130 matches
-
și la asociații săi (Lucifer fuit locutum im persona sociorum: limba lui Burci se situează pe la jumătatea drumului Între latină și italiană). Episodul trebuie să fie o variantă locală, deoarece nu apare În alte izvoare. În rest, „concorricii” sînt riguros bogomili, fideli textului din Interrogatio. Moneta da Cremona subliniază de mai multe ori că pentru catharii monarhieni Dumnezeu este Creatorul materiei primordiale, În vreme ce Diavolul nu a făcut altceva decît s-o organizeze, el fiind Artizanul (factor) al lucrurilor care se văd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sînt traducianiști. Resping Vechiul Testament și au mari Îndoieli În privința Patriarhilor „și mai ales În privința Profeților”; mai demult Îl socoteau rău pe Ioan Botezătorul, dar În vremea lui Sacconi (1250) Își schimbaseră opinia. Cristologia realistă a lui Desiderius prevalase asupra fantaziasmului bogomil, Însă acestei concepții Îi lipsește un detaliu pentru a alcătui un tablou catolic perfect, deoarce concorezzienii susțin că Cristos și-ar fi părăsit, În timpul Înălțării la cer, trupul, Într-un loc ceresc unde stau Fecioara și Apostolii, și că și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Dumnezeu, Însă are un loc În cer. Era tot ce putea admite Desiderius, care se situa astfel mai aproape de ortodoxie decît unii dintre Părinții antiohieni (vezi Introducerea). Potrivit lui Sacconi, monarhienii din Bagnolo erau fantaziaști ca Nazarie, Însă Înlocuiseră traducianismul bogomil prin doctrina origenistă a preexistentei sufletului. Anselm din Alexandria mai precizează că Nazarie Împărtășea vechea teorie a zămislirii și nașterii lui Isus Cristos prin urechea Mariei și că era În asemenea măsură subordinaționist, Încît respingea cu totul divinitatea lui Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
supărătoare. În concluzie: catharii monarhieni din Lombardia sînt pseudodualiști, aderînd la o etică bogomilă și la o doctrină care derivă direct din Interrogatio. Ereziologii semnalează cîteva inovații În raport cu acest text: - mitul Spiritului Rău ascuns În străfundul universului, care substituie pseudodualismului bogomil un dualism radical; - mitul Împreunării Soarelui cu Luna, lipsit de consecințe doctrinale; - realismul cristologic al lui Desiderius și doctrina unui Paradis intermediar, care ia locul fantaziasmului bogomil „ortodox” al lui Nazarie; - doctrina origenistă a preexistentei sufletului, care se opune traducianismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În raport cu acest text: - mitul Spiritului Rău ascuns În străfundul universului, care substituie pseudodualismului bogomil un dualism radical; - mitul Împreunării Soarelui cu Luna, lipsit de consecințe doctrinale; - realismul cristologic al lui Desiderius și doctrina unui Paradis intermediar, care ia locul fantaziasmului bogomil „ortodox” al lui Nazarie; - doctrina origenistă a preexistentei sufletului, care se opune traducianismului bogomil. În ciuda tuturor acestor transformări, care nu afectează decît unele sectoare ale comunităților monarhiene și nu au, În ansamblu, o pondere doctrinală decisivă, catharismul moderat nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un dualism radical; - mitul Împreunării Soarelui cu Luna, lipsit de consecințe doctrinale; - realismul cristologic al lui Desiderius și doctrina unui Paradis intermediar, care ia locul fantaziasmului bogomil „ortodox” al lui Nazarie; - doctrina origenistă a preexistentei sufletului, care se opune traducianismului bogomil. În ciuda tuturor acestor transformări, care nu afectează decît unele sectoare ale comunităților monarhiene și nu au, În ansamblu, o pondere doctrinală decisivă, catharismul moderat nu este decît bogomilism În stare pură, antrenat Într-un proces de amestec cu doctrina radicală
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sufletului cu ideea, curentă În catharismul provensal, că reîncarnarea este posibilă nu numai În corpuri omenești, ci și În corpuri ale regnului animal. Maria este un Înger, trupul MÎntuitorului este imaterial, aparent; MÎntuitorul n-a pătimit, n-a murit (fantaziasm bogomil). Minunile sale nu sînt adevărate. Toți Patriarhii și Ioan Botezătorul au fost În slujba Diavolului, care este autorul Vechiului Testament, cu excepția cărților lui Iov, a Psalmilor, a lui Solomon, a Înțelepciunii, a Ecleziastului și a celor șaisprezece Profeți. „Ei propovăduiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Între origenism și bogomilismul bizantin nu există raport direct, ele neîmpărtășind altceva decît doctrina trupului-mormînt - și interpretarea dată „Îmbrăcăminții de piele” din Cartea Genezei 3:21, curentă de altfel În tradiția platoniciană. În Italia Însă, catharismul monarhian oscilează Între traducianismul bogomil și preexistenta sufletului (idee Împrumutată de la catharii radicali), interpretată popular drept reîncarnare. Alt mit monarhian ce Își poate găsi o explicație În ideea origenistă că toate astrele au o corporalitate de foc, decurgînd dintr-un păcat, este mitul Împreunării Soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
