170 matches
-
Neputința lor i-a făcut pe evrei victime. Trebuia evitat ca așa ceva să se repete. În timpul invaziei din Liban, în 1982, același Begin îl va compara pe Arafat în buncărul său din Beirutul asediat cu Hitler în buncărul din Berlinul bombardat. Alți oameni de stat israelieni, ca Yitzhak Shamir, preiau de la el acest gen de apropieri. Le regăsim în 1986, la procesul lui John Demanjuk, acuzat că fusese "Ivan cel Groaznic" din lagărul de la Treblinka, un proces pe care opoziția îl
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și bărbiei, degetele care Încercau să-i acopere privirea - din prim-plan, În tonuri calde, care Îi accentuau apropierea. Dar nimeni nu pune ce n-are, credea Faulques. Pictura, ca și fotografia, iubirea ori conversația semănau cu odăile de hotel bombardate, cu geamuri sparte, jefuite de tot ce avuseseră, pe care nu le mai puteai mobila decât cu ce scoteai din raniță. Erau locuri de război, situații, chipuri de fotografie din obligație cum puteau fi, În altă ordine de idei, Parisul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-o jos, a observat că avea resturi de vopsea, roșu cadmiu, sub unghiile de la mâna dreaptă. Semăna foarte bine cu sângele. Și fresca, peretele circular al turnului, i-a revenit În gânduri. Cu multă vreme În urmă, Într-un oraș bombardat (era Sarajevo, deși putea fi și Beirut, Pnom Penh, Saigon sau oricare altul), Faulques avusese sânge pe unghii și pe cămașă trei zile la rând. Sângele era al unui copil căruia grenada unui mortier Îi scosese mațele afară; murise În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe vremea aceea. Am Învățat câte ceva. Știi dumneata. Câte ceva. După ce a repetat „câte ceva”, Markovic a rămas pe gânduri câteva clipe, cu un aer evocator. Am cunoscut, a adăugat, și un bărbat care a stat Îngropat unsprezece ore sub casa lui bombardată, imobilizat În moloz, cu ochii pironiți pe un obiect din fața lui: un brici de ras rupt. Închipuiește-ți: unsprezece ore neclintit, cu acel obiect În față. Gândind. Ceva asemănător cu ce am făcut eu cu șervețelul de hârtie de pe tufă. Ori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat" cu teatru interzis perioadei antenouăzeciste. Dincolo de riscul de a nu avea priză la public, de a juca cu sala aproape goală, Naționalul ieșean vede deschiderea către valorile dramaturgice autentice, către creația românească. De ce? Luați de valul "universalilor" am "uitat" în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
deja pusă în executare, prin faptul tratării agentului nostru de la Constantinopol ca un simplu funcționar otoman; când orașele și satele noastre deschise, unde nu erau nici trupe rusești, nici chiar trupe românești, sunt nu ocupate ca puncte strategice, dar zilnic bombardate, incendiate și jefuite, când câmpurile și holdele noastre sunt pustiite și arse, când santinelele noastre de-a lungul Dunării sunt ciopârțite în modul cel mai barbar, când muncitorii sunt răpiți de la plugul lor și duși în robie împreună cu femeile și
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
deja pusă în executare, prin faptul tratării agentului nostru de la Constantinopol ca un simplu funcționar otoman; când orașele și satele noastre deschise, unde nu erau nici trupe rusești, nici chiar trupe românești, sunt nu ocupate ca puncte strategice, dar zilnic bombardate, incendiate și jefuite, când câmpurile și holdele noastre sunt pustiite și arse, când santinelele noastre de-a lungul Dunării sunt ciopârțite în modul cel mai barbar, când muncitorii sunt răpiți de la plugul lor și duși în robie împreună cu femeile și
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Logic, spectacolele destinate unui astfel de public, precum „Star Academy”, propun orchestrații „din artileria grea” pentru a răspunde acestei nevoi. Dar ele întrețin astfel fenomenul. Cum s-a ajuns în această situație în care tinerii consumatori de muzică au urechile bombardate și afectate de dispozitive emițătoare de muzică din ce în ce mai agresive? Fizicianul și informaticianul Suhas Sreedhar consideră că evoluția este de ordin tehnic: când CD-ul și-a făcut apariția și a înlocuit discul de vinil, natura informațiilor sonore înregistrate pe disc
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
populatia globului va locui la oraș261. Dacă am putea "călători în timp", am da peste orașe care au fost înghițite de ape, de nisipuri, orașe acoperite de cenușă sau sufocate de junglă, orașe martirizate, orașe "șterse" de pe fața pământului, orașe bombardate, orașe rase cu buldozerul. Cu toate acestea "orașul"262 rezistă. Se nasc orașe, cresc, prosperă, sau se înneacă în marasm pe zi ce trece... Orașul trăiește, crește, "se îmbracă de sărbătoare", sau suferă, e în doliu, moare... Dacă pentru alte
