1,696 matches
-
dar nu pot să nu mă revolt când îmi dau seama Nu se poate Bade, nu se poate cât de naivi am fost noi românii și cât de ticăloși mesagerii Ba se poate Uite acum viu de la hora Țărănească. agenturii bolșevice. Dacă îl dai la același preț, iau de la dumneata. Dacă nu, iau de Mă întreb dacă el a lăsat o cât de mică amintire de stimă la Ițic.( Pentru țărani, toți Jidanii erau Ițic) și respect în sufletele noastre. Nu
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
mic copil „o viață liberă și periculoasă, o adevărată viață de bărbat”, dar sfârșește prin a recunoaște că a avut o „viață de căcat”. Adolescent rebel-punk, cochetând când cu violența, când cu poezia, adult idealist visând la o Rusie puternică, bolșevică și naționalistă, emigrant rus semicerș etor pe străzile Americii și scriitor carismatic, cu aură rasputiniană, în Parisul anilor ’80, defilând cu cele mai frumoase femei la braț, Eduard Limonov e mereu într-o eroare de percepție asupra propriei persoane. La
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
datoria va fi împlinită, atunci toate epitetele legate pînă acum de numele de român vor fi de prisos. Va fi destul să se zică: în noua Europa, ieșită din focul năpraznic al războiului cel mare și sfînt dus contra barbariei bolșevice, românul și-a făurit el singur destinul". Dar se află oare aci o eroare? În 1941, bolșevizarea României constituia primejdia de căpetenie ce plutea peste țară. Oricît de expansionist și crud și acesta, Reichul german era mai puțin înclinat a
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
-Cum s-a echilibrat situația? -Pe plan internațional, situația țării noastre a fost una delicată. Ni se reproșa încheierea păcii separate cu Germania și aliații acesteia, din primăvara anului 1918. Cred că marea șansă a românilor a apărut datorită revoluției bolșevice din Ungaria. Armata română a primit din partea aliaților misiunea să juguleze revoluția condusă de Bela Kuhn. Economia avea însă nevoie de fonduri pentru reconstrucție. În acest sens, un rol major l-a avut Regina Maria, care depune un efort diplomatic
Planul Brătianu, leul fără Tezaur, salvarea României-date istorice fundamentale la 100 de ani de la Primul Război Mondial by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/21799_a_23124]
-
acoperi, cu propriul trup, găurile tot mai vizibile numite "teroriști", "mineri", "asmuțire interetnică", "demagogie", "corupție", "minciună", "faliment". Plecarea lui Iliescu însuși devine, în noul context, nu doar o problemă de morală, ci și una de igienă a vieții politice. Duhorile bolșevice pe care le exhală îi vor face, cât de curând, să se jeneze chiar și pe cei care-i poartă încă trena. Concurându-l pe-un Isărescu, fostul ucenic al lui Dej și Ceaușescu nu are nici măcar șansa unei retrageri
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
mărturie exterioară asupra unui timp determinat și a unui spațiu anume. Pînă și marile convulsii și drame ale istoriei, la care pictorul a participat direct într-un fel sau altul, - la un moment dat el este chiar numit, de către puterea bolșevică proaspăt instalată, Comisar al poporului pentru cultură și artă - se sublimează în fragilitatea țesăturii narative și devin simple jocuri de umbre și transparențe, pe un ecran topit și el în lumini fosforescente și reci. Indirect, textul lui Chagall se transformă
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
publică, iar proprietatea devenise o glumă, în schimb totul era proprietatea tuturor, iar de uzufructul ei se bucurau numiții, porecliți aleși. Nu are rost să continuu cu lista beneficiilor uitării în cei cincizeci și mai bine de ani de dictatură bolșevică. Nenorocirea urmează! Un nou val de uitare cuprinde România de după 1989. Românii uită cu o plăcere masochistă nu România interbelică, ei uită dictatura, uită suferințele, crimele, rătăcirile, întorcându-se la ele ca la o patrie iubită după o năucitoare rătăcire
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
bolnăvicioasă. Ce-ar fi trebuit ei să facă? Să nu se amestece! Să-i fi lăsat pe iliescieni să coboare până pe ultima treaptă a ticăloșiei și să fi așteptat prilejul de a reconstrui țara de la zero. Preluând din mers năravurile bolșevice, cu instituții cu tot, îmbătați de putere și bolnavi de orgoliu au compromis, pentru decenii de aici înainte, orice șansă de redresare. Trăim deja în post-constantinescianism așa cum am trăi în casă cu un cadavru.
