640 matches
-
care venea aproape zilnic să facă curat în apartament. Între timp, începuseși să schimbi gradele de pe epoleți cum își schimbă alții ciorapii murdari, și în termen record ai dat stelele mici pe cele mari. Gheorghiu-Dej dăduse colțul și țara îl bocise trei zile ca pe un adevărat erou, iar Maurer slăbit la capătul atîtor lupte revoluționare îl unse pe Geniu în funcția de Secretar General al Partidului. Aici începe dilema mea, dacă toată lupta asta oarbă pe care ai dus-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
furibund. Sub pământ deschid ușile metroului, la suprafață stăpânesc cimitirele, bisericile, au ocupat trotuare Întregi, au ocupat bolile mizeriei, scări de bloc, subsoluri, autobuze, tramvaie, păzesc coșurile de gunoi, și sticlele de spirt, nasc și mor, mor și se nasc. Bocesc, se roagă, Își etalează defectele fizice suferințele, dar câteodată, e drept foarte rar, se Întâmplă, ca În cazul lui Antoniu și al fetei, ca așteptarea interiorizată să ia locul zvârcolililor și al vaietelor. Când a Început să cerșească, Antoniu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tumoare? — Da? — „Aduceți-l încoace“, a zis doctorul, „o să-i fac niște analize să văd dacă n-are vreo tumoare“. Succes total. Izbucnesc în plâns. N-am nici un motiv serios să plâng, dar în casa asta toată lumea se străduiește să bocească zdravăn măcar o dată pe zi. Taică-meu - trebuie să-nțelegi treaba asta - și cu siguranță că-nțelegi: șantajiștii sentimentali reprezintă o parte însemnată a comunității umane și, presupun, și a clientelei dumitale - taică-meu „merge“ la analize pentru tumoare de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
s-a revoltat totodată. Încruntând din sprâncene și meditând repede, într-o clipă, poezia fu gata. Cao Zhi a recitat-o pe loc: " Vând trist amărâte boabe de soia, Focul îl faci cu tulpinile ei. Din tulpini de soia amarnic bocesc în tigaie. Din aceeași rădăcină ne-am tras noi doi, De ce oare mă prigonești cu atâta neomenie!" Regele Cao Pi a înțeles că frățiorul său, Cao Zhi făcea în poezie aluzie la el, așa că s-a simțit cu sufletul încărcat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de intendență, că ținuse socoteala gamelelor, bocancilor, bonetelor, petlițelor și lopeților Linemann, a avut revelația că în stufosul inventar cazon nu figura nici o pisică și a luat hotărârea s-o lăsăm acolo cu străbunica, s-o călugărim. Am protestat, am bocit, am zis tot ce mi-a venit la gură, n-am vrut să mă urc înapoi în mașină, m-au luat pe sus, în gât îmi apăruse un guguloi acru, care creștea, creștea, fiindcă mama n-a smuls valiza din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fiind, mama era inimaginabil de frumoasă; Sanda, nevasta subinginerului Sandu, care avea și ea pe-atunci un bebeluș (nu ca Matei, fiindcă nici un bebeluș nu se compara cu el), a apărut odată în apartamentul 40, din D 13, și a bocit până i-au curs mucii. Al doilea cerc a descris o viață de câine (la propriu), nu prea lungă, până la ultima suflare și la ultimul zvâcnet: Kita s-a dovedit a fi o corcitură mai grozavă decât toți lupii alsacieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
s-a ascuns după un tufiș și a privit cum îi iau mama și frățiorul. Terenul era nisipos acolo și n-au putut să sape decât o groapă puțin adâncă, în care au așezat-o pe mamă, în timp ce celelalte femei boceau și bărbații cântau ceva. Fetița a văzu că-l așează în mormânt și pe frățiorul ei, înfășurat într-o piele de animal. Apoi au răsturnat nisipul peste amândoi și s-au întors în tabără. De cum au plecat, copila s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
untdelemn sfințit și vin, le-nfășori în pânză subțire, de borangic, cu tămâie și busuioc... Acu’ nu se mai face. Le-o fi greață? Da’ măcar să ai acolo un loc de veci. Să aibă unde să vină baba să te bocească, să mai vorbească de una, de alta, că tare-i greu și negru pământul... Cum nimeni n-avea de gând să se mute într-un loc cu suflete neostoite, spurcat, Paul a închiriat foarte ieftin tot spațiul. A adus un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dă bine: în sufletul lor s-au opus întotdeauna, acolo erau frământările. N-au ieșit o dată la muncă patriotică, la tăiat gardurile verzi și la ridicat gunoaiele, în ograda lor și cu perdelele trase s-au simțit liberi. Întotdeauna. Au bocit când cu Cehoslovacia și tancurile rușilor, au suferit alături de polonezii de la Gdansk, au ascultat în pivniță la radioul Gloria, după ce i-au schimbat o lampă, declarațiile greviștilor și s-au temut întotdeauna pentru viața lor. Nu uita, au vibrat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