radical următoarele trăsături ale orgenismului: preexistența sufletelor; corporalitatea Îngerilor; dubla creație și lumile paralele; judecățile multiple; trupul Învierii; negarea atotputerniciei și a liberului arbitru ale lui Dumnezeu. Numai subordinaționismul și căderea sufletelor În trupuri sînt idei comune origeniștilor, catharilor monarhieni (bogomili, reformați sau nu) și catharilor radicali. 5. Catharismul provensal din secolul al XIV-lea Jacques Fournier (aprox. 1280-1342) a devenit episcop de Pamiers la 19 martie 1317, a fost ales cardinal și transferat la Mirepoix În 1326, iar pe 26
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al catharului care Își amintește că a fost calul unui senior și găsește potcoava pe care o pierduse Între două pietre), Însă după ce se Încarnează Într-un „bun creștin” se poate Întoarce la cer59. Pierre Authié continuă să profeseze fantaziasmul bogomil: Cristos nu a fost niciodată „adumbrit” de ceva atît de abject ca pîntecele unei femei 60. Conceptul de „adumbrire” este astfel explicat de preotul din Montaillou: „Așa cum un om aflat Într-o bute stă În umbra acesteia #umbra, de unde adumbrare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
el Însuși 62. În rest, Pierre Authié refuză venerarea crucii și a icoanelor, botezul În „apă materială”, Împărtășania, căsătoria, sărbătorile, Învierea cărnii 63. Catharii aveau cunoștință de două motive distincte pentru adoptarea unui regim vegetarian. Pe unul Îl moșteniseră de la bogomili: să nu se introducă În corp nimic din ceea ce provine ex coitu - din raporturi sexuale, care sînt acțiuni diavolești. Celălalt motiv era o consecință a interpretării vulgare date de ei origenismului, ca reîncarnare a sufletului În trupuri animale. MÎncînd fereza
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cer, pe unde Îi fugeau Îngerii, pare cam excentric. Însă ascultătorii predicilor nu se arătau Înclinați spre speculații pe tema atotputerniciei sau a liberului arbitru divin. Fantaziasmul lui Nazarie este preferat realismului lui Desiderius, origenismul popular Înțeles ca reîncarnare - traducianismului bogomil, iar „veșmintelor de piele” li se acordă aceeași importanță ca În vechea tradiție. În decursul celor trei ani de noviciat În Lombardia (1296-1299), Pierre Authié trebuie să fi uitat de interpretarea Prologului la Evanghelia lui Ioan, impregnată de catharism radical
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este creatorul și făuritorul unui univers paralel 82. Ce anume au avut ei de organizat, din moment ce nu exista nimic În afara lor, rămîne neexplicat. Însă nu logica radicalilor este aici În joc, ci teribila acuzație pe care ei o lansează Împotriva bogomililor din Concorezzo: că nu ar fi cu adevărat dualiști, În ciuda faptului că profesează principii etice cum ar fi encratismul și vegetarianismul, care nu pot fi decît consecințe ale unei religii dualiste. Albigenzii au fost cei dintîi care au descoperit că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu pot fi decît consecințe ale unei religii dualiste. Albigenzii au fost cei dintîi care au descoperit că oponenții lor nu sînt decît pseudodualiști, și că ar trebui să stea În tovărășia ortodocșilor. Dacă am conchis, În capitolul 8, că bogomilii erau pseudodualiști, de vreme ce nu atribuiau Diavolului nici un rol În crearea lumii, cu atît mai mult trebuie să subliniem caracterul non-dualist al doctrinei catharilor monarhieni, care nu contenesc să insiste asupra faptului că lucrarea Diavolului s-a Înfăptuit cu Îngăduința lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
arată că n-ar fi exclus ca intelectualii-asceți care au reînviat origenismul Într-un moment situat Înainte de anul 1167 și, În mod cert, pe teritoriul Imperiului Bizantin, Într-un spațiu unde era posibilă dezgroparea origenismului din cărți, să fi fost bogomili ori măcar să fi cunoscut și să fi aprobat, Într-o oarecare măsură, bogomilismul. Catharismul provensal de la Începutul secolului al XIV-lea nu mai este radical. El depinde În Întregime de doctrina bisericii monarhiene a „francezilor” din Lombardia. În ceea ce privește exegeza biblică
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
francezilor” din Lombardia. În ceea ce privește exegeza biblică inversă, cele două religii ale catharilor continuă să activeze noi posibilități inerente sistemului și să redescopere ori numai să adopte, În același timp, vechile soluții utilizate odinioară de marcioniți, de maniheeni și firește, de bogomili, care le sînt izvorul și modelul. Majoritatea catharilor vor continua astfel să-l identifice pe Dumnezeul din Vechiul Testament cu Diavolul, conform unei opțiuni Întîlnite În gnosticism, maniheism și bogomilism. Școala lui Ioan de Lugio este revoluționară În măsura În care acceptă deopotrivă realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
