233 matches
-
și „spitalia” Sfântul Spiridon. Atunci să coborâm mai afund în cele hrisoave și să luăm aminte la cele ce se mai spune în ele. Sunt gata să te ascult. Aici la Spiridonie, cum spuneam, a luat ființă - odată cu mănăstirea - și bolnița târgului. Apoi, prin vrere domnească, bolnița a fost prefăcută în „spitalie”. Iaca ce spune hrisovul lui Constantin Mihail Cehan Racoviță din 1 ianuarie 1757 (7265), dat în vederea înființării spitalului Sfântul Spiridon pe lângă mănăstirea cu același nume: „Am socotit de lipsa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
coborâm mai afund în cele hrisoave și să luăm aminte la cele ce se mai spune în ele. Sunt gata să te ascult. Aici la Spiridonie, cum spuneam, a luat ființă - odată cu mănăstirea - și bolnița târgului. Apoi, prin vrere domnească, bolnița a fost prefăcută în „spitalie”. Iaca ce spune hrisovul lui Constantin Mihail Cehan Racoviță din 1 ianuarie 1757 (7265), dat în vederea înființării spitalului Sfântul Spiridon pe lângă mănăstirea cu același nume: „Am socotit de lipsa unui lucru prea trebuincios al țării
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ce din nou s-au zidit aici în orașul Iașilor, a sfântului ierarh Spiridon... Și acest lucru bun și de mare folos aceștii patrii s-au socotit ca să fie în epitropiia breslei negustorilor din Iași”. Fiindcă ne-am amintit de bolnița Spiridoniei, nu cred că este nepotrivit să-ți amintesc și de așezământul lui Grigorie Alexandru Ghica voievod din decembrie 1776, în care spune că a luat aminte la faptul că „Sfântul lăcașu... făcătorului de minuni Spiridon început de alții pentru ca să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cred că este nepotrivit să-ți amintesc și de așezământul lui Grigorie Alexandru Ghica voievod din decembrie 1776, în care spune că a luat aminte la faptul că „Sfântul lăcașu... făcătorului de minuni Spiridon început de alții pentru ca să se facă bolniță spre priimire și tămăduire bolnavilor... însă nesăvârșit fiind... am săvârșit toate celi trebunicioase ce lipsiia... prin a noastre domnești cheltuieli cu odăi rânduite pentru bolnavi... Așijdere și cu spițerie deosebită”. În acest așezământ, vodă mai spune: „Precum și pentru spital ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Munte, stăpânirea asupra unor sate date de “Mărica giupâneasa răp(osatului) Chiriță post(elnic): satul Vasilcău, pe Nistru, și Cirișnovățul, ținutul Soroca”... “Și iarăși au dat... giumătate de sat de Movileni... și cu heleșteu... l-au dat ca să fie la bolniță care au făcut-o pentru săracii calici la sfânta mănăstire... Și iarăși au mai dat... și trei fălci de vie de la Cotnari... și două fălci de vie din Deal de la Piscu... și cu cramă în Dealul Balamuțului, și o falce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sfârșit de citit, bătrânul m-a întrebat cu grabă: „Spune-mi, te rog: ai găsit ceva deosebit în acest act?” Da, părinte. „Ce anume?” Gașpar Grațiani voievod a întărit stăpânirea unor sate dăruite de „Marica, giupâneasa răposatului Chiriță postelnic” pentru bolnița care a fost făcută la mănăstirea Golia pentru săracii calici. „ Iaca și dovada că încă din 1620 mănăstirea Golia a devenit bolniță pentru săracii calici." Ai dreptate, părinte, și mare bucurie mi-ai făcut atrăgându-mi atenția asupra acestui suret
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Ce anume?” Gașpar Grațiani voievod a întărit stăpânirea unor sate dăruite de „Marica, giupâneasa răposatului Chiriță postelnic” pentru bolnița care a fost făcută la mănăstirea Golia pentru săracii calici. „ Iaca și dovada că încă din 1620 mănăstirea Golia a devenit bolniță pentru săracii calici." Ai dreptate, părinte, și mare bucurie mi-ai făcut atrăgându-mi atenția asupra acestui suret. „ Acum cată de înțelege și slăbiuciunile lumești ale unui biet călugăr.” Despre ce-i vorba, părinte? „Citește ce spune Ștefan al II
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
spectaculare ca schizofrenia, boli care impresionează puternic pe membrii familiei, ca și perioade de decompensare acută, și el de netolerat în mediul familial. Afluența bolnavilor către mănăstiri intra, de altfel, în spiritul bisericii ortodoxe. S-a discutat recent, contradictoriu, caracterul bolnițelor mănăstirești. Fără a ne extinde la analize, observăm că, indiferent de titulatura adoptată, pentru bolnavii mintali acuți, neexistând alte rezolvări, refugiul la mănăstire trebuie admis. Era o necesitate. În ce familie puteau fi ținuți acești bolnavi? În ce instituție? În
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
