250 matches
-
voie. Gabi. Tac, o ascult, mă duc în camera lui Gabi și îi mângâi creștetul acum chelit și fruntea înaltă și mâinile lui frumoase de pianist. Mă privește sau uneori rămâne cu ochii în hârtiile lui și scrie mai departe, bodogăne încetișor ceva apoi lasă totul deoparte și mă prinde într-o îmbrățișare zdravănă de frate iubitor. Îmi aduc aminte în acele clipe că de fapt singurătatea este mult mai acidă alături de majoritatea oamenilor care au lăsat în străfundurile lor căldura
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
Ea duce un deget la gură, să tac. Se scoală peste vreo zece minute și tata. Întinzându-se: - Unde ai pus salopeta Leano? Mama: - Iaca nu mai știu, ia de colea haina ta veche până o găsesc. Se îmbracă tata bodogănind. Începe să se încheie la haină. E din ce în ce mai vesel. - Azi o să fie distracție mare! Cumnate, trezește-te! Mergem în sat, să luăm mâncare, vin, bere, suc și poate găsim și niște lăutari. Hai odată cumnate că ne prinde amiaza! - îl
HAINA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344987_a_346316]
-
sufletul muribundului, dându-i, acolo, pe patul de moarte, liniștea pe care nu și-a găsit-o toată viața. - Păi, cum?... Crezi că scapi?... Al dracu’ tu Păsărilă!... Las’ că te fluier io!... Te faci c-ai uitat, nenorocitule, ai?... bodogănește Clăpăugea, cu voce scăzută dar plină de obidă, în timp ce pășește apăsat spre locul cu pricina, îndepărtând, când și când, din reflex, câte o creangă de prun ce tinde amenințător săi scoată ochii. - Fiu, fiu, fiuuuu, fiu!... fluieră el pe lângă gard
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
Petre, făcând amenințător un pas spre neinspiratul poștaș. Uite mă, ce fac io cu scrisoarea ta!... Uite!... Na!... rostește cu năduf, rupând în bucăți mărunte scrisoarea ce abia-i fusese înmânată. Asta fac!... Na!... Asta fac!... Asta fac!... continuă să bodogănească, jucând în picioare bucățile mici din scrisoare împrăștiate pe jos. Io nu-mi plătesc datoriile, hai?... Io, Petre Clăpăugea?... Măăă, mâncați-aș ficații tăi!... Unde ești, mă?... Abia când rosti ultima întrebare, observă Petre că vorbește singur, întrucât Neculai nu
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
să rostesc și brusc mă întristez, Văzându-mă mințind ca altădată, Căci, Ție, Doamne, totu-Ți datorez! Semănători Am dus lut în cer, nepământește. Acum zarea ca un bour crește Și-i pământ prin care-n orice noapte Vulturi trec, bodogănind în șoapte, Și-apoi ale lumii visuri toate Le seamănă-n bolți dumnezeiește. Cerul, pregătit de-nmormântare, Sufletu-mi așteaptă ne-ncetat, Însă el, ca un copil ciudat, Că-l râvnește dânsul habar n-are Și se dă în scrânciob deșucheat
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
mă iubește, nu mă iubește...” până am ajuns cu aripile cam jumulite și concluzia că mă accepți oricum. Să știi că mă cam clatin! Nu! Nu, din cauza incertitudinii, ci din pricina morocănosului iceberg pe care mă aflu și care mă tot bodogănește: - Mă femeie, acu te-ai trezit să pleci? Ce naiba a fost în mintea ta? Te-ai luat după minciuna aia gogonată cu încălzirea globală. Nu vezi că vremea-i schimbătoare? Acu-i cald, acu ne înțepenim între sloiuri... - Zarurile au
LA ÎNCEPUT, A FOST... PUNCTUL! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345020_a_346349]
-
adunându-și pruncii - copii miniaturale ale lui Ghiocel. - Of, femeile astea! Aseară știam ce vrea - o mașină roșie, acum vrea altceva... Of! of! își pleacă Ghiocel supărat clopoțelul. Am să tac!” Tac! De vizavi, vecina se uită spre covorul meu bodogănind... Aceleași vorbe în fiecare dimineață: - Oameni buni, uitați-vă!, iar și-a întins nebuna vechitura spălăcită la aerisit. Culcă-te, fa! în casă. Nebuna naibii! Duce-ți-o, măi, la ospiciu! Aruncă, nebuno, zdreanța aia! Cine dracu’ mai poartă astăzi
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
-l trecând doar la vreo doi pași de el. I se păru că fiorosul câine chiar mârâie în sec la el. Dar, poate, nu la el mârâia, ci văzând pisoiul Motocel, pe care-l ținea în brațe. Mai gâfâind, mai bodogănind, moșul cel cu pălărie mare, neagră, trecu pe lângă el la deal, urmat de cal și de câinele său. Spre prânz, Ionuț nu avea stare nici în casă, nici pe toloacă. era din cale-afară curios să știe unde se dusese omul
