263 matches
-
lumea la care se adresa. Îi băteam în perete; el stingea lumînarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Peste cîtva timp, cînd credea c-am adormit, aprindea din nou lampa și iar începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el și-l rugam să mă lase să dorm. (...) acesta a fost pentru mine primul semn al bolii de nervi ce-l cuprinsese." Nu vom lua, de aici, observațiile medicale - ci modul de lucru
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
la televizor...) Reveni în coridor, privi în stradă și văzu piața de pește. Soția chiar că începu să se enerveze, așa că o luă de mână - de vorbit încă nu-i vorbea " și o duse să vadă minunea. Femeia continuă să bodogănească, așa că Oskar trebui să-și calce pe inimă și s-o facă și pe ea conștientă de minune. Nevastă-sa nu se mai deplasă în dormitor pentru a compara, ci se mulțumi să privească prin alt ochi de geam. într-
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
de vârf cui să te spovedești duminică dimineață fără hartă ochelari și telefon celular cui să-i mărturisești că uneori nu mai simți pic de sânge prin propriile artere doar un fel de ceață poate că ne apropiem îndepărtându-ne bodogănea cerșetorul din Piața Spaniei desprinzând-și porumbeii de pe tălpi conversația importante vor fi întotdeauna tramvaiele caldarâmul locurile improvizate de fumat da măi mi-a ieșit teribil de bine traducerea din Rilke încă de dimineață aveam un titirez care urca de
Valeriu Mircea Popa by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Imaginative/10657_a_11982]
-
care - printre altele - au ales discursul sublim, vituperant, pesimist, uneori misticoid, apologetic a ceea ce Compagnon numește antimodernitate. Frustrați în registrul acțiunii (nu-i numește autorul, cu un epitet rar, excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag în premianții zilei cu salve de cerneală, în efortul de a-i despuia de aparențe. Nu întîmplător, deși în subtitlu epoca antimodernității apare situată între de
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
lumea la care se adresa. Îi băteam În perete; el stingea lumînarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Peste cîtva timp, cînd credea c-am adormit, aprindea din nou lampa și iar Începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el și-l rugam să mă lase să dorm. (...) acesta a fost pentru mine primul semn al bolii de nervi ce-l cuprinsese.” Am citat din Ioan Slavici: ”Amintiri”, Ed. Cultura Națională, Buc., 1924
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
ceea ce le dai. Metodele verbale, deși foarte răspîndite, nu sînt atît de eficiente. Iată ce am cules. Două persoane, așteaptă la ghișeu, în farmacie. Intră o cerșetoare și se duce țintă la cel cu portofelul în mînă. Acesta începe să bodogăne, fără a se adresa cuiva anume: Nu poți să le dai la toți. Dacă le dai la toți, pînă acasă nu mai rămîi cu nimic: să le dea statul. Să se îngrijească statul de ei. La gară o femeie cu
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
avut timp s-o prindă înainte de a se izbi de mobilă, dar în schimb s-a lovit ea. A încercat să-i ridice capul, ca s-o ajute să respire, și a privit-o: era încruntată, avea fruntea asudată și bodogănea întruna. A mângâiat-o până i s-a părut că s-a liniștit, cufundându-se într-un vis care i-a adus în mod inexplicabil un zâmbet pe față. Oare ce vedea bunica? Ce amintiri de la vârsta de șapte ani
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
se lase înlăturată cu nici un chip. De aceea am scris, ironizat de un om subțire, că n-aș vrea să văd o majoritate de 80% în parlament. Birocrația noastră parcă înnăscută! Pentru fiecare referat, pe care-l scriu oftând și bodogănind, trebuie ca timișorenii să-mi elibereze altă dovadă că am fost în funcție acolo, de parcă n-ar fi ca în filmul lui Porumboiu: am fost sau n-am fost? Sau poate că-i la mijloc o sechelă: în comunism, trecutul
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3187_a_4512]
-
