117 matches
-
fi avut cum să-i deranjeze. Joia aveau masa lor rezervată într-un separeu, lângă ușile rabatabile, căptușite cu tablă de inox, ale bucătăriei, cu vedere deschisă larg spre Podul Izvor și cheiul Dâmboviței. Azi ningea, mâine ploua și îngheța bocnă, Rafaele, vreme amestecată, de sfârșit de februarie. S-ar fi cuvenit să te bucuri, dar uite că-ți venea peste mână să te obișnuiești cu gândul: Mirela născuse, iar lui îi pica greu să se știe tată al unui singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru că suprafața de distribuție a greutății corporale e mai largă, ne explică Père Joseph. În față ni se deschide o întindere mare fără copaci - probabil ăsta e lacul pe care trebuie să-l traversăm. Nu vă fie teamă, e înghețat bocnă, spune Père Joseph pășind primul. Îl urmăm în tăcere, cu inimile strânse. — Ce urme sunt astea ? întreabă Jan. — Sunt urme de lup, spune Père Joseph. — Tocmai am citit în ziar o știre despre un bărbat care a fost atacat de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lacului.) Bunicul meu știe foarte bine că Zizmo n-a venit În Grosse Pointe ca să admire casele luxoase. Așteaptă nerăbdător să vadă ce pune la cale Zizmo. Nu departe de Rose Terrace apare o deschidere către lac: negru, gol, Înghețat bocnă. Lângă mal gheața se adunase În bucăți mai mari. Zizmo urmează malul până când ajunge la o deschizătură În drum, de unde se lansează la apă bărcile vara. Cotește Într-acolo și se oprește. ― Trecem pe gheață? Întreabă bunicul meu. ― Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
in creierul meu și să-și lase acolo mesajul teribil. Nimic însă nu răzbătea până la mine. Nu înțelegeam decât că e, poate, o femeie părăsită, care ieșise ca și mine în iarnă. Am lăsat-o pe Aleea Circului și, înghețat bocnă, m-am întors acasă. În toată acea vacanță de trei săptămâni, Gina n-a mai dat nici un semn de viață. Eu nu i-am mai dat telefon. Orgoliul nu-mi mai permitea să fac primul pas. Serile sufeream câinește, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
duc, și pentru că aveam douăzeci și cinci de ruble, am primit invitația bucuros. 2 Era un ger uscat și atât de tare, de trosneau pietrele. Când sania o luă lin spre pasaj, am auzit din toate părțile pași zăngănind pe zăpada înghețată bocnă. De pe acoperișul caselor se ridicau stâlpi albi de fum, de părea că orașul atârnă de cer ca un candelabru uriaș. În pasaj era curent și foarte frig, iar pe oglinzi se pusese un strat gros de chiciură. Când am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vede cum zăpada uscată viscolește pe garduri, pe geamuri și pe acoperișuri. Pierzându-mi respirația din cauza vântului, cu spinarea zgribulită de frig, pășesc disperat; nici nu apuc să ajung la capătul străduței unde începe piața, când simt că am înghețat bocnă. În piață arde un foc. Flacăra lui își flutură în vânt pletele roșcate de un argintiu-roz. Casa din fața mea e toată luminată, iar umbra pe care o lasă stâlpul jos al felinarului zboară spre acoperișul înalt. Lângă foc, bate pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
poți fi sigur că nici unul dintre oamenii tăi nu vor veni să te ajute. Așa că descurcă-te singur... Cei cinci sute de metri ce urmară au fost ca ultimii cinci sute de metri de pe vârful Everestului pentru un alpinist înghețat bocnă și fără oxigen. Le lipsea aerul și plămânii erau gata să explodeze. Armele rămaseră împrăștiate pe drum. La fel și curajul lor, moralul lor, capacitatea lor de rezistență și chiar dorința lor de a supraviețui. Creierul nu mai știa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
versantului de nord al Barbuștii, botezată „Bulatău”, ori pe dealul Morarului, un imens imaș în pantă unde vara pasc oile, iar mai recent adăpostește stâna viceprimarului Vasilică Lucan, zis „Prunaru”. Când iarna era geroasă și râurile Moldova și Moldovița înghețau bocnă, cei care aveam patine jucam hochei pe terenuri improvizate, cu mantinela și porțile construite din pietre de râu. Anual concuram cu succes la competițiile organizate de catedra de educație fizică a școlii, la probele de sanie sau schi fond și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