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului A ieșit înfuriat, bodogănind și înjurând. Iuliana s-a repezit la rucsac, a scos telefonul din buzunărelul secret și l-a ascuns sub saltea. Apoi, a alergat la fereastră să vadă unde este bărbatul, nerăbdătoare să sune acasă. Era deja la poartă și gesticula
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
glumit mă, a răspuns Marin râzând și-l bătuse pe umăr, în semn de apreciere. Câteva minute mai târziu, am rămas singură la masă. Doamna Moise era cu Ovidiu în bucătărie, cumnatele erau în curte cu cei mici, le auzeam bodogănindu-i, iar bărbații erau în jurul grătarului cu o ladă de bere lângă ei. În următoarele două ore, fiecare s-a dus unde avea treabă sau unde îi făcea plăcere: copiii în fundul grădinii se jucau printre pruni, bărbații la grătar continuau
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
în lume de viață avui parte!" (Mureșanu) Accentele hugoliene sunt însă puține, revolta omului eminescian nu este împinsă pe latura titanian-revanșardă sau satanică: ea se consumă/circumscrie în limitele înțelegerii soartei unui bun creștin, care, în momente de derută, îndoială, bodogănește mai mult împotriva lui, deplângându-se că s-a născut, deplângând reaua "întocmeală a lumii", nu a zeului/creatorului ("Spre echilibrul liniștei întoc mele / Realeargă tot ce este cu dor lung, nestins, insomn"), ci ansamblul lumii, ne-rostul ei, urâtul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
respingere și dezgust. Colindând prin oraș, cu teamă și neîncredere, cu ochi ironici, dar și cu gura căscată, el exteriorizează o naivitate cât reală, cât jucată - e un fel de Moș Ion Roată, s-a zis -, minunându-se uneori parșiv, bodogănind întruna, blestemând, scoțând din volbura sufletului porniri crunte, sîngeroase („cum le-aș mai tăia gâturile!”). Scârbit rău, moș Gheorghe nu îi are deloc la inimă pe „surtucari”, fie ei politicieni, judecători, finanțiști, care își bat joc de norod („Ptiuuuu! trăsni
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Că a ta e bună de tăiat și de dat la rațe. Bătrânul se împurpurează la față. Urmează un moment tensionat. Încruntat, principele îi arată ușa lui Musa. Medicul se conformează de îndată, dar nu se poate stăpâni să nu bodogăne în timp ce iese: Numai cei care îndrugă vrute și nevrute într-o limbă păsărească se bucură de autoritate. Nimeni nu dă crezare recomandărilor privind sănătatea dacă le înțelege. Nici nu apucă să închidă bine ușa în urma lui, că Livia se dezlănțuie, volubilă, încercând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici bogată, nici deșteaptă, nici cu relații, și cu siguranță nici întreagă la minte. O fi măcar bună la pat, deși după cât timp își petrece bietul om învățându-le pe fetițe nu pare expertă. Suspină cu amărăciune. Lângă ea, Asinia bodogăne întruna și se smucește din ce în ce mai rău. Nu o bagă în seamă. O fi fost rex la origine capul religios al Romei, dar acum este supus unor limitări extrem de stricte. Nu poate deține nici o funcție în stat, nu are voie să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vine apoi să facă dragoste cu mine. Vipsania chicotește și mai tare. — Ce importanță are de unde îi vine pofta de mâncare, dacă mănâncă întotdeauna acasă? Femeia se eliberează din strânsoare cu un aer ofensat. — Ție ți-e ușor să glumești, bodogăne nemulțumită. Și lui Germanicus i-o fi ușor să se gândească la nepoata lui Herodes, reflectează Vipsania. Dar la ce-i folosește? Tot atât de bine l-ar putea apuca dorul după mormintele etrusce. Bine măcar că fratele Mariamnei, Iulius Agrippa, nu a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atât de tenace încât să nu obo sească, așa cum obosește vederea după o îndelungată privire atentă, intervine el mieros. — Bucătalu’! îl întrerupe Puppus, agitându-se violent în coșule țul lui. Vleau bucătal! Și stidii! Toți pufnesc în râs. Numai Pomponia bodogăne mâhnită: — Nu pronunță încă bine primele cuvinte, da’ știe ce-nseamnă bucătar și cere stridii! Bine că i s-a rafinat gustul înaintea vorbirii. Se repede spre Drusus și-l zgâlțâie cu putere, silindu-l să se dea jos de pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
