269 matches
-
sunt teribili dușmani în aceste meleaguri. Stau oamenii la foc povestind. Dorm supt polog, afară. Într-un târziu lumina lunii se tamisează prin pânza albă și subțire. 25 Iulie Dimineața vedem Razelmul. Pornim apoi îndărăt. Sălașuri improvizate de păscari. Câteva boarfe trântite pe mal între stuhării, copii, căței, purcei, babe, patru pari strâmbi, deasupra trestie și câteva maldăre de iarbă. Pologuri Câteva capete buhoase... parc-ar fi niște bizare sălașuri africane, așa cum se văd în stampele unor desenatori. Apucăm pe gârla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de lucruri fiind lămurită, revin la ancheta mea... După trei săptămâni petrecute singur în celulă, iată că, într-o bună zi, un subofițer a deschis brusc ușa și mi-a strigat: — Fă-ți bagajele! În câteva clipe, mi-am adunat boarfele, mi s-au pus ochelarii și am fost dus pe un coridor foarte lung, apoi am coborât un etaj. Mult mai târziu, când am avut ocazia să văd o fotografie a locurilor, am văzut care era situația: erau doar două
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
din Franța se ocupa intens de mine, deși nu știam cum putuseră să afle despre arestarea mea. Așa că am făcut legătura cu această veche informație și, până au venit să mă scoată din celulă, am avut timp să împart puținele boarfe călduroase pe care le aveam, între Nicu Steinhardt și Bentoiu. Așa că am plecat fără bagaje. Spre marea mea surprindere, nu m-au dus spre ieșire, ci într-o cameră la subsol, unde ne-au adunat pe mai mulți care se
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
iar gardianul, mi-a zis „Fă-ți bagajele!“ și m-a scos doar pe mine. Nici nu mai credeam în basmul cu grațierea. Ceilalți îmi dădeau curaj zicând: „Te liberezi! Te liberezi!“ Dar n-am mai avut curajul să împart boarfele. Deci gardianul m-a scos pe coridor și mi-a spus: „Du-te la grefă și fă-ți ieșirea! Te duci acasă!“ M-am dus la grefă și acolo... alt scandal: nu mai aveam obielele, și deci nu puteam preda
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
s-a stârnit oarece panică în preajma lui 23 August 1944. Se spunea sigur că rușii sunt pe punctul de a rupe frontul de pe linia Iași - Chișinău și vor năvăli spre noi. Țin minte că multe dintre familii au aruncat câteva boarfe de așternut și de-ale gurii în căruțe și ne-am dus, chipurile la adăpost, în pădurea Rotăriei. Pentru noi, copiii, au fost câteva zile și nopți frumoase. Un fel de tabără, cu dormitul în aer liber. Cum știi, dragă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
un ton pițigăiat, are o cabină de probă. La dreapta, exact în fund." Desprinde rochia cu o prăjină cu cârlig. Pare să-și spună că pe scrântiți nu trebuie să-i contrazici prea tare. În "magazin" e beznă. Bâjbâie, printre boarfele împrăștiate pe jos, și dă cu capul de ușa jalnicei chichinețe, cam împuțită, botezată cabină de probă. Își îndreaptă spatele. Nici vorbă de oglindă, evident, dar nu are de ce să-i pară rău, altfel ar fi intrat toată în ea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
auzit împușcăturile, un foc altfel destul de puternic." Da, cei doi indivizi au profitat de noaptea foarte întunecoasă și au încercat să treacă pe partea cealaltă a estuarului înghețat. Nu s-a găsit nimic suspect asupra lor, afară de o boccea cu boarfe, care dovedește intenția lor de a fugi. Ancheta va continua în sat, cum spune comisarul, stau toți cu un ochi spre Vecin, bosiacii ăștia. Păcat că n-au putut fi prinși vii, ca să verse tot ce aveau în burtă. La
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Preotul nu-și părăsea, tremurând de frică, enoriașii. Căpitanul portului rămânea în așteptarea ordinelor. Învățătorul plecase în vacanță cu câteva zile înainte, în Vechiul Regat, la maică-sa. Vameșul era de negăsit. Când cei ce plecau își terminară de îmbarcat boarfele, șeful de gară, țeapăn pe peron, pe cap cu chipiul roșu, ridică discul rotund înfipt într-o tijă, pentru a da mecanicului semnalul de plecare. Șuierul locomotivei despică aerul până în tăriile cerului care vesteau o frumoasă zi de vară, și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tu și cu mine, să fim privați de această libertate?" Când a plecat de la Universitate, continua să-l doară capul. Vântul încărcat cu fulgi rari de zăpadă îi răcorea fața și obrajii. Se simte întremat. O țigăncușă, încotoșmănată în niște boarfe vechi, cu un coș de viorele la picioare, tropăie