am rătăcit drumul printre troienele cufundate în beznă, orbecăind ore în șir până la miezul nopții, când, ca prin minune, o luminiță ne-a orientat spre adăpostul unui moț singuratic. Bătaia noastră în ușă n-a primit nici un răspuns și, înghețați bocnă, sleiți de ultimele puteri am deschis ușa tinzii, de unde ne-au întâmpinat un cor de sforăituri și un val de aer călduț, strident mirositor, de-ți muta nasul. Fără să trezim pe cineva, era și greu, ne-am dat seama
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Coubert Îl tîra nemilos spre ieșire, cum genunchii lui se loveau de treptele din marmură, iar zăpada Îi sufla În față, cum omul fără chip Îl Înșfăca de gît și, ridicîndu-l ca pe o marionetă, Îl arunca În fîntîna Înghețată bocnă, cum mîna Îngerului Îi străpungea pieptul, țintuindu-l, și cum sufletul blestemat i se risipea Într-un abur negru ce cădea În lacrimi Înghețate peste oglinda fîntînii, În timp ce pleoapele i se zbăteau pînă la moarte și ochii parcă i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vorba; lungind-o, aflau că sunt... prafiesăr (nu eram eu singurul... Învățător, dar ceilalți n-aveau nume latinești) și mă Întrebau dacă... știu carte! Dacă, de bine de rău, Începusem să mă descurc În rusește, la... oral, În scris eram bocnă! Noroc Însă că nu mă scoteau din brigăzile de lucru - și de moarte - ca să mă pună undeva, Într-un „post” În care trebuia să scriu rusește: la servicii nu era nevoie de diplomă de profesor, nici măcar de Învățător - la latrine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cele două gemene, Ana și Olga, au plecat într-o dimineață spre colina împădurită și spre seară s-au înapoiat cu un brăduț, cu două buchete de vâsc cu bobițe ca de ceară și, culmea norocului, cu un iepure înghețat bocnă care căzuse pradă unei capcane puse de Vasili pe malul iazului. În după amiaza aceleiași zile am auzit clinchete de zurgălăi și am alergat în întâmpinarea lui Axel. Dar nu, nu era el ci un mujic din Gherasimovka care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Înălțimea Sa. Grozav ce-i place la război! Și iată că dă bunu’ și milostivu’ Ăl dă sus dă intrăm pă ulița satului. Mergem... Mergem... Da’ nu vedeam fir dă fum pă nicăiri, pă la nici o casă. Bătăturile pustii, înghețate bocnă, fără un suflet acolo, măcar dă câne. Dârdâiam, burțile țipau, da’ să iasă careva, ți-ai găsit! Nu tu tătucă, nu tu mămucă! Doar undeva, hăt, tot urla o potaie. Vai și vai! Că te lua cu frig dă moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din cabană să pară și mai adânci decât Înainte. Mormăind, agenta Watson deschise un ochi. Capul Îi era Învelit În bumbac fierbinte. Simțea doar miros de alamă, iar fața Îi era rece și lipicioasă. Tot trupul Îi era rece, Înghețat bocnă. Un tremur o cuprinse, scuturându-i oasele, făcându-i capul să zvâcnească. Totul era Încețoșat, apărând și dispărând din câmpul ei vizual, În vreme ce ea se străduia să iasă la suprafață. Făcuse ceva. Ceva important... Oare de ce Îi era așa frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
despre femei și despre alcătuirea lor cărnoasă. Dar ei ar fi zburdat în orice caz cu cutare sau cutare domnișoară dispusă în apropiata pădure Grafenberg, care însă în iarna lui ‘47 era, la fel ca tot ce o înconjura, înghețată bocnă. De altfel, potecile ei duceau la acel sanatoriu în care, cu puțini ani mai târziu, un pacient l-a rugat pe îngrijitorul său, Bruno, să-i facă rost de cinci sute de coli de hârtie albă, ceea ce a avut urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și de bărbați. „Atunci strigați după mine: «Trăiască proletariatul. Trăiască Tovarășul Stalin. Trăiască Tovarășul Lenin. Trăiască comunismul atobiruitor!».“ Prizonierii, fără să stea pe gânduri, cu mic, cu mare, repetă Într-un glas cuvintele soldățelului, primesc fiecare câte două scrumbii sărate bocnă, soldații strigă Îmbarcarea și lumea se urcă În vagoane. Ostașii, cu ochi ageri, glumind, inspectează trenul, Închid ușile cu drugi de fier, se apleacă să privească și pe dedesubt, să vadă dacă nu cumva s-au ascuns oameni sub vagoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aproximativ ce urgențe erau de gospodărit, după ravagiile crivățului din februarie, constată că năzdrăvăniile auzite de la neghioaba de Măslina cu Slănina se adevereau: un vagabond înghețat agoniza între pietrele tombale! Copilul aplecat, ca și el, asupra muribundului care părea congelat bocnă