203 matches
-
de urmă nu-i mai dați. Mă rog, unu-i Ochilă pe fața pământului, care vede toate și pe toți altfel de cum vede lumea cealaltă; numai pe sine nu se vede cât e de frumușel. Parcă-i un boț, chilimboț boțit, în frunte cu un ochi, numai să nu fie de deochi!”. Naratorul sugerează cititorului, într-o manieră ocultată, semnificația tehnicilor folosite, explicând procesul de convertire a grotescului în comic, prin introducerea în text a frazei „Pe de-o parte-ți
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
unei corăbii într-o țară străină. Douăzeci și trei martie Întâlnirea dintre seniorul Shiraishi, seniorul Fujita și Berlasuko un străin înalt cu față roșie, nas mare, trecut de patruzeci de ani. Se ștergea mereu pe la gură cu un șervet alb, boțit. Douăzeci și cinci martie Vreme bună. Măria Sa a făcut baie de dimineață. Apoi, întrunire. Au fost de față seniorul Shiraishi și seniorul Ishida. Douăzeci și șase martie Vreme bună. Seniorul Ishida a plecat.” (Cronica de la castel) Pe neașteptate sosi vestea că seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de Înțeles că nu poate apărea În fața camerei. Ar prinde bine să se prefacă și că-i vine să verse. Ca să fie spectacolul complet. Nu se va rade și nu va face duș. Își ciufuli părul și Îmbrăcă niște haine boțite. La 8:45, va lua un taxi până la ambasada Statelor Unite ale Americii. Dacă va fi văzut de cineva de la TV Myanmar, va spune că pleacă În căutarea unui doctor vestic. Era acoperit? Perfect. Tocmai se pregătea să comande micul dejun, dar Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vechi franceze, tandre sau cu o savoare galică. Cornemusa acompania. A cântat romanțe sentimentale și o mică babă vopsită exagerat, sforțîndu-se să pară tânără. M-a străfulgerat o idee: așa va fi Irina la bătrînețe! Într-adevăr, cu toată carnea boțită, avea mult din aspectul Irinei. Silueta, culoarea feții și a părului, ochii, nasul scurt, dinții lungi, buza inferioară strivită. Apoi gesturile aveau, ca și la Irina, ceva strident în ele. Așa va fi Irina bătrînă! Ce satisfacție am avut! Simțeam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Bunica ei, poetesa Norma Meyer, nu era de acord cu ea. Atunci când nu era în vreun spital pentru spălături stomacale sau în stare de prostrație din cauza medicamentelor antidepresive, bunica îi verifica urmele de lacrimi de pe obraji. Număra colile de hârtie boțite și-o ținea de mână. Într-o după-amiază, i-a adus un jurnal. N-o să te salveze, i-a spus bunica. Dar măcar, în felul ăsta, o să poți să privești în urmă și să-ți dai seama ce n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cumplit. —Te doare capul? Așa? te doare capul? Crezi că eu nu știu de urmările tale, madamo? Crezi că dacă eu umblu pe coclauri muncind și asudând, nu știu nimica? De ce te doare capul? Ce ai?... Fata privea țintă hârtia boțită pe care tată-său o ținea în mâna stângă. — Ce hârtie e aceea? zise ea deodată amețită. —Mă mai întrebi? strigă cu mânie picherul. Mă întrebi ce hârtie? Să-ți spun ce hârtie? Dar tu până acuma mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sau de nufăr, și oferindu-se să ghicească viitorul. A băgat pe dată de seamă că aveam ochii roșii, așa că, fără să fie nevoie să-i spun de ce eram nefericită, a început să-mi citească în palmă ca de pe pagina boțită a une cărți deschise. Fără să înalțe ochii, a rostit încet aceste cuvinte pe care mi le amintesc și acum: „Pentru noi, femeile din Granada, libertatea este o robie vicleană, iar robia, o subtilă libertate. „Apoi, fără să mai adauge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
însemnul de Handicapat i-ar oferi lui Linex posibilități nelimitate de parcare. — Da, fă-o. — Bucuros, mă asigură el. Mai bine să fii asigurat decât să-ți pară rău. Mă-nțelegi? Așa că acum, când mă târâi spre casă prin după-amiaza boțită, cotigindu-mi drumul printre frați și surori, întâlnindu-le ochii sau ratând întâlnirea, mă simt mai bine știind că totul e cât se poate de oficial. * — Șah, am spus. Selina mă privi indignată. Ochii ei străpungători se reîntoarseră la tablă. Oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
