785 matches
-
mirat că a fost admisă pe insulă, mai ales că la sosire nici n-a pomenit de Robinson Crusoe, iar mai tîrziu, cînd a venit vorba despre el, s-a eschivat pur și simplu. Purta o rochie de stambă vișinie, bombată ciudat la piept și la început, cred că vă dați și singuri seama, n-am crezut-o, pe urmă însă, după ce ne-a lăsat să-i atingem cu degetele, da, ne-am convins: avea sîni!, dar probabil că era vreo
Adio, Robinson Crusoe (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15784_a_17109]
-
Intervestimentația stimulează creația. Nu ni se spune ce fel de nod prefera poetul care vedea uneori umbra tatălui său obosit lungindu-se pe podelele casei de la Comana. O fi fost nod italienesc, deci asimetric, marinettian, posibil, mai degrabă decât clasic, bombat ca un boboc de trandafir, specia mareșal Ney, poate. Intervestimentația stimulează creația. ,, Ai noștri tineri la Paris învață/ cravata cum se leagă, nodul’’. În Parisul lui Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Celan, prietenul meu, Jean, chiar dacă era la doi pași
Cravate by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/3085_a_4410]
-
a ales și cu o mușcătură. Mai mult, Orlando, cu toată priceperea lui la oameni, nu știa unde să-l plaseze. Era ceva în el care nu ținea nici de servitori, nici de moșieri, nici de nobili. Capul cu fruntea bombată și nasul acvilin era frumos, dar bărbia era teșită. Ochii îi scânteiau, dar buzele îi atârnau fleșcăite, lăsând să i se scurgă balele. Totuși expresia feței, în ansamblu, te intriga. Nu avea nimic din liniștita și impunătoarea stăpânire de sine
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
aștepta pe un gagiu mai gras. 6. Și-n zi de luni, solemn, în crîșma Scala Inelul de logodnă (un rulment Din R.D.G.!) i-l dărui cu sfiala Celui ce moare și surîde lent, Și-n străzi dilii, sub cer bombat în stele, De ziduri, de copaci și de statui Proptită,-i pun pecetea gurii mele Și îi închid trecutul amărui 7. Ca într-un cufăr. Pot să plec, tot fragă Și forfota-n tăpșane lipăind Femeia mea va ține o
Micul testament by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10489_a_11814]
-
de fluturi Tînguiți și galbeni De-i treabă să-i scuturi Și duios să-i scarpeni Și-s ciuperci boțite Rîme moi în zemuri De tandre copite Făcute țărțămuri... ............. Durerea mea dulce Pădure roșcată Cine o să-și culce Fruntea lui bombată?
în dorul lelii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10615_a_11940]
-
vedere sau să oferim imaginea fulgurantă a unui umăr dezgolit, chiar și când ne aplecăm să căutăm o cratiță, într-un dulap. Da, e de preferat ca dulapurile cu ustensile de bucătărie să fie jos, ca să ne vadă el fundul bombat și lucrat la sală, când răscolim după tigaie. Să zică “Vai, pisi, ce sexy ești, nu vrei tu să lași un pic ciorba aia și să vii să-ți arăt ceva frumos?”. Pasională înseamnă chiar să lași ciorba și să
Ce frumos e să fii femeie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18559_a_19884]
-
gata pregătite: molton, pichet flaușat, batist, poplin, in topit, damasc, stambă, canafas, etamină, coton, șifon, olandină, zefir, borangic, finet, doc, tercot, cașmir, pînză-sac, dantele (mii de sorturi!, de studiat mari enciclopedii!), batic, tripluvoal, mătăsării infinite etc. etc. etc... Ce cururi bombate, definitiv crăpate-n două buci, ar căpăta „eroinele” lui Turgheniev băgate-n blugi! Degeaba s-ar mai strădui, săracul, să ne facă să credem că totul e o gingașă poveste de iubire-n muselină! * (Să procur blugi pentru prăvălioară, da
Pe stradă, femei cu sînii intoxicați de privirile noastre demente by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13508_a_14833]
-
înaltă, mlădioasă, apoi cercetarea sa a căzut pe gâtul admirabil sculptat, pe conturul vag al sânilor rotunzi și grei, ascunși cu discreție de bluză și taiorul olive al ținutei office. Evaluarea masculului din el a alunecat flămândă spre posteriorul puțin bombat și cambrat, pe picioarele drepte, lungi, de gazelă neastâmpărată introduse în pantofi eleganți cu toc moderat. Încălzit de această primă întâlnire cu cea care îi ține gândurile prizoniere, Ștefan achită bucuros rata, mulțumește Domnului pentru ajutor, salută în stânga și în dreapta
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
