am visat, într-o noapte de iulie, după ce rătăcisem ore-n șir pe străzile din centru, privind cu atenție statuile, că mama zăcea-ntr-un pat cu cearceaf de satin alb, boțit artistic, asemenea căptușelii cutiilor cu bijuterii. Era mare și albă ca marmura, pielea ei transparentă lăsa să se vadă vinișoarele și glomerulele sudoripare, iar pe șoldul stâng i se așezase un fluture tropical, de o mare strălucire a culorilor, sprijinit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
restul ar fi fost topit în ceață, perlat și destrămat, și-ntr-adevăr restul se topi în vis. Dimineața m-am trezit nervos și absent, în ciripit strident de păsări și-n marea lumină galbenă a verii. M-am ridicat din patul boțit, am străbătut camerele zugrăvite în culori stinse, oliv și bej, și am intrat în bucătărie, unde mama deja își începuse roboteala, printre scaunele slinoase. Am mâncat, tăcut, niște cafea cu lapte în care muiam felii de pâine. Din miez făceam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cineva s-a ridicat de pe scaun chiar în fața mea și m-am așezat în locul lui la fereastră. Am scos cartea ca să citesc până acasă. Mașina încă nu plecase din stație. Printre ultimii au urcat doi bărbați înalți, osoși, în cămăși boțite, cu mâneci lungi. Arătau bine, la modul provincial. N-aveau mai mult de patruzeci de ani. Unul dintre ei a ajutat să urce un pitic, care era al treilea din grupul lor. Abia atunci s-au închis ușile și autobuzul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de zile, cineva, complet obliterat de întunecime. Doar dacă-mi scot capul și umerii din sfera de lumină galbenă de peste masă și-mi las ochii să se obișnuiască, lent, cu tenebrele, mi se pare că pot distinge acolo o structură boțită, un păienjeniș de ac de gravură, de placă aproape deloc atacată de acizi. Foarte târziu deslușesc alburiul fantomatic al unui cearceaf boțit, învăluind și totodată dezvăluind o formă umană. Totul pare un mulaj de ghips trântit, greu, în patul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mi las ochii să se obișnuiască, lent, cu tenebrele, mi se pare că pot distinge acolo o structură boțită, un păienjeniș de ac de gravură, de placă aproape deloc atacată de acizi. Foarte târziu deslușesc alburiul fantomatic al unui cearceaf boțit, învăluind și totodată dezvăluind o formă umană. Totul pare un mulaj de ghips trântit, greu, în patul de scândură, o statuie făcând să se curbeze și să troznească șipcile. Dar Herman e ușor, un schelet abia ținut la un loc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și iată-l acum pe bătrân, pe vâj, pe marele păcătos în patul meu, năclăit de sudoare și tremurând. Acum câteva minute m-am întrerupt din scris ca să-i desfac pumnul stâng, în care-am văzut, printre degete, o hârtiuță boțită. Pe hârtia de proastă calitate, din care s-au luat scame după scame, și care trebuie să fi stat într-un buzunar jegos plin de nimicuri, scrie cu pixul ceva ce, la prima vedere, mi-a părut a fi un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și neliniște. Vaselina de pe conductori troznea ușor la trecerea curentului electric, ca și când, fierbând, ar fi făcut bășicuțe. Cu ochii închiși, urmăream în imaginație cum fluidul de electroni îmi străbate scalpul, forează osul țestei și sfredelește foile de pergament gros și boțit care înfașă creierul. Se-afundă apoi în măduva complicată și analgică, tatonează circuite și structuri, favorizează emisii de neurotransmițători, stimulează nevro-glnle, trezește prințesele adormite în alcovuri de taină, proliferează căngile de crabi și sarcopți fojgăind prin pivnițe, face să vibreze
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochilor mei și duritatea unghiilor mele. Le ai pe toate în acest mare cod unic, în acest codex, în această carte ilizibilă, această carte. Acum, că a rămas singur în picioare în mijlocul deșertului atomic de fiare strâmbe, moloz și ziare boțite aruncate peste fecale vechi, blocul de pe Uranus, unde stau de peste trei ani - și unde, pe masa mea, se ridică acum un alt bloc, de foi scrise cu pixul - își arată mai bine gloria și turpitudinea. Penis priapic, grozav de dureros
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]