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
de expresie, certitudinea înțepenită și credința fiind căi de închidere a sensibilității și inteligenței. Pentru Pessoa, contradicția e o terapeutică a eliberării. Fragmentele se referă la realitățile politice contemporane poetului, la instaurarea dictaturii lui Oliveira Salazar îîn 1932, la aberația bolșevică, persecuția Masoneriei în Portugalia sau la regia tutunului. Sunt tot atâtea pretexte obiective de dezvoltare a unor raționamente analitice foarte subtile ce aduc în discuție principii generale de politică, economie și sociologie. Adevărurile paradoxale ale lui Pessoa țâșnesc din analiza
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
începînd cu 1948 și colectivizarea agriculturii, începînd cu anul 1949, în planul cultural propriu-zis începe o luptă acerbă contra valorilor ,,burgheze și imperialiste". Reluînd practicile experimentate deja de revoluția franceză de la 1789 și desăvîrșite cu o furie paroxistică de revoluția bolșevică din Rusia, ,,revoluția,, comunistă din România se luptă nu numai cu instituțiile și cu oamenii, ci și cu imaginile și cu reprezentările vechiului sistem. Cărțile sunt arse cu o sălbăticie fără seamăn, bunuri materiale distruse cu acea orbire pe care
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
mi-ați permis să mă aflu atît de des în preajma dumneavoastră. M-a pus să jur că voi păstra secretul asupra acestei despărțiri". O vizita, desigur, și Poklevski-Koziel, ambasadorul Rusiei la București, acesta din urmă rămînînd aici, și după revoluția bolșevică din 1917, în deceniile interbelice, locuind destulă vreme în clădirea fostei sale ambasade (actualul cazino de pe Calea Victoriei, colț cu Calea Griviței), fiind o figură pitorească a Capitalei noastre. Iată o însemnare din 9 mai 1915, semn că saloanele Marthei Bibescu erau
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
Spre deosebire de polițiști, ale căror mânării riscau în orice moment să fie date la iveală, politicienii nu riscau nimic: aveau de partea lor legea de fier a neocomunismului, Constituția (care, vă aduceți aminte, ocrotește, dar nu garantează...) și marea, sfânta nerușinare bolșevică... într-un anumit sens, polițiștii sunt mai onești decât politicienii: ei măcar au pornit de la zero, au trudit, au asudat, și-au mâncat nervii în discuții cu arhitecții (iar apoi cu consoarta), au șantajat proprietari de depozite și au făcut
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
împinși de o soartă inclementă să adopte frecvent cea mai nefericită dintre politicile de supraviețuire - terorismul -, ar trebui să ne sperie. Semi-puciul de la uzinele Reșița (amestec de neseriozitate și imbecilitate din partea celor care trebuie să gireze scoaterea fabricii din minciuna bolșevică, dar și de indiferență a cumpărătorilor) e doar repetiția generală a unui scenariu ce se va repeta cu fiecare "mamut industrial". Et pour cause! Privatizate în condiții oneroase - nu mă refer doar la inevitabilele, se pare, "comisionae", ci la tradiționalul
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
parcă le-ar da o șansă... În momentele cele mai înflăcărate ale discuțiilor, în mijlocul cărora ședea țeapăn pe fotoliul cam șubred Louis XV, Axente, musafirul de stînga, este ridiculizat de ceilalți cum vorbește, cum mănîncă, cum întrerupe lumea cu "lozinci bolșevice". Marea revelație a revoluției comuniste are loc în "Vizuina cu hoți" unde deposedații, exploatatorii de altădată respiră pe centimetru pătrat unul lîngă altul ca în anticamera viitoarelor pușcării pe care cea mai mare parte dintre "reacționarii" prezenți, ascultîndu-l pe Axente
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
ultra, stil Carol al X-lea, separat de masa francezilor prin viața și prin gusturile mele", declara Morand însuși, mîndru de a fi (și de a fi considerat) conservator , cosmopolit, antisemit, denunțînd laolaltă internaționala evreiască a anglo-saxonilor și pe aceea bolșevică, adept al regimului odios de la Vichy (și elogiind cenzura pe care o introdusese), antigaullist, după război, acuzîndu-l pe Malraux de trădare etc. etc. Philippe Sollers imaginează, în același Monde des Livres un proces în care Morand este interogat și se
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
individuală sau spiritul unui grup și al unei epoci, falsificarea intenționată a trecutului pentru a servi unor interese prezente este un act imposibil de justificat în plan moral și intelectual. Timp de aproape jumătate de secol cât a durat stăpânirea bolșevică directă la noi trecutul a fost mistificat în totalitate, fără excepție, căci până și paleoliticul a fost supus pervertirii. Personal fac parte din generația când în școli autoritățile au încercat să impună ideea că românii suntem un popor slav - persistența
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