undeva pe parcurs. Diavolul apare ca o necesitate de la primele noastre reflecții asupra experienței lumii. Și totuși, dualiștii nu exclud aprioric nici una dintre ipotezele posibile: pentru maniheeni, lumea a fost creată de Bine, În scopul de a izgoni răul; pentru bogomili și pentru catharii monarhieni, lumea a fost creată de Bine și organizată de Rău, Însă Răul depinde de Bine; pentru majoritatea gnosticilor și marcioniților, lumea a fost creată de un intermediar care nu e nici bun, nici rău. În gnosticism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ai gîndirii libere În istoria Occidentului, ai libertății de a gîndi nu printr-una singură, ci prin toate opțiunile posibile ale unei probleme logice. Mulți dualiști nu și-au avut miturile proprii care să-i diferențieze de restul creștinătății. Marcion, bogomilii și catharii s-au folosit de mitul lui Lucifer: Marcion Îl aplică, În conformitate cu formula ortodoxă, numai la lumea inferioară a Demiurgului, iar bogomilii și catharii supun la transformări formula ortodoxă. Vedem cum, dintr-un sîmbure, Gnoza se preface Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
logice. Mulți dualiști nu și-au avut miturile proprii care să-i diferențieze de restul creștinătății. Marcion, bogomilii și catharii s-au folosit de mitul lui Lucifer: Marcion Îl aplică, În conformitate cu formula ortodoxă, numai la lumea inferioară a Demiurgului, iar bogomilii și catharii supun la transformări formula ortodoxă. Vedem cum, dintr-un sîmbure, Gnoza se preface Într-un arbore care Începe să se ramifice; unele ramuri rămîn virtuale, altele cresc efectiv. Modelul generativ al sistemelor gnostice este de fapt un arbore
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
univers paralel care nu-i nici Întru totul bun, nici rău (deși este mai mult bun decît rău). Iar În cîteva cazuri, acesta este punctul de vedere care separă, de fapt și În ultimă instanță, o sectă cum ar fi bogomilii sau catharii moderați de ortodoxie; și tot aici rezidă explicația interesului pe care un luteran militant ca Adolf von Harnack Îl arată lui Marcion, În care vede campionul unui luteranism avant la lettre. Harnack a fost de părere că Luther
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
inclusiv Abisul, Întunericul și Apele (Materia primordială) - este opera lui Dumnezeu. 2a. Însă Geneza omite să spună acest lucru. În plus, nu-i nimic rău În faptul că Dumnezeu a creat Abisul și celelalte, Întrucît Întreaga creație este bună (ortodocșii, bogomilii, catharii monarhieni). 3. Nu Dumnezeu, ci altcineva a creat totul, iar Geneza face o relatare corectă. E ceva În neregulă, Într-adevăr, dacă Dumnezeu a creat lucruri cum ar fi Materia primordială; Însă Dumnezeul din Geneză nu este adevăratul Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ori cu un Înger. B. Premisa este că Dumnezeul din Geneză nu este Dumnezeul ultim. 1. Pluralul este trecut sub tăcere, Întrucît umanitatea a fost creată de acel Dumnezeu din Geneză, oricare ar fi el, fără nici un alt ajutor (Marcion, bogomilii, catharii - cu condiția să Înțelegem prin „umanitate” corpurile fizice ale bărbatului și femeii); 2. Pluralul stabilește că, oricare ar fi Dumnezeul din Geneză (fie un intermediar, fie Diavolul), el i-a creat pe oameni cu ajutorul Arhonților (majoritatea gnosticilor și maniheenii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sa răsuflare (ortodocșii, Marcion, maniheenii); 2. Creatorul lui Adam Îi suflă acestuia În față răsuflarea altcuiva (mulți gnostici, unul din miturile bogomile); 3. Nu creatorul lui Adam, ci altcineva Îi suflă acestuia În față propria răsuflare (anumiți gnostici, alt mit bogomil); 4. Nu creatorul lui Adam, ci altcineva Îi suflă acestuia În față ceva ce nu este propria sa răsuflare (unii gnostici). Să ne mai deplasăm cu cîteva careuri; jocul se Întețește și pe tabla de șah Își face apariția, dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
începutul mileniului doi ca urmare a faptului că întreaga Europă era creștinată apostolatul scăzuse ca intensitate. În principal preoții care reprezentau credințe eretice își propagau credința prin predici susținute în diferite localități din sudul Franței sau nordul Italiei. Existau predicatori bogomili în Europa Occidentală în primele secole ale mileniului al II-lea. Aceștia au influențat un număr mare de credincioși determinând evoluția ereziei: "se știe că în jurul anului 1082 în Palermo (Sicilia) activau deja predicatori bogomili"58. Când în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sau nordul Italiei. Existau predicatori bogomili în Europa Occidentală în primele secole ale mileniului al II-lea. Aceștia au influențat un număr mare de credincioși determinând evoluția ereziei: "se știe că în jurul anului 1082 în Palermo (Sicilia) activau deja predicatori bogomili"58. Când în secolul al XIII-lea au apărut cele două ordine cerșetoare: franciscanii și dominicanii care predicau și luptau implicit împotriva ereziei, au fost acceptate cu ușurință de către Papă. În anul șase al secolului al XII-lea văzând că
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]