brad. Masa cu pomul mortului, cu mere și prune înfipte-n țepușe, cu struguri pe-o tabla albastră de plastic, cu prosoape flaușate, chinezești, legate la lumânări, cu sticla de vin roșu și colacii în formă de cruce. - Costache, Costache, bocește o bondoacă în doliu, văduva, bănuiesc. - Ăăăă, ăăăă... îi țin isonul, din spate, două femei mai tinere, cu broboadă. - Costăchel, Costăchel, sufletul meu... - Ăăăă, ăăă, ăăăă... repetă cele două. - Costachel, inima mea și viața mea... - Ăăăă, ăăă, ăăă, ăăă, se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
unde-a ascuns cățeaua de sor-ta copilul, ce-ați făcut eu el?” „N-a avut copil, n-a avut, poate a avut ceva în ea, dar s-a scurs, nu era copil, să mă bată Dumnezeu dacă mint...” se bocea Roșcovana. Undeva, mai încolo, să fie între al doilea și al treilea bloc?, poate unde sunt acum dugheana cu haine la mâna a doua și librăria aceea întunecoasă, puțind a mucegai, cu tăvițe cu otravă granule, lângă rafturi, poate vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
icre vreunul, să-mi spui și-o rezolvăm. Dacă intri în vreun bucluc, să știi că Alifie nu te uită. Eu mai ard gazu’ pe la crâșma lu’ Colțu până mi-oi găsi alți americani. A, s-a-ntors și Pană, ăla care bocea la O floare și doi grădinari, îl știi, și-a terminat studiile, poate ne-om vedea într-o seară... - Ce mai zice? - A-nceput să-și facă casă cu piscină. Nu i-a ieșit de prima dată, a căzut de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să crezi cât costă costumul ăsta. Adaosul comercial e cam de-un trilion la sută. Jacheta are pulpane scurte și revere și umeri largi. Croiul la un piept e simetric, cu excepția găurii din care țâșnește sângele. Apoi Evie începe să bocească, acolo-n picioare, la jumătatea scărilor. Evie, virusul ăsta mortal al momentului. Pentru noi, ăsta-i semnalul să ne uităm toți la sărmana Evie, sărmana și trista Evie, fără păr, îmbrăcată doar în cenușă și-n cușca de fire metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
plasă galbenă din brațe. Eu, sub frizura mea uriașă ca de frișcă glazurată cu unt. Nimeni nu se uită la mine ca și când aș fi câștigat ceva important, orice. O mână coboară și-l plesnește pe băiețel, și băiatul începe să bocească. Băiatul bocește așa cum plângi când n-ai făcut nimic rău, dar tot ai fost pedepsit. Afară apune soarele. Înăuntru totul e mort, cu excepția vocii aceleia mici care strigă iar și iar: De ce m-ai lovit? N-am făcut nimic. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din brațe. Eu, sub frizura mea uriașă ca de frișcă glazurată cu unt. Nimeni nu se uită la mine ca și când aș fi câștigat ceva important, orice. O mână coboară și-l plesnește pe băiețel, și băiatul începe să bocească. Băiatul bocește așa cum plângi când n-ai făcut nimic rău, dar tot ai fost pedepsit. Afară apune soarele. Înăuntru totul e mort, cu excepția vocii aceleia mici care strigă iar și iar: De ce m-ai lovit? N-am făcut nimic. De ce m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
stare să preia frâiele puterii. Mama ei, Țara, fusese dintotdeauna o femeie timidă și slabă, iar în acele momente dificile reușea cu greu să accepte că pierduse totul într-o singură noapte; până în prezent, nu făcuse altceva decât să-și bocească soțul și fiică. — În primul rând trebuie să alegem un regent, spuse în cele din urmă înțeleptul Hiro Tavaeárii, dând glas simțămintelor tuturor. Iar eu îl propun pe Navigatorul-Căpitan, Miti Matái. — Îți mulțumesc mult, răspunse acesta cu naturalețe, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu panglici de mătase aurie din hol, ar trebui să ne strângem în jurul lui și să vorbim adânc. Ar trebui să cântăm un imn. Nimic prea religios, ceva ce-ar da bine. Tragem la sorți să vedem cine trebuie să bocească. Tot mai mult facem loc în fiecare grup videocamerei Agentului Ciripel. Vorbim astfel încât reportofonul Contelui Calomniei să prindă fiecare cuvânt. Aceeași