și care îi semăna Șamașului-ului, ca două picături de apă, întrebă speriat: Țadik-Im, ce facem noi, acum? Pelerinul nu auzi decât o parte dintre cuvintele pe care le rostise copilul, dar pricepu că era o întrebare în ivrit, acel grai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Aroneanu.” Întrebarea-i cum a trecut Bahluiul călărimea tătărească venită în ajutorul lui Mihai Racoviță vodă, care s-a retras la Cetățuia. „Simplu, pentru că năvala lui Ferentz a avut loc în februarie 1717. Este lesne de înțeles că Bahluiul era bocnă și trecerea ușoară. Altfel, cum ar fi ajuns vodă așa repede la Cetățuia și s-ar fi pregătit de luptă. Da’ ia spune-mi, știi cumva unde s-a dat lupta?” Lupta decisivă între Racoviță vodă, alături de tătari, și ceata
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Sara. Consignație”. Tu ce vrei? Spune odată! Tu ce vrei? Mi-aud pașii pe scări și, cu fiecare treaptă, îmi vine să mă iau la palme. *** „Vin mai târziu, mă duc să-i fac o injecție maică-mii, a răcit bocnă. Sper că nu i-a prins și plămânii, ar fi îngrozitor. Are nevoie și de vitamine și calciu. O să mai am nevoie de bani. Să nu uiți să-l suni pe Marcu, e disperat de întârziere.”, lipit pe ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
2010, acordat de Uniunea Scriitorilor, Filiala Sibiu, pentru volumul Senin ca-n ou. alb ucigaș e frig în poem și în cântec răcoare, ascultă vântoasa cum sughite în gânduri, e o iarnă pe cinste, cascada ninsorii astupă gâtlejul, privirea e bocnă, trosnește, se frânge, cade-n cristale reci între noi. unde te încumeți pe albul acesta osos? niciunde nu-i soare, doar pâclă, perete sticlos, nici cer, nici pământ, glaciala lumină în cuptoare stinse dospește, se umflă, lucește ca un solz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Dumitru Dinsus și Stafidă au ajuns în gară, s-au oprit într-un loc mai ferit, ca să se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum înghețate bocnă - orăcăit de broaște și cu mugetul buhaiului de baltă... Și acum... Acum atâta zgomot! Fluier de locomotivă, scârțâit de frâne, pocnet de tampoane și nenumărate glasuri omenești!!! ― Stafidă frate, să sperăm că trenul pe care îl așteptăm ne va duce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe fereastră. —Bună, am spus eu, nerăbdătoare să vorbesc cu cineva. Ce faci? —Vino-ncoace, mi-a spus el arătându-mi ceva pe fereastră. O femeie și trei copii veneau pe alee, poticnindu-se prin ploaie. Păreau epuizați și înghețați bocnă. — E soția mea împreună cu copiii! mi-a spus el cu o voce ciudată. întâi Chaquie și acum Mike: cu toții erau înhămați la asta! Soția lui Mike avea pe umăr un rucsac. — Vezi geanta aia, a bolborosit Mike arătând cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scări cu pereții înțesați de rafturi cu cărți vechi și de pano plii războinice. Am trecut prin multe camere uriașe, foarte multe, cu tavanul ridicat la-nălțimea a două etaje. Toate întunecate și înțesate de mobile vechi. Toate înghe țate bocnă, căci în castel era mai frig ca afară. Cum aveam să dormim în geru-ăla paispre zece nopți în șir? În fine, după ce poetele cu pricina au fost ca zate, cum și meritau, într-un fel de mausolee, am fost abandonat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unii pare a fi un viitor de aur, pentru alții, e un prezent aproape de mormânt. De mormânt de un alb imaculat, purtător de cumpliri și de moarte. Pe unii, luați prin surprindere, acest segment de iarnă i-a și făcut bocnă, prin case, pe drumuri, prin parcuri, ori pe câmpuri, fiind vorba, evident, de cei găsiți în aceste zile. Vor urma,însă, și alții, la desprimăvărare,în prezent acoperindu-i zăpada. Zăpada, care, parcă nu se mai sfârșește, din cămara ei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mâncați de lupi, dacă n-ar fi aflat de cele întâmplate chiar din gura bătrânului pădurar, care, mai înainte de a se duce să anunțe autoritățile, poposise puțin la cooperativă, ca să dea pe gât o cinzeacă de țuică, fiindcă venise înghețat bocnă de pe drum. Când ajunseseră înapoi la pădure el, pădurarul și trei milițieni îl găsiseră acolo pe un alt pădurar, mai tânăr, păzind locul de ochii curioșilor și de eventualii intruși, cu o pușcă de vânătoare atârnată de umăr. Era, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]