227 matches
-
fată, pe Eufrosina (Sina), care era elevă la liceu. Aceasta era o adevărată pictoriță. Desena minunat. Îi plăceau mai mult peisajele, florile, castelele. Potretele erau foarte reușite. Din cauza prigoanei rusești, mătușa Ileana și cu Sina și-au luat câte o boccea în spate și s-au încumetat să fugă la noi, în România. Soțul ei a murit pe front și au rămas fără niciun sprijin. După multe peripeții la graniță, ne-am trezit într-o seară cu ele în curte. Ce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mea se obișnuia ca, unele personaje să umble prin sate, cu căruța cu diverse mărfuri. Așa era rufarul, păcurarul, bleharul și olarul. Rufarul strângea rufele vechi, zdrențele nefolositoare în schimbul unor mărunțișuri (obiecte ieftine). Femeile îl așteptau lună de lună, cu boccele de rufe la poartă. Rufarul se anunța prin strigătele sale: Hai la rufe vechi!", " Hai la rufe vechi!". Copiii mici se țineau după căruța sa, ca după aur. Erau curioși să vadă lucrurile din enigmatica-i ladă, ce-o avea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mi-a fost dat să-l întâlnesc pe doctorul Voiculescu până nu era prea târziu. Ne-am nimerit împreună câteva ore în una din cabinele metalice etanșe, ale unei mașini speciale, în care eram băgați câte doi. În întuneric, cu boccelele pe genunchi, băgați unul în altul la strânsoare, am stat mult de vorbă în șoaptă. Mașina a staționat îndelung până să pornească spre locul de destinație. Din timp în timp se auzeau bocanci, cizme, comenzi scurte : pe rând, mai erau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de Nicolas II et de sa famille par Pierre Gilliard (Payot 1923). 11 Fevr. Coperta cărții lui Goga. Guy de Pentalis La vie de Frantz Liszt. Profesorii școlii eparhiale normale române unite din Oradea n-au fost trecuți în buget. Boccea, basma, bașibalâc, tonga. Văleanu (nenea Gogu) răspunde unui deputat, care cerea bilete jumătate pentru soțiile parlamentarilor. "Puteam să vă dau și gratuite, dar am vrut să vă protejez împotriva cucoanelor dv." Se cunoaște: Ciobanul după glugă Stăpânul după slugă După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și urâtă: "Ți-a căzut un ciolan la împărțeală. N-ai ce face: roade-l." Accent pe ultima silabă: Basma para saca baclava oca tara maca pușlama baccea canapea imanea sofa cafea daira pașa aba hazna canara chisea halva beltea boccea baccea farfara mangafa iofca zalhana zahara musaca ciulama sarma iocma lichea zurba iarma belea halca manea macara mucava tarama caba canea cosa minarea cupea cucuvea cișmea lama meterhanea fedea cafenea feregea testea micșunea lalea cercevea sau giurgiuvea giubea ghiulea mascara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
văzut cânele și a cunoscut colacul din cămăruța unde punea el partea din daruri; s-a dat glas, a strigat gospodarii și i-a îndrumat împotriva hoților care pradă sfânta mănăstire. Așa oamenii au prins pe țigani, când coborau cu boccelele de la mănăstire. Te însori? Nu. Pentru care motiv? Mă tem să nu-mi puie nevasta coarne. De ce? Pentru că le-ași merita. De ce? Pentru că ași fi făcut prostia să mă însor. Poeții de astăzi egalează însă în monedă măruntă aurul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai veche sau mai nouă până în ziua în care înțeleg, în sfârșit înțeleg că marii mutilați ai războaie lor, ai refugiilor au fost în primul rând femeile și deasupra lor mamele, scuturi vii ale existenței și veșnicirii prin copii, esențialele boccele de speranță ale peregrinărilor deloc victorioase. și abia acum, în momentul când ar trebui să încep cu adevărat să scriu rând cu rând și pătimire cu pătimire Vieți între două refugii, abia acum simt apăsarea obligației de a încheia din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
prost. Am auzit împușcăturile, un foc altfel destul de puternic." Da, cei doi indivizi au profitat de noaptea foarte întunecoasă și au încercat să treacă pe partea cealaltă a estuarului înghețat. Nu s-a găsit nimic suspect asupra lor, afară de o boccea cu boarfe, care dovedește intenția lor de a fugi. Ancheta va continua în sat, cum spune comisarul, stau toți cu un ochi spre Vecin, bosiacii ăștia. Păcat că n-au putut fi prinși vii, ca să verse tot ce aveau în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un sentiment de proprietari, ne salvează privilegiile în interiorul pânzei de păianjen a căilor ferate germane. Ca de obicei, grija pentru bagaje: dacă au ajuns, dacă n-au rătăcit hamalii vreo geantă. Din fericire, e totul în ordine, ne-am recuperat boccelele cu neprețuitele lor probe de sol, de apă, de aer și de... umanitate, colectate de prin locurile străbătute până acum. VITALIE CIOBANU: Ne adunăm toți românii la un loc, ca printr-un consemn tacit, și facem