168 matches
-
ușă se opri o clipă, privind În urmă. Își alipi policarii și arătătoarele, ridicându-le deasupra capului. - Feciori de cățea blestemați, denaturați mizerabili! Iată focul care vă așteaptă și pe care o să-l aveți. Toată taverna se transformase Într-o bolgie infernală. Numai cei patru străini rămăseseră nemișcați la locurile lor, observând scena ca niște spectatori de pe treptele unui amfiteatru roman. De cum ajunse afară, o luă la goană, temându-se să nu cumva să fie urmărit de careva. Însă ușa tavernei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
este un timp baudelairian cu nori și ploi din care au plecat iubitele prin Tahiti să-l vadă pe Gauain cu urechea spânzurată de plajele pustii în alcooluri caligrame, suntem în țara migrenelor trăind într-o coridă continuă sub o bolgie imaginară unde metaforele vetuste se îneacă în sângele înserării pe țâțe de vioară. în curând vom vorbi cu toamna care vine cu grădinile întristate și cu trandafirii ofiliți, îndemnându-ne să bem cucută din ulcioare păgâne; luminate de lună, vor
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
ce ieșeau prin gură și ochii animalului înroșit, printr-un mecanism ingenios, afară se auzeau că o muzică ademenitoare și frumoasă. -Asa a fost comunismul! a exclamat Țină. -Si Dante invocă simbolul torturii scufundandu-l pe Guido da Montefeltro în bolgia infernului, continuă Constantin. -Dar, să lăsăm povestioarele ... Te rog Constantine citește din poeziile tale! În camera s-a lăsat liniștea. Prietenul a început să citească pe fondul unei arii din „Nabucco”, direct de pe calculator: „Autobiografie M-am născut pe strada
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
sunt cunoscute. După douăsprezece clase, cei mai mulți copii nu sunt un stare să articuleze un gând, necum să priceapă o arie. Cum știm cu toții, avem creierii chiseliță: nu mai putem judeca limpede și îi aruncăm pe săracii copii până și în bolgiile educației antreprenoriale, în tartarul judecăților de natură financiară, îi biciuim cu varii ideologii la modă, le spunem orice, numai adevărul nu. Le semnăm condamnarea cu un aer voios-dansant, abandonându-i în fața calculatorului, a tabletei, a smartphonului, când nu îi cărăm
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
în diferite momente, dar și printr-o simbolistică mânuită cu priceperea unui magician. Oglinzile din casa proaspăt renovată a lui Ciprian devin opace, ori de câte ori personajul pierde contactul cu realitatea și alunecă în lumea sa interioară, unde oniricul îl poartă în bolgii pline de himere. Aici eroul dialoghează firesc cu ele ca și cum ele ar face parte din propria-i natură sau din anturajul său cel mai apropiat. Vizitatorul lui Ciprian, „umbra”, apare în cele mai diverse locații: acasă, la birou, în tren
IMPRESII DE CITITOR: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA, SAU CALEA SPRE LUMINĂ de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345300_a_346629]
-
marelui port? Duhuri bengaleze, fierbinți și prea treze spionau tot ce se vorbea. Amrit, Amrita, ți-amintești, iubita, locul tainic, atins, la un foc aprins? Dar Wolf mieuna ca un travesti. Declama cineva din off - tu te-ai născut din bolgii, si-n bolgii te intorci, pe inima-ti cresc solzii, pe Domnul îl invoci, credință ai ca lupul ce umbla pe la stâni, te chinuie și trupul și diavolii-s stăpâni, privire ai de fiară ce sangre a beut, te ved
CONFLUENŢE LITERARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376491_a_377820]
-
bengaleze, fierbinți și prea treze spionau tot ce se vorbea. Amrit, Amrita, ți-amintești, iubita, locul tainic, atins, la un foc aprins? Dar Wolf mieuna ca un travesti. Declama cineva din off - tu te-ai născut din bolgii, si-n bolgii te intorci, pe inima-ti cresc solzii, pe Domnul îl invoci, credință ai ca lupul ce umbla pe la stâni, te chinuie și trupul și diavolii-s stăpâni, privire ai de fiară ce sangre a beut, te ved, a chita oară
CONFLUENŢE LITERARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376491_a_377820]
-