strigând să-ți spargă urechile: "Cumpărați floricelele! Vestesc primăvara, aduc dragostea!" Se aplecă deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe, și alege un buchețel. Îl scutură de zăpadă și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îl ridica în slăvi era Ana. Soții Lipșa, ambii croitori, se aflau la mare rang în liota părinților clasei. Tovarășa îi primea, întotdeauna, cu un zâmbet până la urechi și Luana se întreba, cu naivitate, ce mare brânză să încropești câteva boarfe pentru care nu-ți trebuie matematică să le duci la bun sfârșit. În ciuda acestei atenții exagerate, părinții Anei se prezentau cu o atitudine modestă și de bun simț. Ofereau fetiței o educație serioasă și Luana o îndrăgi pentru frumusețea sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
neatenție al fetei, femeia deschise ușa. Ștefan năvăli înăuntru. Iubito, te rog să mă ierți. S-a stricat mașina. Am stat câteva ceasuri pe sub ea până să-i dau de capăt. N-a fost nimic intenționat, crede-mă! Ea înghesui boarfele într-un geamantan și ieși pe ușă, uitând că se afla îmbrăcată în cămășuță de noapte și papuci de casă. Luana, treci înapoi, strigă Sanda, uluită. Bărbatul se repezi după ea. Te porți ca un copil răzgâiat și mă scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Eu. - Dar femeile cu care vorbesc spun: |sta nu ești tu. Nu zac în patul meu. Dar femeile spun: Tu, în patul tău. Lîngă pat stă noptiera. Și hîrtiile mele trebuie să zacă pe undeva. Lîngă ușă stă cuierul. Și boarfele mele, rufele, pantofii, trebuie să zacă pe undeva. De perete atîrnă chiuveta. Lîngă chiuvetă atîrnă două prosoape. Boarfele mele și pantofii mei nici nu-mi trebuiesc. Rufele mele? O cămașă de noapte pe săptămînă. Pe noptieră ar putea să stea
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
spun: Tu, în patul tău. Lîngă pat stă noptiera. Și hîrtiile mele trebuie să zacă pe undeva. Lîngă ușă stă cuierul. Și boarfele mele, rufele, pantofii, trebuie să zacă pe undeva. De perete atîrnă chiuveta. Lîngă chiuvetă atîrnă două prosoape. Boarfele mele și pantofii mei nici nu-mi trebuiesc. Rufele mele? O cămașă de noapte pe săptămînă. Pe noptieră ar putea să stea o vază cu flori. Și la ce bun? Nu pot să-mi întorc capul într-o parte. Pe
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
caz e sub pat. Ce vrea ăla? Pe semne c-oi fi un pericol public. Fiindcă vorbesc cu femei. Fiindcă mi se dă o cămașă de noapte curată în fiecare săptămînă. Fiindcă hîrtiile mele zac la-ndemînă în sertarul noptierei. Fiindcă boarfele mele, rufele și pantofii sînt împrăștiate la o distanță la care pot ajunge. Fiindcă nu mă mai bărbieresc. Fiindcă îmi crește păr din urechi. Fiindcă mai vorbesc. Fiindcă mai aud. Fiindcă nu mai simt nimic, sau aproape nimic. Fiindcă beau
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
tragi în piept? Dacă n-aș avea-o pe muscă, aș încheia socotelile. Femeia care nu mă rade spune: Nu trăim decît o singură dată. Trebuie să mă gîndesc la viitor. Vreau să fiu înhumat sau incinerat? Cine o să capete boarfele mele, rufele, pantofii? Ce îi spun muștei la despărțire? Oare o să mai pot să plîng? Cînd am plîns? Mama a spus: Cînd ai venit pe lume. O dată am plîns din cauza unei femei. Femeia era mama. Am plîns pentru că ea a
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
spânul n-a făcut nici cel mai mic efort ca să-l ia ca atare. S-a ridicat brusc și a ieșit scărpinân-du-se nervos în creștetul lucios al capului. Atunci ceilalți jandarmi i-au cerut domnului Carol să-și adune repede boarfele, ceea ce el a și făcut-o cât ai zice "pește". Cu această ocazie, a descoperit că uitase la Montreal volumul de poezii cândva publicat în România și fotografia tatălui său și s-a simțit foarte nenorocit. Apoi, fără un cuvânt
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
mai confrunte cu pretențiile surorilor eventualului erou mort pentru patrie. Ștefan, exasperat de flirturile ei, pleacă acasă singur de la o petrecere și aduce în patul conjugal o tîrfă veritabilă cu care, la ziuă, îl găsește Ela. Aceasta se oripilează, dar boarfa are replica adecvată: dacă ține la patul ei, să doarmă în el, nu să umble noaptea „teleleică”. O prostituată mai fină, tot „artistă”, este și Georgeta, întreținuta unui general din Enigma Otiliei, acesta împărțindu- i farmecele cu prietenii săi și
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
