137 matches
-
nu abdică, nici nu pot și demisia mea ar fi atingerea obiectivului celor care au dat lovitura de stat și nu vreau să își atingă obiectivul. Dacă va spune Curtea Constituțională altfel, foarte bine, îmi voi scoate pălăria, îmi iau bocceluța și am plecat că am o meserie, știu ce să fac. Dar altfel ar fi ridicol ca eu însumi prin atitudine, prin acțiunea mea să duc la finalizarea cu succes a loviturii de stat", a declarat Băsescu, duminică seara, într-
Vosganian: USL nu negociază pentru demisia lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43012_a_44337]
-
nu abdică, nici nu pot și demisia mea ar fi atingerea obiectivului celor care au dat lovitura de stat și nu vreau să își atingă obiectivul. Dacă va spune Curtea Constituțională altfel, foarte bine, îmi voi scoate pălăria, îmi iau bocceluța și am plecat că am o meserie, știu ce să fac. Dar altfel ar fi ridicol ca eu însumi prin atitudine, prin acțiunea mea să duc la finalizarea cu succes a loviturii de stat", a declarat președintele suspendat, într-o
Băsescu: Ar fi cea mai mare lașitate să demisionez by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/43129_a_44454]
-
strașnică presimțire care zăcea la fundul tainicei lui virtuți. Nici vorbă să se potrivească. În ultima seară Despina cumpără de la mănăstirea Sfîntul Naum două lumînări. Pe una din ele i-o dădu lui Leandru, iar pe cealaltă o ținu în bocceluță. Ca de obicei, se îndepărtară pe firul rîului către lac și Leandru mai încercă o dată. Ultima oară. Cînd nu izbuti nici atunci, fiindcă se vărsă înainte să atingă fata, Despina îi dădu lumînarea ca să o dezvirgineze. Apoi, cam în zorii
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
altfel. Sunt multe lucruri care trebuie tranșate în relația PDL-Traian Băsescu. Acest lucru nu s-a petrecut până acum, domnul Blaga nu a făcut această separare a apelor, ca urmare, unul câte unul, care vede de unde vine puterea, își ia bocceluța și pleacă din PDL", a mai spus Bogdan Chirieac.
Blaga, ultimatum la Elena Udrea. Chirieac: Pe Udrea o văd unde este și Traian Băsescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36026_a_37351]
-
în mijlocul plajei. Îl lasă la uscat o zi-ntreagă. Noaptea, cu grijă, să nu fie văzuți de pe zidul cetății, războinicii aleși urcă pe-o scară de cânepă, unul după altul, repede, fără zgomot. Sunt înarmați, la centură au înnodată o bocceluță cu carne în saramură, să prindă dimineața forțe, și-o rație de apă, să-și stingă setea. După ce-a urcat și ultimul războinic, strâng scara și închid trapa, să nu se observe nimic din afară. Se așează în ordine
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
durerea mamelor rămase fără de fiice. Așa că s-a luptat vitejește, a folosit chiar puțină apă rămasă de la frumoasa zână și, pe furiș, a înfulecat câteva fructe de zmeură din pădurea de argint pe care zâna i le pusese într-o bocceluță. Se lăsă apusul și cei doi voinici încă se luptau, dar deodată, văzând că se lasă întunericul, Andrico a prins noi puteri și l-a înfipt în pământ pe acest prinț al apelor turbate și l-a lăsat acolo, înfipt
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
s-a ridicat ca un hopa-mitică și a început să răcnească iar s-oprim, ca să poată el să cheme miliția. Treceam peste pod și Găinaț, ca să-l calmeze, a propus să-l aruncăm în apă din mers, ca pe-o bocceluță, așa că Mozol a tăcut. Nenea Nebunelea l-a dojenit: — ți-o pun în gură, i-a zis. ți-o pun în gură cu demnitate, deși demnitatea nu-mi mai folosește la nimica acuma, pentru că tu ești numai un bulangiu. La
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
că ai gură. Nu- l lăsa să te calce în picioare. Dacă te-a pocni apoi iartă-l odată, că tot omu’ mai greșește și răbdarea are o margină. Dacă ar fi să te calce în picioare, să-ți iei bocceluța și să pleci acasă. Să nu stai ca o proastă, să vii acasă cu copii cu tot, că la noi nu ți-a lipsi nimic. Am văzut că te uiți după un fecior a lui Ducu. Saveta lăsă capul jos
