439 matches
-
este legat de contradicția dintre exigența cu care comentează creațiile literare ale lui Marin Sorescu și Nichita Stănescu și larghețea aproape necritică arătată în cazul unor poeți cvasinecunoscuți. Într-o parte Gheorghe Grigurcu pozează în critic fioros, în cealaltă, în bonom exeget descriptiv. Firește, au dreptate cei care îi reproșează această inconsecvență, dar este la fel de adevărat că pentru un duel este nevoie de un adversar pe măsură. Ascuțimea criticii în cazurile Marin Sorescu și Nichita Stănescu reprezintă o recunoaștere implicită a
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
vesel" trece și el prin selecția lui Călinescu, cu filosofia lui "superficială pînă la zăpăceală". Goldoni, acela pe care tatăl lui, doctor, îl lua la patul pacienților, apoi acela turbulent, stricînd liniștea colegiului de unde-l dau afară și, în fine, bonomul luînd chipul operei, povestită cu haz și citată copios e și el un popas din vizita de plăcere. Numără multe asemenea șederi pe cîte un țărm sau altul al literaturii o carte trecută de opt sute de pagini. Neputîndu-mă opri la
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
să-i dea niciun răspuns colegului său. Bine, nici măcar nu-l salută la despărțire, ieșind ca o vijelie pe poartă. Când ajunse în bulevard, îl înjură cu glas tare de vâsc și de asivasilistică, de morți și de gâți pe bonomul Anton, pe care-l făcu pe deasupra dobitoc, bumbalău și... scroafă gușată. Astfel răcorit, traversă bulevardul spre Colțea, luând-o prin spatele bătrânului spital. Din când în când, cu un gest rapid, își consulta ceasul. Omul nostru avea deci o întâlnire
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bătrânețe, ca și cum dorul de mamă al bătrânilor, ar fi mult mai ardent sau ca și cum odată cu o vârstă înaintată, tinzi să auzi mai frecvent chemarea mamei. Hainele și mobilele, toate purtau în ele zâmbetul acela numai al ei, cu toată dantura, bonom și protector. Îi știam pe dinafară toată biografia, fără să mă roage cineva s-o învăț: unde se născuse, unde copilărise, la ce pension de fete învățase, când se măritase cu nenea Epa, prin ce momente grele a trecut (mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
familia lui, ceva tragic. Într-adevăr, i se umezeau puțin ochii, respira adânc ca și cum astfel ar fi depășit mai bine o situație de criză, ofta de parcă ar fi avut foc în plămâni și, împachetând tabloul, își aranja masca aceea de bonom, zâmbitoare. Stând așa în fotoliul meu preferat, de multe ori trăgeam nădejde că n-o să dea tabloul meu preferat. Eticheta cu vândut o folosea adesea totuși, ca să trezească interesul vizitatorilor care n-ar fi pus ochii pe acea operă de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adolescent îndrăgostit. Atunci mi se păru că văd totuși un alt Bogdan Paloș. Întradevăr, cu prima ocazie, am observat că, la primul contact cu noul venit în casa lui sau chiar la cinematograf, pictorului îi creștea șarmul prin zâmbetul acela bonom, indiferent ce replică primea de la cel cu care vorbea. Zâmbetul acela îl afișa de la început, cu o ușurință de nedescris. Da. Zâmbetul lui era cartea lui de vizită. 4. 14 apr. ’81 Pascal zicea că inima are rațiuni pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din curpenișul visului. Într adevăr, nu mai era Karin - tante cea pe care o lăsase în urmă cu ani: tăcută, rezervată, corectă, cea care făcea ce făcea și, când vorbeai, te sorbea din priviri, fără să-și lepede nemaipomenitul surâs bonom. Acuma vorbea mult și repede, de parcă ar fi simțit că timpul se comprimă tot mai al dracului. Relata diverse întâlniri cu persoane care de zeci de ani nu mai trăiau și sărea brusc de la o amintire din copilărie, la una
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nenea Epa în fotografie, tânăr, la braț cu o domnișoară suplă care nu putea fi decât Karin-tante, parcă veghea acum 24 din 24 de ore, ca soția lui să nu ducă lipsă de nimica. Zâmbetul lui, cu toată fața, de bonom, parcă-l învia din morți. Gerard nu se grăbea. De data aceasta nu se grăbea. Era în stare să încondeieze cu privirile toate obiectele din cunoscutul apartament, mai ales mobila stil, vechiul radio, fotografiile de familie prinse elegant în albume
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