dar și stabilă, la început a fost probabil neorganizată. Cu timpul, ea a condus însă la ospiciul de mănăstire, instituție asupra existenței căreia avem astăzi certitudini și al cărui rol de asistență publică nu este discutabil, cum se întâmplă cu bolnițele de mănăstire. Reputația unor duhovnici și a unor icoane făcătoare de minuni din mănăstiri pare a fi avut și ea rostul ei căci, pe lângă mănăstirile mari, către care afluența era mare, au fost utilizate ca loc de adăpostire a bolnavilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Golia". Mănăstirea Neamț avea și ea faima de a vindeca alienații. Același proces a condus și acolo la înființarea unui Ospiciu de nebuni. După cum ne informează P. Zosin 50, la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a bătrânilor" și, în același timp, separat de aceasta, chilii pentru "mireni de parte bărbătească cu feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimind, și neavând unde-și pleca capul... dela trapeza de obște îi hrănea și ședea pe cât voia
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pentru a realiza o imagine omogenă datele aparținând altor autori. * Istoricul Ospiciului de alienați de la Mănăstirea Neamțului, în linii generale, este cunoscut. Continuând o tradiție de asistență a infirmilor și alienaților, caracteristică acestei mănăstiri, starețul Paisie organizase în 1779 o bolniță a bătrânilor și totodată un azil pentru a avea unde-și duce zilele dezmoșteniții soartei "unia și până la moarte". Erau primiți numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că acest azil primea numai alienați căci se referea la bolnavi cu "feliuri
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Samurcaș revenea, mai insistent, solicitând, de data aceasta pe temeiul cap. 3 art. 79 parag. 4 din Regulamentul Organic, pe lângă aducerea unui doctor, și înființarea unui post de spițer. Cererea nu a fost onorată nici de această dată. În 1839, bolnița a ars58. Mănăstirea a refăcut-o, fiind gata în 1842. În tot acest timp nu a existat nici un cadru medical superior care să asiste în mod calificat pe alienații aflați la Neamțu, iar mănăstirea nu a solicitat un astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Galați menționează că "a dovedit principiul de prosperitate nu numai ca medic, ci ca administrator, dar și ca bun creștin și bun Român care în privința umanității a dat tot concursul maladilor (sic) infirmi găzduiți de atâția deci de ani la bolnița acestei sfinte monastiri". Din mai multe fragmente ale procesului-verbal, rezultă că ospiciul a derivat dintr-o bolniță mănăstirească mai veche, care, cum se vede, există de zeci de ani. Prezintă interes datele cu privire la organizarea ospiciului, la dotarea sa și la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ca bun creștin și bun Român care în privința umanității a dat tot concursul maladilor (sic) infirmi găzduiți de atâția deci de ani la bolnița acestei sfinte monastiri". Din mai multe fragmente ale procesului-verbal, rezultă că ospiciul a derivat dintr-o bolniță mănăstirească mai veche, care, cum se vede, există de zeci de ani. Prezintă interes datele cu privire la organizarea ospiciului, la dotarea sa și la metodele de tratament. La data reviziei, starea imobilelor era proastă. Epitropul Lupu menționează că "terenul și binaua
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
caracteristic pentru vechimea acestei instituții rezistența unui sigiliu, pomenit de revizori ca existent în inventarul ospiciului printre obiectele de la cancelarie și denumit "sigiliu al stabilimentului din 1833", în prezent de negăsit. Precum nu putem stabili data de început a existenței bolniței și apoi a ospiciului de la mănăstirea Adam, nu putem descifra nici durata existenței sale. Instituția nu mai funcționa în 1880, dar nu posedăm în prezent informații cu privire la circumstanțele desființării și motivele care au determinat dispariția sa. Asistența alienaților la Mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ignorant și autor al unui plagiat în cartea sa Elemente de Hydroterapie, Iași, 1895. Asistența de specialitate a bolnavilor mintali era dezastruoasă la acea vreme. Dezolarea și lipsa de speranță făceau din categoria acestor suferinzi o turmă risipită, fie prin bolnițele mănăstirilor, fie prin odăile cele mai dosnice ale familiilor rușinate, fie pe drumuri. Brăescu atacă frontal această situație insuportabilă, în filipice care pot fi luate drept model: "... trebuie oare să moară fără ajutor sau în închisoare cel ce și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cinste Anton Cincu, născut în Tecuci și demnitar la mijlocul secolului al XIX-lea în Tecuci. Mama lui Anton Cincu, serdăreasa Smaranda, supranumită doftoroaia, l-a îngrijit chiar și pe domnitorul Alexandru Ion Cuza. Ea a înființat în anul 1845 o bolniță, singurul dispensar sanitar din județ. Aici a adus ca doctori pe Sarhos Frantz care dădea consultații gratuite și pe Moritz Kernbach care tratase de „pecinginea rea” pe locuitorii Dorohoiului, pe care îi plătește din banii ei. Vin apoi aici ca