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Greciei, Petar II al Serbiei, dimpreună cu guvernanții Poloniei și Cehiei. În plus, fratele reginei, Fergus, murise eroic în bătălia de la Loos, în timpul ofensivei anglo-franceze din Artois (25-28 septembrie 1915). c) De fiecare dată, regele și regina vizitau toate locurile bombardate (bomb sites). Evident, aceste vizite erau intens mediatizate, dar cuplul regal nu ieșea în stradă pentru a se lăsa fotografiat sau filmat; dacă aceasta se întîmpla, este pentru că ziariștii și fotoreporterii își făceau conștiincios meseria. d) Familia regală a suferit
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
aruncat în aer clubul ăla de noapte din Bali. Leigh clătina din cap. Își amintea asta. — Nu-ți mai spun că petrecerea s-a mutat în altă parte, dar pe mine ceva mă ținea acolo. Am plecat din Kuta, orașul bombardat, și m-am îndreptat spre munți și spre satele cultivatorilor de orez unde citisem că trăiesc toți artiștii, artizanii și scriitorii din Bali. Bineînțeles că satul Ubud era plin de ei. Locul era incredibil! În fiecare zi avea loc vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bancă. Dar Jim Își pierduse interesul față de ei. Intrau acum În regiunea aeroporturilor militare. Aceste foste baze chineze, care păzeau cîndva estuarul rîului Yangtze, erau ocupate de armata japoneză și de Forțele Navale Aeriene. Trecură pe lîngă bază de luptă bombardată, unde ingineri japonezi sudau un acoperiș nou pe scheletul de oțel al unui hangar. Pe cîmp se Înșirau avioane de urmărire Zero, iar un pilot echipament de zbor umbla cu pași mari printre aripile avioanelor. Fără să se gîndească, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uitau la clădirile abandonate care se Întindeau În afara perimetrului lagărului Lunghua, spre nord-vest. LÎngă ei, În interiorul lagărului, se afla scheletul dărîmat al sălii de Întrunire, cu balconul curbat deschis spre cer. În locul acesta fusese un colegiu de pregătire a profesorilor, bombardat și invadat În timpul luptelor din jurul aerodromului Lunghua, În 1937. Clădirile distruse, aflate cel mai aproape aeroport, nu fuseseră incluse În lagăr, și tocmai aici, În pătratele cu iarbă Înaltă dintre clădirile de reședință dărîmate Își Întindea Jim cursele de fazani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
departe, saboții lui sfărîmÎnd sticla spartă. Nefiind În stare să treacă Înaintea camioanelor, Înaintară prin norii de praf, alăturîndu-se celor cîțiva soldați din coada coloanei. O mulțime de prizonieri abandonaseră convoiul și stăteau lîngă copiii lor pe scările mașinilor militare bombardate, ca niște țigani gata să-și facă o viață nouă printre aceste vehicule În parte dezmembrate. Dar Jim se uită În jos la praful fin care Îi acoperea picioarele și pantofii, ca talcul pe care cei de la pompe funebre Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era un meridian pustiu care Înconjura o planetă părăsită de război. Jim urmă bordura de iarbă, călcînd printre saboții rupți și hainele zdrențuite lăsate de prizonierii britanici pe ultimii metri ai marșului lor spre stadion. Pe ambele părți erau tranșee bombardate și cazemate, o lume de noroi. Pe panta unui șanț antitanc plin de apă, printre cauciucuri și cutii de muniții, zăcea trupul unui soldat chinez, cu uniforma portocalie ruptă pe fundul și umerii lui umflați, strălucind de o lumină uleioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
strălucire sinistră. Jim se odihni pe drumul ce Înconjura aeroportul, apoi trecu prin gardul de sîrmă și merse pînă la cel mai apropiat avion abandonat. Departe peste aeroport, sub turnul masiv de antiaeriană al pagodei Lunghua, erau hangarele și atelierele bombardate. CÎțiva mecanici japonezi se Învîrteau În jurul avioanelor distruse, dar negustorii chinezi de fier vechi trebuiau să vină, temîndu-se evident de această zonă a tăcerii. Jim ascultă să audă zgomotul bomfaierelor sau al altor instrumente de tăiat, dar În aer nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ne întâlniserăm niciodată și, stând față în față pe chei, am crezut că este doar un alt refugiat. Prin toată Europa, prin toate țările, oamenii treceau cu greu prin garduri de sârmă ghimpată, străbăteau țări întregi, se întorceau în cartierele bombardate ca să întrebe iarăși și iarăși. Ai fost în lagărul cutare; îl știi pe cutare și cutare? Ai vreo veste despre cutare? Dar despre acesta? Căutau pe listele Crucii Roșii, dădeau anunțuri în ziare și deveneau o pacoste pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sânii ei grei și calzi, de parcă ar fi Încercat să se ascundă de ea chiar Înăuntrul ei. Stătură Îmbrățișați, lipiți unul de altul, aproape fără să se miște, ca doi soldați care se Înghesuie unul În altul Într-o tranșee bombardată. Și ea Îl imploră În șoaptă: Numai să nu vorbești. Nu spune nimic. Mi-e bine cu tine și așa. Îi apăru În fața ochilor Închiși viziunea aproape palpabilă a câinelui căsăpit, contorsionat și pierzând ultimele picături de sânge cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