largă să-și găsească norocul! Că nu de prea mult bine s-au dus ele acolo unde s-au dus!“. Văzând-o atât de Încrâncenată, bărbații o lăsau În pace și, după ce se ușurau pe uluci, Își vedeau de drum, bodogănind: „Că pe tine de bună ce ai fost te-o fi lăsat bărbatu’... A plecat cu alta, numai ca să scape de gura ta“. Mașa se cam pripise cu măritișul. Dar așa au fost vremurile. Mult timp după război, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se scălămbăie În fel și chip era chiar Satana. Până și butelia de aragaz pe care Ivanko, tatăl Mașei, o adusese de la Rădăuți vânzând un cal și-o vacă zimenthal era văzută ca o forță a Iadului. Mult timp Tatiana bodogăni, rostind tot felul de descântece și rugăciuni, tămâind și stropind cu apă sfințită pe aragazul și oalele ce fierbeau pe el, și abia cu doi ani Înainte de a-și da obștescul sfârșit Îndrăzni să fiarbă o oală de lapte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o perdea, Stepanida se despuia de haine și, mâncând mierea cu degetele, Începea să-și facă semnul crucii, pornindu-se pe bocit. Chiar și oarbă fiind, Își păzea borcanele Închise În lada de zestre cum Își păzește o cloșcă puii, bodogănea umblând de colo până colo, cu vraful de chei În mână și cu un băț În alta, amenințând copiii ce se jucau prin preajma ei. Izbitoare i se păru Tatianei și asemănarea lui Stan cu pălimarul Tihon Niconorovici și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În săli de dans, decât În grajduri!“ - Îi replica Mașa, referindu-se la faptul că dincolo de graniță, În satul vecin, bolșevicii scoaseră icoanele din toate cele cinci biserici și le transformaseră În cazărmi și grajduri... „Vacile măcar nu se scălămbăie, bodogăni bătrâna, nu-și dau una două fustele peste cap și nici nu-și aruncă picioarele pe pereți când aud un saxofon... Dar oare Iisus nu se născuse Într-o biată iesle, de ce nu a ales o sală de bal?“ De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mari precum Își Închipuia și că, pesemne, bunul Dumnezeu Îi dăduse o pedeapsă mai ușoară la bătrânețe, dedublându-i sufletul, pentru a-și ispăși pedeapsa În timpul vieții, și nu după ce-și va da obștescul sfârșit... „Ce mai pedeapsă, bodogăni Evlampia, vecina sa de peste drum. Auzi, să stai la un restaurant de lux, Înconjurată de bărbați, să bei șampanie și să tragi ca un turc din narghilea... O astfel de pedeapsă aș vrea și eu...“ „Vorbești cu păcat, o dojeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prevestise cu mult timp Înainte de moartea sa. „Va veni aici cineva de pe altă planetă și vă va cere pământ și apă. Va aduce cu el și un hrisov pe care Îl veți semna cu propriul vostru sânge...“. Ascultând-o cum bodogănea de una singură prin casă, Mașa o luă peste picior: „Nu cumva o să ne invadeze extratereștrii?!“. Babulea Îi răspunse pe un ton care nu prevestea nimic bun: „O să vedeți voi...“. Iată că acum, la vreme de seară, când tocmai Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de apostoli ce vor umbla bătând din poartă În poartă, promițând fiecăruia marea și sarea și ispitind astfel lumea să semneze acel hrisov adus din alte ceruri... Și pe măsură ce bătrâna bodogănea În legea ei, lucrurile vechi Începeau să se adune, ieșind ca din pământ, În ograda Mașei. Mai Întâi se iți, Închegându-se din aer, plugul cu care bătrânul Darmedont trăsese prima brază a fâșiei de pâmânt ce avea să despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Poate pentru tine par neserioase, pentru noi Însă, care nu avem posibilitatea să pipăim lucrurile cu ajutorul propriilor noastre simțuri, astfel de experiențe sunt absolut necesare... - Absolut necesare, murmură În sinea ei Mașa. Mai bine v-ați ocupa de treburi serioase, bodogăni ea. După revoluție, satul Îmbătrânise neașteptat. Îmbătrâniseră nu numai oamenii, ci copacii și casele. Nici iarba parcă nu mai era atât de fragedă și verde ca altădată. Chiar și primăvara avea o strălucire pală. Iar vara, În loc de rouă, picura rugină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care trăiesc În ignoranță și Întuneric, mai cred În astfel de povești și că, În consecință, Anticristul nu există decât În mintea lor Înapoiată. „Vopsește-ți În continuare unghiile și ai să vezi cum ai să pici În gheara lui!“, bodogăni babulea, trântind ușa În urma ei. „Ia uite, mai adăugă ea, coborând pe scări, unde stătea mintea luminată... Trăiți Închiși În cuști și aveți pretenția că sunteți civilizați. Ce diferență există Între voi și maimuțicile ce stau de dimineața până seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]