pare evantaiul de stabilimente care deservesc rafinatele gusturi ale clanului politocrat: case de modă, frizerii de lux, terenuri și săli de sport, stațiuni speciale de cură balneară și... și... institute de înfrumusețare. Ei, da, luînd act și de această ultimă bolgie a fabricării politocratului, nu mi-am putut reprima reacția, de altfel cu totul firească privind politocratura românească, de a inversa prioritățile: întîi institutul de înfrumusețare, apoi fazele de instruire. Dar care, spuneți-mi care institut (terestru) ar fi în stare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tinere, nevinovate, fuseseră mînate pe frontul răsăritean și pierdute în stepa calmucă. Unde-s trupurile celor doi frați ai mei, căzuți acolo, departe, în pămînturile peste care a trecut, pentru totdeauna, plugul imperiului roșu? Statuile lor? 1 decembrie Revenit din bolgiile fumegoase ale lui Hades, prin care am orbecăit un timp, intru iarăși în sălile daurite ale orașului. Ce constatare fascinantă! Părăsisem aceste săli cu aerul lor vetust, de cetate uitată, dar care tocmai prin vetustețea lor vorbeau, cu patetism bine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cortinei, să merg la el, acolo, în loja de unde urmărește cu ochi de erete scena și să-i spun că pe stradă totul e-n regulă. Că cei doi dezgustători amanți au dispărut, iată, prin magia lui de-acum, în bolgiile dantești. Iar în noi rămîn etern-frumoșii Romeo și Julietta. 21 decembrie Îmi curăț pensoanele și ies. A fost o zi stearpă. Am șters tot: greșit, greșit, greșit! Vreau ceva întremător. Un spectacol. A, iată, la Național, balet englez. Da, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
palier universal!; ce parfum au, în seara vernisajului, paharele cu licoarea dealurilor dintre care a plecat spre largile zări vechiul prieten! • tot așa, vizita unui amic drag în atelierul din Armeană, George Bălăiță, dibuind cîndva, în aceiași ani '70, prin bolgiile provinciei, dar dînd marea lovitură bucureșteană și plasîndu-se definitiv în rigurosul top al romanului românesc actual; ce plăcut-mirată regăsire a vechiului prieten, aureolat suprem acum! • nimic nu poate egala troturarul nocturn, în sus, spre eminescianul Copou, sau spre cupola astrologică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
secundă, speach-ul, mă-ntorc spre magistrul chirurg Pussy Diaconescu, și-i trimit o dubioasă bezea. - mi-l mai întrerup o dată și fac, fără glumă, o mult înclinată reverență sobrului meu prieten academician Alexandru Zub, și el trecut cîndva prin triste bolgii. - o descopăr pe delicata Zamfira Bîrzu vedeta generației nouăzeciste, pe cît de feminin delicată, pe atît de masculin viguroasă în marile ei pînze și o rog să rîdă o secundă: o face cu același constant surplus de testosteron, anulîndu-mi frustrarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dante scrie Divina Comedie îîntre 1307 și 1321; opera va fi publicată abia în 1472, la mai mult de cincizeci de ani după moartea autorului), în care discipolii lui Epicur suferă în compania Magistrului lor în cea de-a șasea bolgie a Infernului îX. 13-15). Această bolgie este locul cel mai de jos, cel mai întunecat, cel mai departe de cer, și miroase cel mai puternic a pucioasă. Acolo se chinuie ereticii condamnați pentru veșnicie să-și ispășească păcatele în niște
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și 1321; opera va fi publicată abia în 1472, la mai mult de cincizeci de ani după moartea autorului), în care discipolii lui Epicur suferă în compania Magistrului lor în cea de-a șasea bolgie a Infernului îX. 13-15). Această bolgie este locul cel mai de jos, cel mai întunecat, cel mai departe de cer, și miroase cel mai puternic a pucioasă. Acolo se chinuie ereticii condamnați pentru veșnicie să-și ispășească păcatele în niște morminte cuprinse de flăcări, pentru că au
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vorbeam, străbate strada principală a unui cartier popular dintr-un mare oraș meridional, probabil Roma, și îi apar o serie de viziuni, fiecare corespunzând uneia dintre străzile transversale care dau în cea centrală. Fiecare dintre acestea este un fel de bolgie, un brâu infernal din Divina Comedie: la capăt de drum se află un anume model de viață pus acolo pe ascuns de către putere, la care mai ales tinerii și, mai mult decât atât, copiii ce trăiesc pe stradă se conformează
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de acord - cele înșirate de Napolitano; iar acum încearcă să imite modelul nou pus acolo pe ascuns de clasa dominantă. Firește, eu înșir o serie de modele de comportament, în număr de cincisprezece, care corespund la zece brâie și cinci bolgii. Voi aminti, ca să fiu scurt, doar trei; dar spun de la început că orașul acesta al meu este din centru-sud, iar discuția este valabilă doar la modul relativ pentru oamenii ce trăiesc la Milano, Torino, Bologna etc. De exemplu, există un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se succed într-un ritm aproape sufocant, reușind să creeze o senzație de vertij, de rău existențial dincolo de care nu mai poate urma decât Apocalipsa purificatoare. Revărsare de umoare neagră și furie autodistructivă, România pierdută întredeschide totuși, după parcurgerea tuturor bolgiilor infernului destinului românesc, poarta purgatoriului: „Și totuși, nu pot să cred că am epuizat răbdarea Creatorului care ne-a gândit români pe acest pământ.” Clasa nevrednică (1997) vădește înclinația autorului către eseul politic cu valențe filosofice, prefațat de altfel de