trebuie să fii adânc și subtil. Altă adnotare. Practic, ce nu se poate spune se micșorează progresiv, pe măsură ce crește oralitatea. Doamna de La Fayette nu avea voie să numească obiectele de zi cu zi (ar fi părut vulgar), Céline putea să bodogănească și să-njure cât poftea. Făcând distincția între grosolan și adânc, am trecut din planul practic în planul pe care se situează Zambrano, referindu-se la secret. „...secretul revelat nu încetează să fie secret pentru cel care îl comunică scriind
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
n-ai unde să te spovedești cinci luni din douășpe! Gîndiți-vă numa- la moartea băiatului lu- Duponchel și la mașina parizienilor ălora care s-a răsturnat anu- trecut- Brr- Mie una, mi-e milă de sărmanu- băiatu- ăsta. - Băiatu- ăsta, bodogăni bătrîna, ridicînd din umeri. I-auzi cum o spune, obraznica! - Păi da ce, nu-i, un băiat!? Și cît o fi el de sigur pe el, domnișoară Céleste, mie-n sută n-o să fie în largul lui mîine, cînd o să
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
face, diletantul este riscul făcut autor. Scrisul diletantului are farmecul agasant al pescuitului. Nu știi niciodată ce va fi. Dacă va trage „peștele” sau nu. Pe al profesionistului nu-l cunosc, deși a trebuit într-o vreme - sporadic, trăsnind și bodogănind, mi se mai întâmplă - să fiu un soi de profesionist. Scrisul meu era, vorba doamnei aceleia cu iaurtul ca la țară, prea bun. Prea bun ca să fie bun. Sunt, orice s-ar zice, și se zice, un modest, dar nu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
picioarele înapoi, iar figura ei era răvășită, venindu-i subit cearcăne și cute și încrețituri dureroase de voluptate inferioară. Orgasmul a avut și un after-shock liniștitor când ne-am dat seama amândoi că nimeni nu remarcase nimic și că țăranii bodogăneau înainte. — Ai văzut puiul ăla de barză? i-am zis, înclinând capul spre stâlpii rapizi de afară. Nu, ea nu-l văzuse, căci se uita la mine cu adorație mută. — Odată, copil, mergând spre casă pe malul râului, am dat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mi-a șoptit printre ceva pârâituri. Și, până să apuc să spun ceva, zice: — N-am înțeles niciodată de ce am inventat că tre buia să mă mărit... Nu știu de ce ți-am trântit așa o prostie. Și a continuat să bodogăne că de fapt nu avusese pe nimeni, că a fost o toantă... și că nu înțelege ce im puls ciudat a avut. — Zi ceva! a țipat deodată. Te-am iubit ca o nebună, prostule! Priveam în gol. — Trebuia să mă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-le mâinile ce atârnau moarte și reci. De unde ești? am întrebat-o pe italiancă. — Volterra. — O, chiar ești o etruscă! Vii din miezul țării lor. — Ah, încetează, a făcut Melissa. — Ce-i? am țipat excedat. — Ești un rigid. Nu mai bodogăni atâta. Deși era noapte, îi vedeam buzele strânse într-o linie rea, dezamăgită. M-am întors spre bacantă, care examina reclamele luminoase de pe celălalt trotuar. — Bun, dacă vreți eu vă las și singure, mi-a ieșit răbufnit. — Oooofff, au făcut
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
puteam să credem, dar el ne-a zis, trăgând cu ochiul la hâda de nevastă-sa: — Măi băieți, vouă v-ar fi drag de ea? Noi cam dădeam din colț în colț. — Aia-i, nu v-ar fi, a cam bodogănit el. Păi cum să vă fie, mă, drag de balena asta? De chitul ăsta? Voi știți că asta vine din Biblie? Păi asta l-a înghițit pe Iona profetul. Eu sunt Iona ăla Își aici el ne măsura triumfător), iar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
semnul că cel ce mergea acum spre sat, în zori, clătinându-se și mișcând încet din cap, trăsese o spaimă ce nu putea fi pusă în cuvinte. Așa mergea Celebi, frânt, cu capul atârnând și cu pielea frunții în ochi, bodogănind că „pe unde naiba am dormit, parcă ies din turbărie, să știi că ticălosul de popă mi-a pus ceva în țuică...“. Tot mormăind, izbuti să treacă printr-un gard și să se târască spre casa în care își amintea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
castronului cu supă, un cap de miel jupuit rânjea spre noi ospitalier. Ajuns la încercarea ochiului de oaie, Luc s-a ridicat, galben-verziu, cu ochiul în gură, și a fugit să vomite zgomotos în baie. — E bine, e bine, a bodogănit Nureddin turnându-și încă un pahar plin ochi cu votca pe care o bea ca pe apă. E bine, face loc pentru ce vine. N-o să mai mâncați în avion. Acela a fost momentul în care s-au deschis ușile