borăsc după întoarcerea de la chef și o trambulină spre pădurile canadiene sau spre marsupiul cangurului australian. Credulitatea bolnăvicioasă a prea multura dintre români a ieșit la suprafață, astfel încât trebuie să încercăm să ne eliberăm, cu orice chip, din ghearele fiarei bolșevice care a înșfăcat țara de beregată. în lipsa unei clase de mijloc, e de datoria celor de vârstă mijlocie să-și asume urcarea acestui calvar. Dacă nu ei, cine? Pentru că de avatarii d-lui Goe, ajunși la vârsta calviției, ne-am
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
Așa cum a ieșit din parlament, legea are un singur rol: să-i protejeze pe vechii turnători reactivați de S.R.I., pe securiști și pe cei care, după 1990, au reușit să șteargă urmele propriei activități în slujba mașinii represive de inspirație bolșevică. Boantă și chioară, ea lasă la cheremul lupilor în piele de oaie de la S.R.I. dreptul de decizie asupra înmânării spre studiu a dosarului, a punerii la dispoziție a unor fragmente sau, pur și simplu, a ascunderii acestuia. A spune, în
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
coordonată și serioasă ne va putea resitua în scurtă vreme între țările cu adevărat europene. Nu va fi simplu, căci, derutat în urma alegerilor din 2004, cu perspectiva inculpării unora din fruntașii săi, PSD va reveni curând la disciplina de partid bolșevică și va repune în vigoare centralismul democratic care, în spirit leninist, înseamnă interzicerea oricărei dezbateri serioase în partid. Atunci foștii guvernanți, redeveniți un bloc unitar, vor specula orice ezitare, orice eroare făcută de Alianță spre a putea reveni cât mai
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
a Cinematecii - doar eu și două puștoaice - urmăream derularea cavalcadelor de imagini mute din "Octombrie" ("Oktiabr", 1927) al lui Eisenstein. Filmul se vrusese atunci, în 1927, un fel de poem cinematografic omagial, spre slava celor care, în 1917, instauraseră dictatura bolșevică în Rusia. În primele minute ale proiecției, fâșâitul zgrunțos al peliculei părea deranjant. în curând, ritmul trepidant al imaginilor derulate pe ecran a mistuit sforăiala aceea molcomă în tăcerea unui timp camforat. Ea însăși, tăcerea, de fapt, este plămădită dintr-
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
cu aproape 80 de ani. Nu-i cunosc istoria. Cunosc, puțin, din istoria celor opt decenii trecute din 1917. Calvarul început atunci a atins cote paroxistice, greu de imaginat. Multe dintre nespusele de atunci s-au aflat după ce "adevărurile" revoluției bolșevice au fost devoalate, iar "fericirile" ei s-au acoperit de crusta sângelui vărsat aiurea. După ce filmul mut de odinioară a început să devină sonor. Tot mai sonor. Pustiitor de sonor... Pelicula lui Eisenstein, privită astăzi, mi se pare de o
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
a fost sfânt și curat pentru duhul românesc plămădit în veacurile anterioare fanariotismului, totul a fost murdărit, schilodit, ba chiar ucis: Dumnezeu, oameni de omenie, valori materiale și, mai ales, valori spirituale. Desigur că în perioada postdecembristă, comparativ cu cea bolșevică, s-a derulat un mult mai subtil proces de destrucție prin minciună, hoție, înșelăciune și trădare fățișă, procedee adjudecate ca normale de politrucii postdecembriști și care cu necesitate au continuat avarierea fundamentelor moral-spirituale ale nației. Goana după căpătuială și afaceri
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
au dreptul la dreptate și altele nu". E remarcabilă, în acest sens, polemica d-sale cu Adam Michnik, care se pronunța deconcertant "pentru închiderea trecutului", "absolut contra decomunizării", deoarece orice justiție, după o dictatură, n-ar putea fi decît "iacobină, bolșevică": "Nu pricep (...) de ce crede Adam Michnik că justiția se opune reconcilierii și invers. În mintea mea, reconciliera presupune justiție pentru a nu așeza reconcilierea pe anularea diferenței dintre vinovat și victimă. Soldații care au tras, la noi, în manifestanți sînt
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
îndobitocite care a votat pentru ea. Mult mai interesantă e �vira" lui Ion Iliescu, detractorul-șef al monarhiei. Performanța e, orice s-ar spune, remarcabilă. Drumul parcurs de la scrâșnitul printre dinți �ex-Regele Mihai" la mierosul �Sire", ieșite din aceeași gură bolșevică, trasează o întreagă istorie a nemerniciei românești. Cum n-am văzut, în ultimii zece ani, nici un caz de convertire sinceră (înafară, firește, de ticăloșirea multora dintre cei care păreau să se situeze pe �partea bună", convenabil trecuți în bărcile adversarilor
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
din fașă tendințele celor considerați reacționari, opozanți ai implementării cu forța a comunismului, forțele represive sau gândit că trebuie anihilat, în primul rând tineretul, începând cu elevii de liceu și continuând cu studenții, care refuzau să adere la cauză. Mentalitățile bolșevice ale noilor structuri, au tras în jos mii de elite, tineri studioși care visau că vor atinge, cândva, cu fruntea bolta cerească. Dar totul era măturat și anulat de avalanșa torentelor doctrinare. Dacă nu te prindea primul, erai luat de
Infernul concentraționar din închisoarea Târgşor. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]