un fel de consiliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aceasta, echivocă, „descinderea” la Moscova trebuie să i se pară un autentic moment de triumf personal, cu care se identifică pe bună dreptate. Dar dincolo de asemenea excepții, părem mai curând o ceată dezordonată, târându-și fiecare, ca pe propria cruce, boccelele spre autobuz. VASILE GÂRNEȚ: La intrarea în hotelul Rossia, lângă Piața Roșie, unde vom sta, tinere în costume naționale ne invită la dans. Mai toți refuză, doar scriitorii cehi și Fatos Kongoli, albanezul care a făcut studii de literatură la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de circa 40 de zile? Nu tot despre asta am perorat până la sațietate, chiar la Madrid?!” „Au rămas, probabil, niște lucruri nelămurite după plecarea voastră!”, râde Danuta, dar replica ei nu mă înveselește. Mi-e sufletul greu... Dimineața, coborâm cu boccelele la parter și, cum mai avem o jumătate de oră până să urcăm în autocar, mai fac un tur al împrejurimilor. Ochiul video, de cealaltă parte a străzii, clipește ironic. Mă gândesc la Berlin, ultima haltă a traseului, și resimt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întărit porțile cu drugi de lemn. Creștinii erau convinși că făceau asta nu ca să se protejeze pe ei, ci bogățiile pe care le ascundeau. Pe drum ne-am întâlnit cu un bărbat zbârcit la față, cocoșat sub greutatea a două boccele groase și grele. Pe cap purta pălăria evreilor, asemănătoare cu boneta conică romană, dar mai lungă și țuguiată ca un corn. I-am zis: - Shalom, prietene. Îl căutăm pe rabinul Hiyya. Ne arăți și nouă care e casa? S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Întinzându-i sarea și legătura de haine. Nu e nevoie să-l saluți, așa că, poți pleca imediat. Uluit, Hiyoshi simți că fierbea. Furia din ochii lui părea să se Îndrepte spre Ofuku. Făcând un pas Înapoi, Ofuku luă sarea și bocceaua din mâinile vânzătorului, le puse pe podea și se Îndepărtă grăbit. După expresia din ochii săi, Hiyoshi părea gata să se năpustească pe urmele lui, dar, de fapt, nu vedea nimic; era orbit de lacrimi. Își aminti fața Înlăcrimată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În schimb, se Întoarse cu fața spre ei, dezgolindu-și dinții albi: — Cine se smiorcăie? Oricum sunt sătul și plictisit de prăvălia asta veche. De data asta, mă duc să intru În slujba unui samurai! Și, aruncându-și În spinare bocceaua de haine, legă săculețul cu sare de un toiag din bambus și Îl ridică țanțoș, pe umăr. — Se duce să servească un samurai! râse unul. Halal rămas bun! Râseră cu toții. Nimeni nu-l ura pe Hiyoshi, dar nici nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
suferință omenească. Melodia era un cântec popular de la sfârșitul secolului trecut, dar fiicele fermierilor din Owari Îl prefăcuseră În cântec pentru cântat În timpul torsului. „Ei, să fie oare Hiyoshi?“ se Întrebă ea, când drumețul ajunse la poala colinei. Ducea o boccea murdară În spate, iar, pe umăr, un toiag din bambus la capătul căruia atârna un săculeț. Se miră cât de mult crescuse Într-un timp atât de scurt și că, deși mai mare, era la fel de fără griji ca Întotdeauna. — Mătușico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din districtul Kaito? ăsta nu-i departe de satul meu. Dintr-o dată, deveni mai prietenos. I se ivise ocazia de a afla vești din Nakamura. — Ei, de vreme ce suntem din același district, am să mă răzgândesc. Poți păstra barca. Își săltă bocceaua cu marfă pe care și-o pusese drept căpătâi, și-o aruncă pe umăr și se urcă pe mal. Koroku Îi urmărea tăcut fiecare mișcare. Observă, mai Întâi, aerul de negustor ambulant și replicile arogante ale unui adolescent care bătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ce ne așteaptă, căci cine are o imaginație atât de neagră? La ora 11 dimineața au început căruțele să pornească spre gara din capătul satului. Era prima viziune a exilului nostru. Drum lung, noroios, presărat de căruțe, pline cu saci, boccele, copii, bătrâni. Pe jos, alături de căruțe, tinerii. Țiganii o duc mai bine. Ei au căruțe, noi nici atât. Lăsăm Câmpulungul în urma noastră și ajungem la gară. Aici e și mai groaznic. Plânsete, jale, bagaje, țipete, îmbarcarea în vagoane care transportă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să continui. Când plecaserăm de la București, ne împărțiserăm atribuțiile celor mai apropiați, fiecare cu ce să vină. Capitalismul era imperialism în stadiul ultim de putrefacție; noi credeam că o să murim de foame și ne-am gospodărit, cum face românul cu bocceaua la el. Și printre altele a fost ideea genială a lui Nelu: niște poze cu Nadia. Era vedetă la Montréal, de aia canadienii o țineau minte. Era ca un erou național. S. B.: Păi, normal, acolo s-a întâmplat. D.