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Vom ști să populăm mânăstirile cu acei vagabonzi în manuși albe și să le tăiem pofta de instigațiuni și machinațiuni", sunt vorbele premierului I. C. Bratianu la adresa ziariștilor, rostite în Parlament. Eminescu nu putea fi scutit de "internări" (mai întâi la bolnița Mânăstirii Neamț din cauza că "agăța femei pe stradă, la Iași", apoi la stabilimentul doctorului Șuțu din București), de chete publice făcute cu sila, de ediția maioresciană ce-l cobora "în infern", totul făcând "imposibilă reintrarea lui Eminescu în presă, ca
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
necurate, visând chiar că prin exerciții ar ajunge șoimi (nu cei ai Patriei, pentru ei urma să vină "Loviluția" și fiecare avea să zboare în felul său) și ar putea pleca spre zări îndepărtate? Puțină lume nu-i trecuse pragul bolniței din Sokol-Nikea iar la nevoie (era suficient un telefon) făcea servicii și la domiciliu. Lucra chiar preventiv, venind la conferințe, simpozioane ba chiar și la nunțile pacienților adică la orice întâlnire cu potențial de contaminare. Privea atent la creasta cocoșeilor
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cotețul studențesc (apar ouă ciudate, bucăți de sticlă colorate ce pun în pericol sănătatea minții puilor abia ieșiți din clocitorile din toată țara și ajunși în Bach-Louis City). Ziua va fi cocoș, va face treaba pe care o știa, la bolniță, la școala de formare a cocoșeilor îndreptători de minți și purificatori de suflete iar seara (doar ocazional) va fi găină de top, ușor codoș. Și nimeni nu va ști. Ce mare rușine, de altfel, să-ți mai schimbi "genul" din
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Când i s-au măritat fetele, poruncise pentru zestrea lor tocmai la Brașov tacâmuri de argint aurite cu furculițe cum nu aveau nici la curtea regelui Ludovic. Toți ai săi, adunați împreună, au dus-o și au îngropat-o în bolnița mânăstirii de la Mărgineni, alături de soțul domniei sale, marele postelnic Constantin Cantacuzino. La panihidă a fost și nepotul Constantin Știrbei. Vodă îl iertase. Marele logofăt — A fost odată ca niciodată... — Tată, fără căpcăuni, îl întrerupse Ilinca, fără căpcăuni, destul că a fost
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
între noi, aducător de tihnă. Frumoasă viață ai dus, măria ta, câți ani aveai când ai ctitorit schitul Sfântului Ștefan de la Hurezi? — Știu eu, nici douăzeci cred. Îl găsești frumos? — La Hurezi totul este frumos, și biserica lui vodă, și bolnița doamnei Marica, și schitul domniei tale, și casele mânăstirești cu paraclisul și casele domnești... Totul! Îl fericesc pe vodă că l-a lăsat inima să aducă meșteri din toată lumea și să zidească asemenea lăcaș de desfătare duhovnicească. — Cum adică, l-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca într-o plutire albă din Istanbulul minaretelor spre Constantinopolul turlelor aurite de biserici. Un țipăt prelung, sfâșietor, trezi toată lumea aflată între zidurile mânăstirii, și era mult popor adunat din toate satele oltenești de prim prejur, căci era hram la bolnița cea zidită de către domnița Ancuța, fiica doamnei Chiajna și a lui Mircea Vodă Ciobanul, pe locul pe care fusese stejarul cel păstrător al icoanei. De fapt nu sosiseră la hram, veniseră să se închine la icoana care dăduse numele mânăstirii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
creștini și medici au ajuns în Serbia, Bulgaria, Grecia, țări în spațiul bizantin, ca și în stânga Dunării, în țările Române, care țineau tot de patriarhia Constantinopolului. În țara noastră, primele forme primare de spital au părut pe lângă mânăstiri, așa numitele bolnițe (de la cuvântul boală) dar și ospătării pentru pelerini și săraci, aziluri pentru bătrâni. Totodată pe lângă bolnițe a apărut un învățământ de inițiere medicală, alături de cel teologic, și a celui de însușire a unor meserii organizate de călugări pe lângă mânăstiri. Declinul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Dunării, în țările Române, care țineau tot de patriarhia Constantinopolului. În țara noastră, primele forme primare de spital au părut pe lângă mânăstiri, așa numitele bolnițe (de la cuvântul boală) dar și ospătării pentru pelerini și săraci, aziluri pentru bătrâni. Totodată pe lângă bolnițe a apărut un învățământ de inițiere medicală, alături de cel teologic, și a celui de însușire a unor meserii organizate de călugări pe lângă mânăstiri. Declinul medicinei bizantine nu s-a produs brusc și nu a fost nici total, cum cred unii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]