amprenta pe mine. Și am sesizat - pervers, inutil, zadarnic - cât de homosexuali trebuie să fi părut eu și Fielding, el cu pantofii lui de sport și bermudele de culoarea stronțiului și părul care flutura în bătaia vântului, eu, cu haina boțită, pantalonii subțiri și pantofii al căror bombeu se răsucea mândru în sus. Chiar și cei mai înrăiți poponari din Manhattan (socot eu) ne priveau cu interes din mansardele și locuințele lor la comun, zicându-și - om fi noi liberi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a terminat, m-am dus la baie unde mi-a fost îngrozitor de rău. Stresul e o chestie costisitoare. Implică un cost personal foarte ridicat. A ieșit din mine tot, și mâncarea, și șampania și banii, toate chestiile alea verzi și boțite. Când totul s-a terminat, m-am dus în cealaltă cameră și i-am telefonat lui Fielding și l-am rugat să-mi dea o sumă incredibilă de bani. Din câte mi-am dat seama, el părea să-mi aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
li se spune furuncule. O frățioare, sunt cazuri când băile, care îți sunt la fel de familiare ca propriul trup, sau chiar și cele închiriate, ca asta de aici, cu faianța ca mii de oglinzi, cu țevăraia ruginită, cu perdeaua de la duș boțită ca un fulgarin uzat, te poartă înapoi cu douăzeci de ani și te fac să te întrebi dacă timpul a trecut cu adevărat... Mersul înseamnă suferință, statul în picioare înseamnă suferință, statul jos înseamnă suferință. Perseverența provoacă suferință. De vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Gând care-l mânie și mai tare. Era un cerc vicios. Limba lui mult prea mare i se plimba prin gură. Un strop de salivă i se prelingea pe șanțul din bărbie. Mâinile i se agitau nervoase în buzunarele hainei boțite. Stătea pe ramura căzută a unui conifer necunoscut. îi simțea asprimea sub el. Dădu morocănos cu piciorul într-un con, aruncând ocheade mânioase înspre creatura invizibilă, ca și cum ar fi vrut s-o ardă cu privirea. Tăcut și ghemuit în spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
povestea mea. E doar o poveste, atâta tot. Poveștile sunt niște chestii complet lipsite de importanță. Așadar, de ce nu ne-ar oferi un strop de plăcere nevinovată prin forma lor bine ticluită? Eu, una, prefer oricând frumusețea ordinii în locul chipului boțit al vieții. Dumneata ce-ai de spus, domnule Vultur? — Nu sunt sigur, zise Vultur-în-Zbor. Depinde dacă ești sau nu convins că toate cercurile mici ale lumii sunt legate laolaltă într-un fel sau altul. — Nu, nu, nu, nu, nu! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
puțin înțeles, adică să fie mai puțin importante. Pe de altă parte contesei, pentru care aceleași povești sunt lucruri cu totul lipsite de importanță, îi place ca ele să fie bine ticluite, adică să fie selecții cu tâlc din „chipul boțit al vieții“, deci, selecții pline de însemnătate - sau importante. Astfel, ambele doamne se contrazic singure. înțelegi, e o simplă problemă de semantică. Dacă poveștile sunt importante, trebuie să fie bine ticluite. Dacă nu sunt așa, n-au cum să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
faci cum se cade. M-am lăsat înapoi pe scaunul taxiului cu un oftat adânc. Era minunat să te scufunzi într-o suprafață moale de piele după ce stătuseși pe podeaua de piatră a pavilionului. Hainele noastre erau ca niște cârpe boțite; curățătoria de la colțul străzii lui Sebastian va avea de lucru în această dimineață. Cât de bine e să stai jos pe ceva cum trebuie, i-am spus hedonist, căscând cu atâta poftă, încât am crezut pentru un moment că îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la intrarea în parc. Moartea mea, o adulmecam, venea din Cișmigiu. Îngrozit, m-am răsucit spre Conți. Adormise. Dormea din picioare. Un fir de salivă i se prelingea pe barbă, pe fularul galben, în jos, până spre cordonul pardesiului gri, boțit. Am început să urlu... 34tc "34" ...Am urlat o săptămână? O lună? Habar nu am. Mai mult ca sigur că urletul a fost totuși ieri-noapte. Ningea, parcă. Ninge și acum. De aici, de la fereastra rezervei mele, nu văd decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