oraș, da lasă că vin io, nu trebuie să vii tu. Vreau să dau la Drept, vreau să fiu avocată. Auzi tati, cu vecina Dorina te mai cerți? - Daaa! Și azi-dimineață mă certai cu ea! Dă-o dracului de piticoată bombată, că n-am ochi s-o văd! Da să vezi tu, o prind io odată și-i arăt io! - Tatiii! Nu mai vorbi așa despre ea! Și nu care cumva să dai în ea! De când bați tu femeile? Se poate
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
Zi-mi acum cu amănunte. Căpitanul îl privi și iar începu să plângă, apoi începu să-i povestească totul, cu ciorba și cu sarmalele, cu dorința fetei sale de a deveni avocată, cu tot ce-i spusese despre vecina ,,piticoata bombată'' și despre grija ei față de el. Și cum o întrebase unde stă în oraș și ce-i răspunsese ea, cu țânțarul la urmă și tânguindu-se în timp ce povestea. Miță îl ascultă și începu să plângă din nou, alături de el. După
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
În mine, supliciul acela și apoi cădeam Într-o halucinație, În care mîini albe, Îndemînatice, pregăteau În vase emailate fel de fel de sotéuri, de ciorbe, de fripturi din propriile mele organe. Îmi era frică să mă apropii de toba bombată, cenușie și gelatinoasă, aveam impresia că respiră, mi se părea că-mi văd stomacul și nu Îndrăzneam să-l ating cu mîna. Încă de foarte mică, din vremea cînd abia Învățasem să vorbesc, simțind nevoia de a Înțelege sensurile cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
strat subțire de material translucid, mai luminos ca fildeșul, care Îi pecetluia ochii Într-un zâmbet senin. Capul era Împodobit cu o scufie brodată cu perle și fir de aur, lăsând să se Întrezărească doar o porțiune din fruntea ușor bombată. Mâinile, Încrucișate pe piept În aceeași poziție reprodusă pe relicvariu, se Închideau ca să ascundă dulceața micului sân. O statuie de ceară, judecând după culoarea estompată a carnației și după imobilitatea expresiei. - Priviți, relicva! auzi exclamând mai multe glasuri din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bună, fiindcă aceasta - aflată chiar lângă soba imensă de faianță, domina din spatele perdelelor întreaga piață a Palatului - aceasta deci era păstrată pentru judecătorul Mierck, un obișnuit al locului. Mierck venea de patru ori pe săptămână. Lucru dovedit de burta lui bombată și de pielea ciupită de-o acnee roșiatică de parcă toate paharele băute s-ar fi așezat unul lângă altul așteptând ușurarea. Mierck nu-l plăcea prea tare pe procuror. Iar acesta îi răspundea în același fel. Ba chiar cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Trist și povârnit. Prin aer plutea un miros de pânză udă și de lemn pentru sobă, de mentol și de tutun ieftin. Îmi oferi un scaun aproape de sobă și se așeză la măsuța lui, pe care se odihneau trei călimări bombate. După ce-și reveni din uimire, îmi povesti despre sosirea Lysiei Verhareine. O poveste simplă, din care nu am aflat nimic nou, dar mă bucura să aud pe altcineva vorbind despre ea, pe cineva care nu era de pe la noi. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
discute despre angajatorul ei și despre treburile clinicii. M-a trezit la șapte dimineața cu un pahar de suc de grepfruit și cu o colecție de pastile care semăna aproape cu un tratament veterinar. Bucurându-mă de priveliștea fundului ei bombat și de felul în care i se balansau sânii când se mișca, am privit-o cum trage draperiile pentru a dezvălui o zi însorită și mi-am dorit să-și fi dezvăluit la fel de ușor și corpul dezbrăcat. — Ei, cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
oarecum mai generală, era probabil capabil să ciugulească atât cât să trăiască. Zic să ciugulească, și îmi aleg cuvintele cu mare grijă, deoarece, cu părul său creț și roșu în neorânduială, cu nasul lat ca un cioc și cu pieptul bombat, Vogelmann semăna cu o rasă preistorică de cocoșel, și încă una care în mod clar trebuia să fi dispărut de mult. Trăgându-și pantalonii până-n gât, Vogelmann ieși alene pe labele-i mari de polițist de după birou ca să dea mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce se comportă astfel, deoarece ignoră că învățăturile lui Epicur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