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Bredei ca pe amicul și tizul său Alatriste, care apare acolo, În spatele calului -, i-a promis să se ocupe de mine când voi fi ceva mai mărișor. Iată de ce, când mergeam pe treisprezece ani, mama mi-a Îndesat Într-o bocceluță o cămașă, niște nădragi, un șirag de mătănii și un coltuc de pâine și m-a trimis plocon căpitanului, profitând de faptul că un văr al ei pleca la Madrid. Așa m-am aciuat, jumate ca servitor, jumate ca paj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ea a luat bucceluta mare și vacă (care să ne hrănească) și am plecat în grabă, dar în drum ne aștepta un rus; vroia vacă. Mama s-a opus. Rusul a lovit-o cu bestialitate și am rămas numai cu bocceluțele cu care am ajuns, pe jos, în satul Zvoristea; unde am trăit din ceea ce a putut câștiga mama (cu sapă). Rușii ne-au dat voie să ne întoarcem acasă la sfârșitul lui august dar nu ne-au permis să recoltam
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
condamnată la 5 ani de închisoare, pentru “uneltirea împotriva Puterii Sovietice“. Cu o săptămână înainte de începerea războiului, deținuții politici din Storojineț, cca. 150 de bărbați și 26 de femei, printre care și mama au fost încolonați și cu câte o bocceluță în mâini, erau mânați spre nord. Linia frontului care s-a mișcat în acea zonă foarte repede, i-a găsit undeva în nord-vestul Ucrainei la peste 300 Km. de Storojineț. Armata sovietică, aflată în vestul Ucrainei, a fost încercuită de
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
marelui vizir să mormăie satisfăcuți și să miște turbanele albe în semn de aprobare la tot ce spusese el... Printre negustorii sosiți la Vlah serai ca să vândă boierilor care plecau era și un evreu bătrân cu feciorul lui. Avea o bocceluță din piele, cu două mânere de lemn pe sub care ieșeau două curele late și groase care înconjurau bocceaua și pe care erau două încuietori meșteșugite. Tot de la mânerele de lemn pornea un lanț cu zalele destul de groase, intrând pe mâneca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care scrie: CREUZETUL ȘCOLII DE ENGLEZĂ FORD. Începe o melodie din folclorul european. Deodată pe pasarelă apare o siluetă. Îmbrăcat cu un costum balcanic format din vestă, pantaloni bufanți și cizme Înalte de piele, emigrantul Își duce avutul Într-o bocceluță, la capătul unui toiag. Se uită În jur cu teamă, apoi coboară În creuzet. ― Ce propagandă, bombăne Zizmo În scaunul lui. Lina Îl șușuie. Acum În creuzet coboară SIRIA. Apoi ITALIA. POLONIA. NORVEGIA. PALESTINA. Și, În cele din urmă, GRECIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
strângă de pân casă tot ce găsea : bucățele de pâine, și petice, și hârtiuțe, și dopuri de sticle, și scobitori... Ce nici nu ți-ar fi trecut pân cap, ea aduna și strângea într-o boccea, își făcuse, așa, o bocceluță și o pitea. Ea știa unde-o pitea, de nu o mai găsea ăilanți, să-i dea de urmă. Vezi că tot mai ținea ea minte ceva, dacă își mai aducea aminte de bocceluță. — Sunt necăjită cu Muti, mă tem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o boccea, își făcuse, așa, o bocceluță și o pitea. Ea știa unde-o pitea, de nu o mai găsea ăilanți, să-i dea de urmă. Vezi că tot mai ținea ea minte ceva, dacă își mai aducea aminte de bocceluță. — Sunt necăjită cu Muti, mă tem că s-a sclerozat, se plângea amintita Ivona. Sunt necăjită, vaaai, ce an îngrozitor, sunt unii ani care încep prost și tot așa o duci, din necaz în necaz... Chipurile se văita că plecase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și mi-e teamă în starea ei să nu facă vreun gest necugetat... Să nu lase apa deschisă, să nu dea foc, să nu plece de acasă... Asta cel mai des mi se plângea când da pân vreun colț de bocceluța babii. Și-ntr-o zi, chiar așa a fost. Într-o zi, madam Ioaniu chiar că a dispărut. A venit ei acasă și-a găsit ușa dată de pereți. Atâta noroc ce-a avut cu Cristidoaia, c-aia cum își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Că ce mai știa ea că trăia atunci când sta în fotoliu, pe mușama ? ! Atunci degeaba o mai întrebam : — ...Io sunt, ce, nu mă cunoașteți ? Că madam Ioaniu se holba la mine și tăcea. De nimic nu mai avea habar, da bocceluța ei tot și-o știa. Și ușa tot o pândea, doar-doar o uita-o careva deschisă. Și când nu te așteptai, odată te pomeneai cu ea că dispare. Și Ivona, iar cu telefoanele, și iar bate străzile și întreabă-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ciudată expresie, datorită căreia unii își dau seama de