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Ptiu! că mai fac și pacate... d’apoi da, să n-am ce spune apoi sub sutana popei? Își lăsă capul în barbă zâmbind rușinată. Iete cum mă dau ele la alte alea, ei tu’le’n ele să fie. Bodogănind, țața Ileana nu observase că ajunsese cumpăna la capăt. A ridicat găleata. Pe fundul ei o apă galbenă, nisipoasă, un fir de apă... - S-o dus, maică, și cea mai bună fântână din sat. De amu’ care s-o mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mierea. Cum să vă zic, dar trebuie să vă zic, moșul nostru era tare zgârcit. Zgârcitul zgârciților, nu așa! Nu scăpa vreun bănuț, Doamne frerește! Degeaba striga câte o văduvă la poarta lui, degeaba câte un cerșetor aștepta milă. Moșneagul bodogănea În barbă, devenind tot mai acru. Și mereu se văita că e sărac, că nu are bani, că i-au murit din albine, că mierea nu mai e miere și că el o să moara Într-o zi. -Da, da, o să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
O luă de brațe și o întoarse spre el întrbînd-o moale: — De ce? Pentru că mi-e frică de tine! țipă ea străfulgerîndu-l cu privirea. Se simți copleșit de un sentiment de rușine și zădărnicie. își desprinse mîinile, dădu din umeri și bodogăni: Hm, poate că e mai înțelept să faci așa. Peste o jumătate de minut, se trezi cu ea lîngă el. — îmi cer scuze, îi zise ea. — Nu-i cazul. Poate că sînt un om periculos. Ea izbucni în rîs, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și apus, iar dealurile se află între ele. Pe iarbă, la poalele stîncii, stătea o fată trupeșă, de vreo paisprezece ani, cu picioarele depărtate și mîinile în șolduri, între două grămezi de haine. Era îmbrăcată într-o rochie albastră și bodogănea cu neastîmpăr căci frații ei mai mici puseseră mingea de fotbal la mică distanță de ea și se pregăteau să șuteze în poartă. Thaw o privi îndelung, admirativ. — E magnifică. Mi-ar plăcea s-o desenez, zise el. — Nud? — Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
treacă de salon, aplecat peste o cîrjă minusculă. Fața toată îi era strînsă în jurul unui ochi lucitor de animal, a unei bucăți de nas și a unei guri strîmbe, care acoperea parțial gingiile lipsite de dinți. Bărbatul nu conteanea să bodogănească: — Numai Dumnezeu știe cum am ajuns așa. Toată viața am muncit. Am meritat fiecare bănuț cîștigat. Acum, la spital, chiar nu că-mi place. Oamenii din paturile de pe fiecare parte erau mai tot timpul cufundați în gînduri. La stînga, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părea un alt obiect al camerei, un ceas pe polița șemineului, de exemplu, sau unul din bibelourile de la picioarele lui. Sunetul conversației din bucătărie îl atingea la fel ca pe obiecte. La un moment dat, domnul Drummond intră pe ușă, bodogănind cu voce tare: „E al naibii de absurd...“, apoi se auziră zgomote din toaletă. Thaw se înveli într-un covoraș, ca să se apere de frig. începu să viseze că el însuși e covor, un preș de carne cu o gaură. Din gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decît un deșert plin de roți ruginite. Haide, e o pantă. S-o urcăm. — De ce? Mă doare spatele, și ziceai că ești obosit. Dincolo de ciuperci, drumul se pierdea sub un taluz excesiv de înalt. Lanark se cățără și Rima îl urmă bodogănind. Urcară printre grozamă, rugi și ferigi, iar el se simțea fericit că au hainele care-i apărau de frig. Ceața albă se risipi pînă ieșiră într-un întuneric luminos, sub un cer imens înstelat. Se aflau lîngă o autostradă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mic gherghef într-un interior curat și sărac, avea să înainteze spre ea, întinzîndu-i o tijă verde cu câteva cupe de crin Și strigîndu-i să se bucure, ea, fericita între femei. Cineva - toți? toți erau știutori? chiar bătrâna aceea ce bodogănea în flamanda ei din sud? Și toate târfele din vitrine? era Gagan o știutoare? - știuse (provocase? proorocise? construise un model al lum" și-i dăduse drumul să se deruleze în țeasta sa mai vastă ca lumea, amuzîndu-se cum o omidă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]