154 matches
-
-ți chivăra roșie // ce-i drept e nevoie de încă două-trei răsuflători / în Templul Literaturii / altfel ar fi bun de trecut printr-un incendiu / magnificul edificiu / drept e // deșteaptă-te bătrîne / pune-ți palmele la gură / și strigă din toți bojocii - / ca fulgerată se umple curtea neasemuitului Domeniu / al Literelor/ de mîrțoage care mai de care mai dichisite / hrănite cu jar / încălecate de jochei fercheși / în același timp antrenori arbitri sportive și grăjdari - // iată-le izbind cu copita gazonul / și nechezînd
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
românii? Iată o întrebare la care îți poate răspunde fără probleme parlamentarul în costum Armani, abia coborât din Mercedes, și cerșetorul ce străjuiește intrarea magazinului de pîine. Securistul în cămașă care, cu sticla în mînă, urlă la chefuri din toți bojocii "noi sîntem români", și filozoful politically correct, cu barba dichisită, învăluit în fum de pipă. Babele abia urcate în tramvai care deplîng cu voce tare lipsa de maniere a tinerilor din ziua de azi, și frizerii atoateștiutori și locvace. Fetele
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
de beri nenumărate sau de droguri. Imaginea este terifiantă, cu mult mai înfricoșătoare decît am intuit pe alee. Ies și ochii îmi cad pe Fîntîna lui George Cantacuzino. Tăcută și stingheră. Și iar fug după Luca, urlînd de-mi vărs bojocii, fluturînd geanta și amenințările pe deasupra capului. Îl ajung "la tunuri", acolo unde gărzile păzesc zi și noapte flacăra Eroului necunoscut. Este momentul cînd se schimbă garda. N-am mai văzut ceremonia de cîteva luni. Luca se dă jos, ia poziție
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că, slavă Domnului!... cred că ne-am săturat de frumoasele magistrale (Macaralei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că, slavă Domnului!... cred că ne-am săturat de frumoasele magistrale (Macaralei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
începuse să-l răscolească o mânie care se înăsprea grabnic, dând în clocot și care-i înfierbânta măruntaiele și-i încețoșa gândurile. Chibzuind, așa aprins, că nu avea cum să-l evite, Anghel Furcilă a tras cu sălbăticie aer în bojoci, și-a făcut curaj strângând din dinți și din câteva întinsori de pas, a ajuns piept în piept cu zmeul. Nici dihania n-a pregetat câtuși de puțin și, fără ocolișuri, fasoane și fumuri de-alea de-ale ei, l-
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
însoțitorii noștri să stea îmbrăcați și să tremure. Dacă o să le-o spun, n-o să mă creadă nimeni nici la Yalta! Cineva a zărit în larg triunghiul negru al unui rechin și se grăbește să comunice descoperirea cât îl țin bojocii. Bine-hrăniții burgheri sar din apă ca pinguinii pe banchiză. Nu mă las pradă panicii generale: continuu să stau calm pe nisip... N. a intrat în apă o singură dată și doar până la glezne, în schimb și-a vizitat de câteva
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
la Zavaidoc?”, „Coborî la Zavaidoc?”, „Hai nenicule, fă-mi loc!... eu cobor la Zavaidoc”, fiindcă vatmanul Bimbirel, care era prieten cu rapsodul, cam de prin dreptul Cercului Militar (cum cobora pe bulevardul Elisabeta), strigă la călători cât îl țineau plămânii (bojocii): „Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că, slavă Domnului!... cred că ne-am săturat de frumoasele magistrale (Macaralei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
o-ntreagă Franță E-n cizmulița ta de lux. De-aș fi ministru de finanță Ți-aș dărui castele brusc Și ti-aș împodobi caleașca La spițe-n trandafiri feroci, Însă mi-e sufletul ca fleașca, Viața mă arde la bojoci Și-mi piere, Cici, piere, piere Destinul pe un drum îngust, Nici mirosul de la muiere Nu știu cu nara să-l mai gust, Roua-i plesnită, crinul zace, Hai să mîncăm batog, somon, Amurgurile prind caimace, Bărbații zic bonjourpardon... Dar
Portretul artistului la maturitate în luciul unei cizmulițe franțuzești by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11205_a_12530]
-