auzindu-le, simțeai că respiri mai ușor. Așa cum simți când pui în scris ceva ce nu poți discuta cu nimeni în această lume. Îți amintești de Titi, un om de tonaj greu, cât dulapul de înalt și solid și adevărat bonom, care se întâlnea acolo la bar cu Esesistu', prietenul lui din copilărie și șofer pe-o tiriboanță cu trei roți, ca un fel de motoretă, cu care căra înghețata la cofetării. Mic dar inteligent. Începeau show ul, fără să fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zarurile sunt aruncate, intră pentru ani buni la închisoare cu sentimentul că și-a salvat prietenii. Un alt fir al poveștii se țese pe relația stranie, de o mare sensibilitate între Noodles și Deborah, fiica băcanului și sora grasului și bonomului Joe Moe, o dragoste juvenilă care poartă însemnul tragic, magic și indelebil al ratării. Deborah îi citește în suflet lui Noodles, onestitatea și pasiunea sa secretă, prietenia, dar îl silește să aleagă, între ea și fiorul tainic al străzii și
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
nu se simte În largul ei - și asta din cauza mea, am presupus. M-am Înjurat În gând. Dar acum nu mai era cale de Întors. Chiar dacă nu se veda, am afișat o expresie curajoasă, apoi am continuat pe un ton bonom, jovial. Și până la urmă, după ce, Într-un moment de introspecție descurajată, am adăugat că „În ciuda aparențelor, să știi că sunt totuși construit din ingrediente umane“, a râs - e drept, cam trist. Cuprins de exaltare, am auzit-o cu greu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lor om. Vi se pare puțin? Să fim serioși; nu vă cer invidia sau acceptarea, dar n-am auzit pe mulți să se laude cu o prietenie de felul ăsta. Și trebuie să vă mai spun că erau flegmatici și bonomi, familiști într-un anume sens, plicticoși cu bun gust, pentru că, între noi fie vorba, când te-ai născut într-o lume a certitudinilor, nici n-ai cum să fii altcumva. Apăreau când îi chemam, rareori s-a întâmplat să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în scurtele, rarele și somnoroasele lui apariții de pe șantiere și, ce e mai curios, l-au păcălit pe Stoicescu, administratorul blocului (o față de șopârlă, securist, căpitan), care nu i-a trecut la plata întreținerii. Iar dacă tot am pocit numele bonomului Știm, dincolo de remușcări și de ciudă, sper ca măcar voi să fiți cu ochii-n patru, să nu vă încredeți în ș și ț, fiindcă cu codițele lor vă pot băga în bucluc. Cât despre teoria enunțată de Matei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
consulii singuratici, în drept sau onorifici, cu aceștia era mai greu de păstrat discreția. Ultimul caz, cel al consulului de la Alexandretta, clătinase serios nu doar subsolurile ministerului, dar și scaune mai înalte, încît șeful Direcției, domnul dr. Mardari, altfel un bonom și un jovial pîntecos, cu barbeți și o vestă mereu pătată, chiar dacă era nou-nouță, a trebuit să-și dea demisia. Cînd a aflat a zîmbit, atît de ciudată a fost întîmplarea, dar acum, cînd e preocupat de lipsa de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
absolut originale de a face praf un vizitator. El, marele Basarab Cantacuzino, prințul cu pretenții îndreptățite de a fi recunoscut în orice clipă principe domnitor, se purta ca un boiernaș de țară, un gospodar din alte vremi, lăsînd impresia unui bonom, a unui caracter simplu, deschis, de încredere deci, inevitabil, conservator. Un conservator în cea mai bună înțelegere a cuvîntului, tradiționalist și constructiv. Pe unul ca Mihai Mihail o vișinată de casă pusă chiar de mîna princiară îl putea cîștiga definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nevoie tot orașul, întreba, cerceta, se preumbla de la o familie la alta, asculta toate zvonurile, circula neobosită, mirosea containerele, dedesubturile, plasa acolo o vorbă, dincolo o exclamație, o întrebare, făcea afirmații, le nega, așa cum apărea ea fragilă, cu masca de bonomei întipărită pe chip, acționa neobosită, era mai mult un joc al imaginației până când găsea persoana căutată ce întrunea calitățile trasate de ea de la bun început. Atunci începea cu o adevărată măiestrie să țese în jurul individului fire invizibile, rezistente, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-lea nu se mulțumise a cutreiera ținuturile Marmației, Silvaniei și Bihariei cu husarii lui curuți, ci lăsase În urmă-i, alături de semnele bătăliilor, dîre Îndelungi de poveste. Părintele Uhár, pe care căutasem să-l ispitim pe tărîmul legendelor, ne zîmbea bonom și ne abătea mereu pe fronturile istoriei. Călătorea Însă liberă peste lume vorba că Rákóczi Ferenc călărea numai cai cu potcoavele Întoarse, ca urmăritorii lui, soldații Împăratului