viitorimei. Nu însă fără acest îndărătnic protest înfipt, răsunător, aici. * aplicarea sistematică a procedeului aritmetic, al mediei. Absență de relief, câtuși de puțin măsura: legea identică a personalității impusă materialului amorf. În ciuda acestei ambiții, ideile d-lui Lovinescu se răsfață bombate, asiatice, ca idolii lui Babel. Sunt în număr de patru și corespund hieratic punctelor cardinale. Pe răsărit, sincronismul. Sub ce zbor augural de curci a conceput d-l E. Lovinescu asemenea verzuie pastă? O idee democratică aplicată celei mai reacționare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
literar, indiscernabil până la un punct de omul de sânge și spaime. Fie dar această vrăjmașe împăiată: poezia leneșe, inofensivă minge de antrenor, căreia în 6 din 7 zile abia îi repezi un pumn distrat. În ziua antrenamentului însă, o vrei bombată și elastică, partener fictiv, prompt în reacții. Poezia leneșe e foarte adesea o poezie vivace și coincide atunci cu stânga modernistă sau modernismul scurt. Tânărul participant, în virtutea iuțelii câștigate, continuă, însă, în silabe, rezumat la un sistem de mișcări născânde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
i se terminase, la un moment dat cartela și am continuat discuția de pe telefonul „unui coleg”. După acea “întâmplare”, am tot primit mesaje ... de Sărbători ... de la “colegul”. O vreme le-am ignorat, apoi au devenit tot mai personale. Am răspuns “bombat”. Mi se părea supărător să profiți de faptul că știi un număr de telefon pe care să-l folosești...în clipele tale de melancolie...fără să cunoști persoana căreia îi scrii, și mai ales știind că era o cunoștință a
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]
-
de la compatrioți tot felul de complimente. Chiar și Tabitha era destul de admirată. Pentru români, părea un fel de țigăncușă de-a noastră, însă una apetisantă și foc de frumoasă! Bărbații o sorbeau din ochi. Deși eu, o fâță fără funduleț bombat și sânișori, ea mă făcea geloasă. - Tabitha, ia să-mi spui tu mie dacă sunt frumoasă? - E, cum să nu?! Câtă vreme ești prințesă... Însă una încă neîncoronată. - Mă duci cu zăhărelul?! - Nu! - Nu? Atunci am să-mi pun coroana
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
M-am trezit... Of, nu... e-n zadar !... (13) Pe fruntea cailor Arde o stea, Strălucind cu irizări de argint. Însă caii Își ating frunțile Ca într-un sărut. Ca și cum stelele, Pe care Universul le lasă să cadă Pe frunțile bombate ale cailor, Se sărută prin raze. Așa că iată Cum caii îndrăgostiți Știu să se sărute, Și este așa de rău pentru tine, Care nu ești decât un om. Pentru că oamenii nu știu Cum să devină co-tangenți Cu alte lumi... Iar stelele nu
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
a intra în sala respectivă. Fața sa ovală, fizionomia, exprimă sentimente alese, inspirație, intuiție. Ochii lui negri, destul de apropiați, ca și cum l-ar interesa mai mult să privească în interiorul său decât în cel al lumii, privirea vie, pătrunzătoare, fruntea înaltă, puțin bombată, exprimă imaginație excepțională, sete de cunoaștere. Pentru Rembrandt omul era un abis al profunzimilor sufletești, realizat cu jocul de umbre și lumini, iar „carnea este noroiul pe care lumina îl preschimbă în aur“, după cum îi plăcea să spună. Mai descoperim
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
un rujat sănătos ori cu un plâns, cu capul pe masă. “Iar nu i-a venit soțul acasă”...știam deja toți. Profa de mate, din liceu, în prag de pensie, avea încă un corp de invidiat...sâni, șolduri, talie, fund bombat, picioare elegante, lungi și fine...doar trăsăturile feței i se încrețiseră puțin...era adorabilă. Ne povestea mereu cum s-a cunoscut cu soțul ei, tot profesor de matematică, cel care-i scrisese pe un caiet cu coperți fumurii toate rezolvările
DASCĂLI ŞI DASCĂLI... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364670_a_365999]
-
Johan Rivera Mendez, Joshua Winzeler, pe o muzică superbă spaniolă cu ritm de tangou, piesa simbolizând lumea suprarealistă a pictorului belgian René Magritte (1898-1967), renumit pentru picturile sale cu bărbați în pălării melon (pălării din fetru cu calotă rotundă și bombată, cu boruri înguste, îndoite în sus), care creează un aer vesel-sumbru atenuat, mai mult umoristic, după cum și pictorul a avut un simț ludic și provocator de umor, care transpare în mai multe dintre piesele pe care le-a creat și
12 IUNIE -26 IULIE 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349252_a_350581]