-lea, țintind să ajungă în patul regal și s-o detroneze pe „oficiala” Elena Lupescu. Îl convinge pe amant s-o „împrumute” suveranului ca să-și întărească poziția, periclitată de avansurile Lupeascăi față de acest aghiotant. Aici apare neprevăzutul sub forma singurei boarfe tarifare din roman: o oribilă prostituată de Calea Victoriei, mare cartofoare, supranumită „Foamea Neagră”. Excitat de iminenta sosire, în premieră, a Elvirei, regele o agață pe această căzătură. Află însă de la ea că există un bordel-tripou care nu-i achită „cuvenita
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
de G. Istrate — armăsăroaică, cățea, gudă, haită, hăitușcă, iapă, maimuță, pupăză, scroafă, ursoaică etc. a fost folosit parțial și de Iorgu Iordan, care, în Stilistica limbii române (1944), furnizează o lungă listă de termeni peiorativi; pe lângă metaforele animaliere, apar aici boarfă, buleandră, cațaveică, chiftică, coardă, farfuză, feorțotină, marcoavă, mătrăgună, otreapă, parașutistă, pațachină, terfeloagă, treanță etc. In perioada comunistă, subiectul nu a mai putut fi tratat, din rațiuni de cenzură și pudibonderie oficială. L-a reluat parțial Edgar Radtke, într-un studiu
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
desemnare a agentului sau a instrumentului (taxatoare, pocnitoare), generice și obiectualizate (marfă, bucată). O sursă stabilă de metafore insultătoare este cea a „materialelor textile degradate": folosind termeni care în sensul propriu desemnează îmbrăcăminte ruptă, uzată, eventual resturi folosite pentru curățenie: boarfă, buleandră, treanță, zdreanță etc. Unele merită o discuție aparte, așa că voi reveni asupra subiectului.
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
harta României concentraționare: primul, student, în urma evenimentelor din Ungaria, cea de-a doua, elevă încă, pentru culpa de a fi scris niște manifeste adolescentine. Ca și Tortura pe înțelesul tuturor a lui Pavlovici, interviul-confesiune al Oanei Orlea, Cantacuzino, ia-ți boarfele și mișcă!, ne dă prilejul de a lua contact - mediat - cu obtuza duritate a regimului comunist, deja instalat și înșurubat la noi în anii '50. Printre victimele lui, tratate cu aceeași monedă ideologică forte, se numără, iată, studenți și chiar
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
nu, în fond? În această bravă lume nouă, nimeni nu este cu totul nevinovat. Inocent rămâi doar până la un punct: cel în care declari "de bunăvoie și nesilit de nimeni", sub tortură, ceea ce dorește anchetatorul să obțină... "Cantacuzino, ia-ți boarfele și mișcă!" îi tot latră în urechi fetei de șaisprezece ani oameni care asigură buna funcționare a regimului. Să admitem că e o anumită diferență (și o ruptură de nivel) față de acel "Ia-ți patul tău și umblă!" adresat de
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
care au intrat în uzul familiar. În această categorie se încadrează desigur pungaș (hoțul care fura pungi cu bani), atestat la Anton Pann și devenit cu timpul un termen familiar generic și peiorativ, cu sensul de "escroc". Borfaș (hoțul de boarfe, de haine) e cel puțin la fel de vechi, apărînd la Ion Ghica ("Pe borfași îi da prin tîrg, bătîndu-i la spate"). Sensul denotativ e încă prezent în Poarta neagră a lui Arghezi (1939): "Mitică e borfaș. Pîndește hainele și rufele întinse
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]
-
a lui George Brătianu, a lui Vasilescu-Colorado (cel executat la Canal), Sanda Tătărescu-Negroponte și alte infractoare primejdioase pentru regimul comunist. Amintirile Dorinei Potârcă (1907-1997), profesoară de franceză la București, ar putea fi coroborate cu ale Oanei Orlea din I-ați boarfele și pleacă!, trecută și ea prin aceleași locuri, chiar dacă nu ca fiică a lui Bâzu Cantacuzino. * Academia Română pe urmele Uniunii Scriitorilor: trei dintre premiile A. R. pe 1999 n-au fost acordate, la fel cum US n-a acordat pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15634_a_16959]
-
o duminică n-avea să uite de noi și de tata ca să-și sugrume isteriile ca să-și amaneteze frica înebunitoare în care ca într-un ciclon mai mereu plutea și rîdea de viața-i de celofan de întrebările putrezind cu boarfele-n pod de serbările unde printre altfel de mame ea n-avea zi de naștere ea gătea prost, din ce în ce mai prost și genele-i aurifere și le încrunta între o ședință și alta între o frică și alta... mama era o
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]