mintea Bătrânului. își întoarse privirea în vale, spre un sat intrat în conul de umbră al unui nor vânăt, ca un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre miazăzi. încăierarea îl pasiona și bătrânul sufla din toți bojocii, ajutând vântul în lupta sa cu monstrul care răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca nimeni să bănuiască, lumina se apropia de sat. Balaurul fu izgonit în afundul cerului, fărâmițat și risipit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește, vă înveselește și cu apă vă stropește ! Poate s-o pipăie cine plătește! înghițitorul de săbii încovoiate și de șerpi veninoși, care în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Villiers, ceva mai târziu și În propria-i țară: când un ofițer puritan, pe nume Felton, pare-se la Îndemnul unei anume milady de Winter, l-a lăsat rece căptușindu-l cu mai multe lovituri de pumnal În vintre și bojoci decât câți „Doamne miluiește“ găsești Într-un Liturghier. În sfârșit. Mărunțișurile astea le aflați oricând din analele epocii. Acolo Îl trimit și pe cititorul interesat, fiindcă nu mai au legătură directă cu depănarea istorisirii noastre. Nu voi spune, În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Socoteala din bar nu se potrivi însă întocmai cu cea de-acasă. Barmanul Florin stătea pe trotuarul de vizavi, plângând cu lacrimi mari, amare, înjurând de toți dumnezeii că a dat faliment ca un idiot și urlând cât îl țineau bojocii că viața lui nu mai are, vezi bine, nici un sens. Singura femeie, da, da, singura pe care o iubise cu adevărat, virtuală mamă a copiilor lui, și aici îi aruncase o privire plină de ceva între subînțeles și reproș Melaniei
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a Adei Milea. Această încântătoare artistă, ingenios secondată de coregrafa Silvia Călin, căreia îi văd pentru prima oară o lucrare, a creat prin muzica sa un cadru propice, care a pus excelent în valoare pe micii artiști Teodora Karpatti, Raluca Bojoc, Diana Chira, Raluca Jercea și Cristian Deaconu, într-un joc și o joacă simplă, ingenioasă și plină de umor. Sora dansului, dar și a teatrului, pantomima a fost excelent reprezentată în Momentul Dan Puric. Ca și Răzvan Mazilu, și Dan
Răzvan Mazilu și invitații săi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8662_a_9987]
-
ce mai rămâne din tine la întîlnirea cu tine cel viu, ca să poți avea revelația, ca să poată urma contopirea? E miezul trandafirului morții noastre, fiindcă acolo-n centrul corpului nostru carbonizat, între petalele de scrum ale ficatului și creierului și bojocilor noștri, înfășurate strâns, ca un boboc abominabil, acolo-ntre granulele scuturate ale măselelor noastre, între bețele de chibrit arse până la alb ale oaselor noastre, se mai află ceva, și-n acel ceva este totul. Când tunelul intră în linie dreaptă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
carne cu viscere moi, labirintice, multicolore, cu țesut epitelial hialin, cu lichide și paste și cleiun, straturi umede peste straturi, pânze de păianjen pentru capturat viața, colivii pentru viață, plase de vise pentru viață. Toracele se umplu, deasupra diafragmei, cu bojocii roz și cu mușchiul gros al inimii, pântecul se umplu de mațe, rinichii înfloriră ca doi mistici crini, vezica-și purtă lichidul auriu, fierea luci stins ca o piatră de smarald între lobii ficatului. Și tot corpul se umplu de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
puțin dacă te-ai alege cu atîta, vrea să facă Angelina o glumă, însă de cele mai multe ori individul nu e altceva decît un impotent nenorocit, i se pare. Blocați toate ieșirile, geamurile, ușile! începe Curistul să țipe cît îl țin bojocii împroșcînd cu salivă în aer, făcîndu-i un semn scurt din priviri Părințelului către scara de incendiu, trimiteți pe cineva acolo sus, nu cumva să-i vină vreunuia aflat cu musca pe căciulă ideea să și ia tălpășița pe unde nimeni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