colegi care dispăruseră brusc, cum se spunea, se „dăduseră la fund“. Un coleg al cărui tată făcea serviciul în Renania ca înalt funcționar de poliție povestea câte ceva despre o bandă care, sub numele de „Pirații florii-de-colț“, răspândeau spaima în orașul bombardat Köln. Mai mult din obișnuință decât din plăcere, mă duceam la cinematograf; în Palatul Tobias din Langgasse am văzut Romanță în tonalitate minoră și am comparat-o pe actrița Marianne Hoppe cu frumusețile pictate din reproducerile din cutiile de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu!“ și alte afirmații asemănătoare puteau fi citite pe ecran. Încă de curând, pe pânza cinematografului orășenesc Tobias putuse fi văzut ministrul pentru propagandă al Reich-ului, Goebbels, ca agil interpret al propriei persoane, cum vorbea încurajator cu femei și bărbați bombardați, cum strângea mâna unui luptător de la antiaeriană înnegrit de fum și cum mângâia pe cap copii care zâmbeau derutați. Cu puțin înainte ca ordinul meu de încorporare să fi ajuns pe masă, am făcut o vizită la un unchi dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
completarea listelor. Separat erau afișate fotografii mici de format pașaport cu chipuri de copii. Refugiați și alungați din Prusia Orientală, Silezia, Pomerania, Ținutul Sudeților și din orașul meu natal, Danzig; în plus, militari de la toate armele și de toate gradele, bombardați și evacuați, milioane de oameni se căutau unii pe alții. Sugari fără nume își voiau părinții. Mame voiau să-și găsească fiii și fiicele de care fuseseră despărțiți în timpul refugiului. Adeseori era trecut doar numele locului în care fuseseră găsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
primit - după o călătorie cu un tren care abia se târa și după sosirea la Düsseldorf - nimeni nu m-a primit cu brațele deschise. Iar atunci când, după ce ajunsesem, întrebând în dreapta și-n stânga și străbătând orașul care era destul de greu bombardat, chiar dacă nu atât de dezastruos precum Köln, Hanovra, Hildesheim - din cauza maselor de zăpadă ori a lipsei curentului electric nu circula nici un tramvai -, dulapul sumbru de la marginea orașului vechi era, ce-i drept, deschis, dar în loja portarului nu exista nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
povestirii târzii Unkenrufe, sau ar trebui să mă cazez imediat? Căminul Caritas din Düsseldorf Rath era administrat de călugări franciscani. Trei sau patru patres și o duzină de călugări care serveau aveau în grijă, în apropiere de uzina Mannesmann, destul de bombardată, un așezământ care odinioară se ocupase de meșteșugari ambulanți, apoi din ce în ce mai mult de oameni fără adăpost și de bătrâni singuri. Până și un criminal în serie pe nume Kürten se spune că a fost omenit prin anii ‘20 de călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Strindberg, Tatăl, cu Hermann Speelmans în rolul principal. Când a căzut cortina, ea plângea. De rudele pe care le-am vizitat nu-mi aduc aminte, dar călătoria cu trenul dus și-ntors mi-e foarte clară. La dus văd, după ce ținutul bombardat al Ruhr-ului a rămas în urmă, cum gonește prin dreptul nostru, în stânga și în dreapta, câmpia Westfaliei, care se poartă ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic care să răscolească lumea. Iar pe mama o văd cum șade vizavi de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Panourile publicitare apărură la marginea drumului cu reclame de genul, Un pachet de Player’s, vă rog! sau Wrigley’s, „Jiffy“ Dyes și Vim. Se așeză mai relaxată privind cum coaja orașului dispare În urma lor - străzile victoriene cu clădiri masive, bombardate, făcînd loc vilelor roșii edwardiene, iar acestea, la rîndul lor, deschizînd calea unor căsuțe ordonate ca niște funcționari cu meloane, urmate de bungalowuri și case din prefabricate. Ca și cum ai merge cu viteza fulgerului Înapoi În timp - cu excepția faptului că bungalowurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]