de la Viena, s-o ia În direcție opusă. Mai mult, cetatea lui din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Înțeles, domnule profesor. După un timp, s-au auzit bătăi În ușă. ― Intră - a răspuns directorul, privind puțin amuzat spre ușă. Îndată, a pășit peste prag doctorul Pas. Un bărbat cu o statură impunătoare, cu păr coliliu și cu zâmbet bonom sub mustața bogată. ― Să trăiți, domnilor profesori. M-am prezentat. ― Bine ai venit. Ia loc, În fața domnului profesor Hliboceanu. Și, până una-alta, doamna Măriuța ne va aduce câte o cafea, ca să Încălzim puțin atmosfera... În scurt timp, secretara a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu omise să menționeze și acest lucru. Avea un fiu care, chiar dacă suferea de infirmitatea cu auzul, era cât se poate de bine realizat din punct de vedere profesional. Printre colegii săi de serviciu, Virgil își făcu, cu felul său bonom și deschis de-a fi, mulți și buni prieteni. Unul dintre aceștia, Georgică Mardare, bucureștean get-beget și tânăr foarte manierat, îi deveni atât de bun prieten, încât începu să vină destul de des cu el pe acasă. Mardare era un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din drum, apoi deschise o ușă care da într-o încăpere. E un matematician care se dă în vânt după studentele de la filologie! glumi Felicia. Numai de una, o corectă Victor, râzând și el. Ei, tinerețea, bat-o vina! grăi bonom bătrânul și îi introduse într-o cameră de zi, unde se afla o masă ovală cu niște scaune tapițate în jurul ei. Se ivi îndată și doamna Măgureanu, mică, vioaie și guralivă, despre care Felicia îi spusese lui Victor că toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vrea să fie înconjurat de oameni grași, care dorm bine noaptea, fiindcă cei supli gândesc prea mult și sunt flămânzi de conspirații. Americanii și mulți dintre europeni fac dovada acestei teorii, care, luată au pied de la lettre, pare cvasi-absurdă: sunt bonomi, joviali, sinceri. În contrapunct, japonezii se înfățișează tot timpul îngândurați, reținuți, chiar lipsiți de vitalitate. Nu râd aproape deloc și, dacă o fac, își duc, în mod reflex, palma la gură (femeile) sau desenează un soi de grimasă forțată (bărbații
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
naivitate", de candoare ce-i nutrește pînă și cele mai ample gesturi polemice. Balcanismul pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism inversat. Structura sa psihică robustă, mai curînd olimpiană decît realmente revoltată, impregnată de curenți simpatetici, bonomă și atunci cînd vrea să pară implacabilă, nu are nimic comun cu demonia plebeiană a lui Caragiale, care-l atrage, îl incită, dar căreia nu i-ar putea fi cu adevărat părtaș. De unde o impresionantă turnură a interpretării. "Inteligenței dizolvante
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
de un loc în paradis. Unul scutit de prețul sărăciei cu duhul. Și, însă, de prețul moralei, pe care Ionesco o înlocuiește printr-o salubritate (termenul lui Raicu) menită a despărți, în primă instanță, secundarul de principal, de a tolera bonom păcatele veniale și de a se ține, cu orice preț, în contra vinilor mari. Nu toate lucrurile, distinge Lucian Raicu din spiritul vecinului (într-un sens foarte arghezian), ating temeiurile. "Dar și cînd le ating...". Cînd le ating, ce?, ar ricana
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
schema unui mim agreabil: un bufon flatîndu-ne viciile, un histrion ușurîndu-ne de plictisul zilei, un fanfaron zburdalnic ale cărui pozne să ne dea dreptul să ne privim propriile slăbiciuni cu bunăvoință. Și cînd acolo, bucata asta de om cu înfățișare bonomă, pe care numai văzîndu-l și te aștepți să toarne bancuri din el cu toptanul, bucata asta de om îți dă peste cap așteptările, și te răscolește la propriu. În loc de giumbușlucuri frivole, Dan Puric vine cu înțelesurile unui mesaj tragic. În loc de
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
mit, // prea bine, momîile ne-au părăsit" (În duh și în gînd). Toate acestea presupun punerea în paranteză atît a celor petrecute, cît și a celor ce se vor mai petrece, în favoarea unui soi de carpe diem, amestec de absență bonomă ("eu iubesc favoarea absenței rîzînd") și de mirifică prezență nu prin majore împliniri, ci printr-un colaj de momente asumate la scara cotidianului, de "înfiorare" și de "farmec", ale datului imediat: "înfiorarea și farmecul nu au palate, / nu și nu
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]