te-ai ascuns pînă acuma, l-a luat unul din ei la întrebări, în timp ce ceilalți trei au început să-l croiască ca pe un sac de box. Descărcați-vă cît mai puteți, nenorociților, a început să strige cît îl țineau bojocii. Niciodată nu simți o mai mare plăcere decît atunci cînd îți altoiești cu bîta un fost tovarăș pe care l-ai urît dintotdeauna, zice Curistul. Și cînd te gîndești că pînă atunci nimeni nu avusese curajul să se atingă nici măcar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deocamdată. Trebuie să continuu acolo unde m-au Întrerupt exploziile de ieri. La urma urmei, nici Cal nici, Calliope n-ar fi putut exista fără ce s-a Întâmplat mai apoi. ― Ți-am spus eu! țipă Desdemona cât o țineau bojocii. Ți-am spus eu că nu-i a bună cu tot norocul ăsta! Așa ne eliberează ei? Numai grecii puteau să fie așa de tâmpiți! Vedeți voi, În dimineața de după vals premoniția Desdemonei se adeverise deja. Megale Idea se sfârșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îi reînviase palpitațiile la inimă. Erau deja o prezență zilnică. Cu toate acestea, În perimetrul acestei neliniști Desdemona rămânea un focar de activitate, gătind făcând curat Încontinuu, dădăcindu-și copiii sau dădăcindu-i pe ai altora zbierând Întotdeauna din toți bojocii, plină de zgomot și viață. În ciuda lentilelor cu dioptrii ale bunicii mele, lumea Îi rămânea neclară. Desdemona nu Înțelegea pentru ce se băteau atâta. În Smirna japonezii fuseseră singura țară care trimisese nave pentru a-i salva pe refugiați. Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe bâjbâite o scară de lemn ce scârțâia din toate Încheieturile, dar Șeful Șantierului era așa de amorezat Încât nici măcar nu realiză pericolul unei prăbușiri...!! Se opriră la primul etaj. O clipă Șeful Șantierului cercetă locul, apoi se opinti din bojoci strigând un nume greu de reținut. „Scarabelooo, unde dracu ești? A venit fata...?” De la etajul imediat următor, Își făcu apariția un țigan bubos, cu hainele de pe el rupte, murdare, cu urdori la ochi, cu barba Încâlcită mai mult sleioasă, o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
roagăte la Cel de Sus să te mai instruiască În legătură cu turnarea betonului...!!” Preotul Însă avea chef de scandal. „Tovarășe inginer, ai Întrecut limita bunei cuviințe...!” Porunci dascălului să pună lanțul Închizând din nou intrarea În cimitir, strigând cât Îl țineau bojocii. „Am să te reclam la toate nivelurile, să dai socoteală de obrăznicia dumitale sperând să fi-i aruncat afară din serviciu pentru incompentență profesională și insultă. Gata, părăsiți cimitirul...!!” Tony Pavone, izbugni. „Am impresie certă, În mod sigur, Îți filează
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Col.Tudose Ion, profund rănit În propia demnitate, ordonă deschiderea unei impresionante anchete penale de o așa manieră Încât puse În alertă Întreg aparatul de teroare al miliției...! În acest scop se prezentă la conducerea Cooperativei urlând cât Îl țineau bojocii, agitând spiritele, provocând panică strigând isteric amenințări: un excroc de talie mondială sub nasul tuturor făcuse o de lapidare de două milioane lei dar, paguba În sine va fi de proporții incredibile: ancheta era abea la faza de Început. Emise ordonanțe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În primire. Dela bun Început cu scopul de a Încinge atmosfera Înfricoșându-i pentru a manipula triajul după bunul lor plac acești gardieni, luară cu asalt deținuții Încăperii Înjurând, mai mult lovind cu bastoanele de cauciuc urlând cât Îi țineu bojocii. „Se aude bă, nefericiților...? Traistele la verificare...!” Fură mânați dela spate precum vitele Într-o cameră alăturată oarecum mai luminată de un puternic electric bec, fiind obligați să răstoarne traistele În mijlocul Încăperii pentru a se verifica conținutul. Într-o hărmălaie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mă puteți acuza pe mine că vi le-am servit. Nu veniți aici să vă oțărâți la mine. Dacă sunteți prost, e problema dumneavoastră. Duceți-vă și găsiți-mi soția! — Opriți-mă, altfel îl omor pe nemernic! urlă din toți bojocii Flint, repezindu-se afară din încăpere. Intrând în biroul său, inspectorul trimise după sergentul Yates. — întrerupe vânătoarea de plăcinte, zise el. E un rahat de păcăleală. — Un rahat? întrebă sergentul, nesigur pe el. — Căcat, explică inspectorul Flint. Ne-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]