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
în zori" - cu acuitatea în percepție a unui Emile Zola sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului; în iadul dantesc, ne scufundăm în "bolgii" tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Însă zările deschise nu ne liniștesc, căci, spune poetul: "câmpia mucedă ne hărțuie din urmă". Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce la spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
doar de aspectul diurn al existenței. Însă cu trecerea timpului ea se dovedește mai degrabă o structură lirică anxioasă, bântuită de spaime și viziuni tanatice, încercarea de a prelungi lumina revelației, proprie debutului, continuându-se într-un dureros periplu în bolgiile infernului terestru. Obsesiva căutare a tăcerii grăitoare din toposul inițial se sublimează treptat, iar poemele propun tentative succesive de geneză a eului. Căderea în real, în capcanele cotidianului se realizează printr-o privire autoscopică, într-un dialog neîntrerupt între imaginar
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
adăpost pentru mârșăviile neștiute ale lumii. Marlowe intuiește corect că forța unui om ca Bonsentir nu provine doar din puterea „acelor și a pilulelor”, ci și din complicitatea cu monștrii lumii interlope. În gamă minoră, aproape parodică, locul amintește de bolgiile dantești, populate de personaje deșucheate, într-o panoramă în care umorul sardonic și grotescul agresiv sunt produse de imaginația unui doctor el însuși demn să figureze pe lista pacienților săi: Nepotul dipsoman, sora nimfomană, mama în curs de îmbătrânire căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a treia și a patra a primului volum al Capitalului n-a fost zguduit de tabloul dantesc al condițiilor desfășurării zilei de muncă în diferitele ramuri ale industriei capitaliste? E aici o adevărată viziune a unui infern pământesc, cu toate bolgiile sale, deasupra cărora - notează cu ironie amară Marx - stau scrise cuvintele: «No admittance except on business» (intrarea permisă numai în chestiuni de afaceri). Cum o dovedește foarte plastic Marx, cauzele iadului imaginate de geniul poetic a lui Dante pălesc în fața
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că a descoperit ceva ce ar fi bine să știu și eu: — Cea mai cruntă pedeapsă pentru o femeie fantomă este să fie aruncată în „cazanul cu sânge murdar“. Nuharoo îmi arată o carte cu ilustrații sângeroase reperezentând la lucru „Bolgia Osândelor“ din lumea de dincolo. Capete tăiate cu părul lung pluteau într-un bazin cu sânge întunecat - seamănă cu niște găluște în apă fiartă. Vezi? Despre asta voiam să vorbesc cu tine, zice Nuharoo. Sângele din bazin provine de la murdăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
frez, fără nici o fereastră spre partea lui Sevgin, doar cu o aglomerare de minarete, foișoare, loggii, terase, grădini suspendate, unde n-am intrat niciodată - ba am intrat, am să-ți povestesc când o veni vremea... Până acolo sunt în altă bolgie. O haită de câini nemâncați își cască boturile negre spre trupul meu semiîmbrăcat, răstignit în vârf de pari. După vreo douăzeci de metri de echilibristică printre capetele lunecoase ale pepenilor, care dimineața, cu vederea încă netrezită bine, mi-apar totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bulan. Încetul cu încetul mă obișnuiesc, însă. Nu-mi mai pasă de nimic. Umblu prin beznă ca ziua-n amiaza mare pe plaja de la Mamaia. Cred că și în infern îmi va fi greu la început, după care o să bântui bolgiile fără nici un scârț, fără să-mi pese de merele de aur bufnind din rai pe tabla de pe coșmelia lui Scaraoțchi. Începe școala. Noul liceu, „Traian Vuia”, se află tocmai pe Șoseaua Vitan-Bârzești, în sudul orașului. Mai bine aș face naveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
creierului ei, călcând pe terenuri nesigure, prin zone roze și sidefii, afundîndu-mă în văile circumvoluțiunilor ei, în râpele vestibulare. Afundat pe cărări înguste în pădurea obscură a paleoencefalului ei, oglindindu-mă în apele epifizei (dar văzând pe cine?), trecând pe deasupra bolgiilor cu amintiri care urlă în smoală topită, sucindu-mă sub ploi cu fulgi de foc, suind purificat în mezencefalul plin de reptile și de păsări cu dinți, pierdut acolo, printre ferigile arborescente. Și sus, explorând cele șase straturi extaziate ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]