la prima vedere că persoana suferă de epilepsie. De altminteri, fața tânărului era plăcută, fină și uscățivă, dar fără culoare și acum chiar învinețită de frig. În mâini i se bălăngănea o bocceluță făcută dintr-o bucată de mătase, veche, decolorată, care părea a conține toată averea cu care pornise la drum. În picioare avea pantofi cu talpă groasă și ghetre, într-un cuvânt, încălțăminte total nerusească. Vecinul cel brunet cu cojocul îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult pe aceștia.) Și, cu toate că aș putea face prinsoare că nu conține aur, fișicuri străine cu napoleoni și friedrichsdorfi 1 sau cu arăbei 2 olandezi, cum ne putem convinge judecând după ghetrele care vă acoperă bocancii străini, dar... dacă la bocceluța dumneavoastră adăugăm o rudă, cum ar fi generăleasa Epancina, atunci și legăturica ajunge să aibă întrucâtva altă valoare, firește numai în cazul în care generăleasa Epancina vă e într-adevăr rudă și nu greșiți cumva din neatenție... ceea ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aproape îngrijorat și uneori devenea întrucâtva bizar: câteodată asculta și nu asculta, privea și nu privea, râdea fără să știe în clipa aceea de ce râde. — Dar, permiteți-mi, cu cine am onoarea?... i se adresă domnul coșuros tânărului blond cu bocceluța în mână. — Sunt prințul Lev Nikolaevici Mâșkin, îi răspunse acesta cu amabilitate deplină și imediată. — Prințul Mâșkin? Lev Nikolaevici? Nu cunosc... Nici măcar n-am auzit, răspunse îngândurat funcționarul. Nu vorbesc de nume, care-i istoric, îl putem găsi și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un apartament cât se poate de modest, deși corespunzător poziției sale sociale. Îi deschise un fecior în livrea și prințul trebui să aibă lungi explicații cu acest om, care de la bun început se uitase cu suspiciune la el și la bocceluță. În cele din urmă, după repetate și precise declarații că este prințul Mâșkin și că trebuie să-l vadă pe general pentru o chestiune importantă, servitorul, derutat, îl introduse alături, într-o încăpere mică de lângă anticamera cabinetului și-l predă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
puțin în anticameră, iar legăturica lăsați-o aici, spuse el și se așeză fără grabă și plin de importanță în fotoliul său, privindu-l cu o uimire severă pe prinț, care se instalase pe scaun chiar lângă el, ținându-și bocceluța în mâini. Dacă-mi permiți, zise prințul, mai bine aș sta aici cu dumneata, căci ce să fac singur dincolo? — În vestibul nu puteți rămâne, fiindcă sunteți vizitator, adică oaspete. Vreți să vorbiți chiar cu generalul? După toate aparențele, lacheul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adevăr sunt prințul Mâșkin și n-ai făcut-o din politețe? — Hm... bâigui lacheul surprins. — Te încredințez că nu te-am mințit și că n-o să trebuiască să dai socoteală din cauza mea. Și dacă arăt cum arăt, dacă sunt cu bocceluța asta, nu-i nimic de-a mirării: în momentul de față circumstanțele mele nu sunt strălucite. — Hm. Vedeți dumneavoastră, nu de asta mă tem. Sunt obligat să vă anunț și o să vină secretarul, numai dacă nu cumva... Aicea-i aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mână. Valetul se repezi să-i scoată blana. Tânărul se uită pieziș la prinț. — Gavrila Ardalionovici, începu valetul confidențial și aproape familiar, dumnealui zice că e prințul Mâșkin, rudă cu doamna, a venit cu trenul din străinătate și cu o bocceluță la subsuoară, numai că... Mai mult prințul nu auzi, pentru că valetul continuă în șoaptă. Gavrila Ardalionovici asculta atent și îl privea pe prinț cu mare curiozitate. În sfârșit, încetă să mai asculte și se apropie nerăbdător de el. — Sunteți prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
S-a dus fratele dumneavoastră să mi-o aducă din antreu. — Acolo nu era nici o boccea în afară de legăturica asta. Unde ați pus-o? întrebă Kolea întorcându-se în cameră. — Păi ăsta mi-i tot calabalâcul, îl lămuri prințul, luându-i bocceluța. — A-a! Mă gândeam să nu-l fi șterpelit Ferdâșcenko. Nu vorbi prostii! spuse sever Varia, care cu prințul vorbea foarte rece, la limita de jos a politeței. — Chère Babette*, cu mine ai putea fi și mai drăgălașă, doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]