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
tihnita, mereu rîvnita, stare pe loc, prin agățare de șerpuita, diafana linie cerească a destinului. Vedeniile lui Pepin cel scurt, dedicate lui Ion Barbu, sînt o călătorie de carnaval, care stîrnește cheful de-a o repeta: „Iar noi, într-o boccea de saltimbancă/ La toamnă colinda-vom țara francă." Mistrețul, starea de mijloc a unei transformări fără de veste, de la saltimbanc ce-și rîde de patimile omenești, la melc care nu le cunoaște, îmboldit cînd și cînd de urmele vieții lui trecute
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
părelnic rubiconzi și sangvinici, de fapt deșirați și subțiri ca nălucile. O mahala de multe feluri, Ersatz urban, sentimental, de (peri)ferie vieneză, de București din Mitteleuropa trăiește în gesturile lor largi și moi, de fanți obosiți, cu daraveri și boccele. E lumea chiriașilor clorotici, sub stratul de pudră, visînd la proprietărese încă "bine", la amoruri aseptice și mecanice. Viața lor, din Bagaj... și din Pensiunea doamnei Pipersberg, romane înseriate, primul apărut în 1934, următorul în 1936 (așadar, în plin "banchet
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
răspuns că prefera să-i știe ținându-se după el, dar sub puterea lui, decât bombardându-l cu noroi și balegă de cal, așa cum obișnuiau să le facă vânzătorilor ambulanți care nu puteau să-i alunge fără să-și abandoneze boccelele; iar dacă făceau asta, erau prădați pe loc de micuții huligani; așa că el alesese varianta mai înțeleaptă de a-i angaja, ba mai mult, tot el îi învățase și cântecul. Jeremiah era un bărbat îndemânatic și sprinten, cu nasul lung
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
lăsasem destule și-n urmă, peste care trecusem cu bine; așa că nu am fost prea speriată de spusele lui. Însă apoi a spus ceva de-a dreptul ciudat. Mi-a spus, Ești de-a noastră. După care și-a pus bocceaua pe umăr, și-a luat toiagul și-a plecat; iar eu am rămas întrebându-mă ce voise să spună. M-am gândit mult la asta și am decis că vroia să-mi spună că eram și eu tot o rătăcitoare
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
Cinghiz Aitmatov, trenurile care trec printr-o gară uitată de lume, din stepa nesfârșită, rezumă istoria contemporană a Rusiei. Unele se îndreaptă spre vest pline de soldați care cântă marșuri și agită steaguri. Altele fac drumul invers, transportând refugiați cu boccele și răniți. Unele aduc de la Moscova activiști ai PCUS nerăbdători să inițieze "transformarea revoluționară" a regiunii. Altele zac cu lunile pe câte o linie moartă, năpădite de buruieni. În volumul II din memoriile sale, La apa Vavilonului, Monica Lovinescu reconstituie
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
de Chikako, genți de-ale oaspeților. În bucătărioara din fund, o slujnică spăla ceva. Chikako îl urmă și mai mult se trânti pe genunchi decât se așeză în fața lui. - Ei, ce zici? Nu-i o fătucă pe cinste? - Cea cu bocceaua din baticul cu o mie de cocori? - Batic? Care batic? Cea care ședea lângă tine! Drăguță foc! Ea e domnișoara Inamura. Kikuji încuviință ușor din cap. - Batic! Ce mai lucru a băgat el de seamă! Ai grijă să nu ajungi
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
halucinant între lumea ,de aici" și aceea ,de apoi", prin care se construiește romanul lui Nichita Danilov. Umanitatea e una marginală, a hoților de buzunare și a violatorilor, a borfașilor, chefliilor și țăranilor din comunele mărginașe, cu tot felul de boccele; personajele cu identitate, care se adună în jurul protagonistului sînt, în fond, figuri ori, mai exact, expresii ale unor stări pe care le traversează (le creează, pentru a le înfrunta) Bikinski; colonelul beat care urinează în tramvai, prin somn, fostul ginecolog
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]