bandă sau card de memorie sau compact disc folosit din nou și din nou. Ne ștergem trecutul cu prezentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întunecă chipul. Ești nebun. Nu te las. El se cufundă în ochii ei. Dacă vrem să fim cu adevărat liberi, trebuie să dăm mai mult decât lacrimi. Sunt bărbat, Luana, chiar dacă n-am făcut armata. Te las pe tine să bocești și să te rogi pentru mine. Văzându-i hotărârea ea spuse tăios: Merg cu tine. Se repezi spre cuier să-și ia haina. Ștefan îi prinse cu putere capul în mâini, își înfipse privirea neagră în adâncul ochilor ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fi știut niciodată, dacă tovarășa nu ar fi citit cu glas tare ce scria pe el, te iubesc, Înainte de a rupe hârtiuța În bucățele, adăugând: la vârsta asta Îți iubești doar părinții, patria și partidul. Tovarășa Codruța a Început să bocească din nou. Dacă nu ar fi fost patria și partidul, nu ar fi avut pe cine sa iubească În copilărie, În afară de Rita și Dolfi, colegi de copilărie, căci ea era un copil abandonat din naștere și crescut la Casa copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
priceput și-a încercat să pună cartea înapoi de unde o luase, spunând poftim, uite, e-n ordine, vezi? Nici n-o să-ți dai seama. În cele din urmă, m-a ținut pur și simplu în brațe cât timp eu am bocit și-am știut că și el plânge, dar în tăcere, lacrimile curgând șiroaie pe fața lui aspră, țepoasă. Clio s-a înecat pe când făcea scufundări în largul coastei Paros. Afurisite scufundări. Văzuse un fluturaș publicitar al școlii de scufundări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care venea aproape zilnic să facă curat în apartament. Între timp, începuseși să schimbi gradele de pe epoleți cum își schimbă alții ciorapii murdari, și în termen record ai dat stelele mici pe cele mari. Gheorghiu-Dej dăduse colțul și țara îl bocise trei zile ca pe un adevărat erou, iar Maurer slăbit la capătul atîtor lupte revoluționare îl unse pe Geniu în funcția de Secretar General al Partidului. Aici începe dilema mea, dacă toată lupta asta oarbă pe care ai dus-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
munca multă strică. Mai trage-o dușcă de necaz, / Mai decojește câte-un praz, / Mai sfârâie luleaua / Și, în ajun de sărbători, / Se pune pe-ngrășat purceaua. Și, când n-ajunge la liman, / Mai șmecherește câte un ban, / Cerșind pe la stat / Bocind că-i defavorizat.“ (Trândavul) Lipsit de spirit critic, încântat de propria lui creație, Mircea Noaghiu se celebrează singur, povestind, în prefață, în ce împrejurări și-a scris versurile: „Acum, la «strunga vieții», după ani de pribegie pe crestele munților [...] Dumnezeu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
găleata era la buza ghizdelelor, un puradel scapă mînerul opritor de la roată și, ca din pușcă, este lovit mortal. Ion aleargă, ia copilul în brațe și răcnește neputincios în timp ce micuțul se stinge. O durere infinită cuprinde familia Chimir. Cînd toți boceau în casă, băiețelul cel mai mare intervine: Tata, tu ai văzut ce scrie acolo? Unde? Pe partea dreaptă a fîntînii. Ce scrie? Hai să vezi. Ion citește și înjură. Apoi înjură și citește, după care decide: Prostii. Nu cred în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fost confundat de pădurar cu un mistreț, alicele i-au ciuruit trupul. Radu era mut și nu a putut să-și urle durerea, stătea întins în coșul căruței și plângea. Trifoiul așternut între scânduri înflorea a doua oară. L-a bocit satul trei zile și trei nopți. Zăpada, pe valea Sărății, cel mai generos cimitir. Sărățenii creșteau și îmbătrâneau la umbra frunzei de sfeclă. Vasile, venetic pe acele meleaguri, a cunoscut-o pe Eugenia la cules de vie prin podgoriile Dobrogei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste șine, iar cînd a sărit peste vagoane, tot trenul a văzut ce avea ea sub săritură. A rîs, m-a bătut prietenește pe spate, rugîndu-mă să-i mai zic una. N-am avut Încotro și i-am dat drumul: „Boci, Boci tarka / Se füle, se farka“ (Vițelușa mea tărcată / n-are nici urechi, nici coadă). Am dat aici o traducere personală, fiindcă niciodată nu mi-am putut Închipui că „boci“ ar putea fi vițel, și nu vițică. Președintele Sfatului Popular
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]