direcție decât Înainte! V. Urmele istorice ale brutăriei nr. 4* Îl vedeam pe fereastră. Stătea ghemuit (ca un om pe care-l doare stomacul) și În jurul lui se adunau toți ceilalți muncitori ai șantierului. Purta mustață-muscă și o pălărie cenușie, boțită. Mi se Întâmpla adeseori să mă apropii de fereastra clasei pentru a verifica dacă nu cumva iarăși au făcut o „pauză de țigare“ și s-au strâns să-l asculte. Îmi continuam lecția, desigur, dar În timp ce vorbeam mă și Întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a cumpărat cartea, dacă nu de alta măcar ca să plecăm mai repede din magazin. Când a vorbit despre achiziția mea la cina din seara aceea, părea derutat. „Doar nu citești chestiile alea, nu-i așa?“, m-a Întrebat, cu fața boțită de parcă ar fi Încercat să Înțeleagă. „Da“, am spus eu simplu, fără ca vocea să-mi trădeze jena pe care o simțeam. Mama a scăpat furculița, care clincăni pe farfurie. „Ba nu.“ Parcă ar fi sperat că poate schimba adevărul, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe scaunul din fața lui Loew; Dudley se postă între ei. Cei doi erau îmbrăcați în costume de tweed și veste - Loew gri, Smith maro. Amândoi aveau insigne și alte însemne ale unor frății și grupări polițienești. Mal își ajustă hainele boțite, gândindu-se că Smith și Loew arătau ca doi cățeluși feroci ieșiți din aceiași hazna. „Nu, mulțumesc”. Loew arătă spre ibricul de argint. „Cafea?” „Nu, mulțumesc”. Smith zâmbi și se lovi peste genunchi cu palmele. „Dar de o explicație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gene și pleoape, așa ca ochii să fie două pete negre în obrazul de var, deși erau albaștri de-aproape; cu părul scurt la spate, iar în față un vâlvoi creț, oxigenat violent și așa de înalt incit întrecea fețișoara boțită. Plimba rochii de bal de o goliciune fără nici o impudoare pe corpul ei absent și care astfel puteau amăgi clientela, și în vîlvoiul aprins al părului, aureola insolentă a unor egrete imense. Sau dispărea în circumferința rigidă a volanelor crinolinate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Declarase că acel gust la Lina era un "roșu puerperal". In ce privește echipamentul Linei, rochia ei verde sau albastră, purtată, de dimineață până seara, la gospodărie, la spital, în oraș, lua așa de mult forma bunei Lina, o formă boțită și curată, încît părea una și aceeași rochie și una și aceeași cu ea. Iar "mantourile" de mătase, lux personal rămas din cine știe ce aspirație de fată săracă, pierdeau de la început orice lustru și ostentație și se mototoleau în jurul stăpânei cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pardesiu care părea că-1 încurcă. Barba îi era tăiată mult mai scurt și foarte îngrijită. Alături de îmbrăcămintea lui corectă și chiar de o eleganță meticuloasă, doamna Eliza contrasta prin neglijența neobicinuită a toaletei: un taior negru, cam vechi și cam boțit, pe trupul ei cam grăscior, care în ziua aceea probabil fără de soutien îmboldea ștofa; pe cap avea o pălărie de fetru închis, cu forme indecise. Totul aruncat pe ea în grabă și fără îngrijire. Părul descrețit de umezeală atârna in
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
călătorie mare. Aceea de la acel trecut cunoscut la un prezent care se putea întrevede. - Mergem! zise. Eliza se despărți de Mini cu ceva pretexte peltice. Ieșiră pe ușă amândoi deodată, ceea ce-i făcut să se lovească. Eliza râse, un râs boțit ca și taiorul. Probabil nu-și mai făceau multe politețe și azi echilibrul lor era oarecum instabil. Erau obosiți de un drum parcurs prin glodurile simțirilor ascunse și, șovăielnici, aveau nevoie să-și lase simțirile în voie. Mini așteptă puțin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
picior, așa că jumătate de pantalon se bâțâia peste margine și se Înmuiase În ligheanul cu apă de clătit. Aproape că Îi venise să se lase păgubaș. Fata care Îl aștepta Întinsese mâna și-i luase prosopul. Îl așternuse peste cearceaful boțit. Se așezase pe el și o clipă picioarele Îi atârnaseră peste marginea patului. Apoi, În timp ce se rotea, Își săltase genunchii spre bărbie; Își cuprinsese picioarele În brațe, așteptându-l, Învăluită În lumina neîmplinită a dimineții. Soldatul Cătănuță, vrăjit de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dosită de ochii lumii. Îi punea Întrebări la care răspundea tot el și din când În când Îi ștergea gura cu o batistă Înmuiată În apă. După câteva ore se hotărî să plece. Se ridică de pe pat, Își Îndreptă veșmintele boțite și căută În buzunarele largi și adânci ale șorțului. Scoase două mere verzi și câteva nuci pe care le așeză lângă femeia care nu Încetase nici o clipă să privească În același loc de pe tavan. Pe trotuarul din fața spitalului avu vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]