238 matches
-
că "fiecare piatră vorbește de trecut". În muzică, Eduard Caudella, Gavriil Musicescu, Al. Flechtenmacher marcau o etapă febrilă a romantismului. Cronicarii Costin și Neculce anticipau perechea-nepereche Eminescu-Creangă, urmată de o altă celebră pereche Ibrăileanu-Sadoveanu. Un Al. O. Teodoreanu cultiva cu bonomie logosul tradițional într-un acut simț umoristic. Romantism și voluptate, un melanj al cugetării care înnobilează și conferă substanță operei creatorului, o tandră oscilație între drumul către sine și misterele naturii, între voia-bună și tristețe, până la pura visare și sentimentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
acesta asculta răspunsul, se vedea, după fața din ce în ce mai crispată a lui Gheorghiu-Dej, că era vorba de ceva cu totul neașteptat și neplăcut. Pentru prima dată, l-am văzut și l-am auzit pe șeful statului, ce radia întotdeauna calm și bonomie, slobozind o teribilă sudalmă, urmată de cuvintele: "Ce zici? Conducerea partidului și statului se află la șapte-opt mii de metri înălțime, ne întoarcem dintr-o lungă vizită și-mi spui că România este în stare de război? Cine a dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de administrație, a putut trece drept priceput. Ca și Calonne, avea spiritul sprinten, mobil, hotărât, care impune mulțimii. Avea de asemenea ceva din abili tatea lui Maurepas; nu avea însă nici caracterul suplu și agreabil al unuia, nici aerul de bonomie și de cordialitate al celuilalt. Era prin firea lui fin, subtil, pătrunzător. Nici nu știa, nici nu voia să-și ascundă intenția de a fi astfel. Privirea lui, observându te, te prindea; până și veselia lui avea ceva neliniștitor și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să-l compari pe Ludovic al XIV-lea, atât de impozant, și care, independent de rangul său suprem, imprima un caracter de grandoare celor mai neînsemnate acte ale sale, cu acela dintre strănepoții lui care nu era remarcabil decât prin bonomia și cordialitatea sa. Nu semăna cu marele monarh nici măcar așa cum un pitic poate avea trăsăturile unui uriaș; căci, în locul formelor atât de pline de demnitate, în locul taliei nobile și înalte ale lui Ludovic cel Mare, acesta avea niște maniere la fel de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la excelenta sa antologie, I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc, Dan C. Mihăilescu observa polarizarea în câmpul receptării cu privire la Caragiale vs Eminescu pe de o parte, și Caragiale vs Caragiale, pe de altă parte. „Aliații au plusat pe bonomia comicului său, pe sensibilitatea și jovialitatea ultracolocvială a omului, parcă pentru a oferi alibiuri nesațului său de ridicol, în vreme ce inamicii au hiperbolizat cinismul viziunii Grecului, imoralitatea de mahala a acestuia sau, pe scurt, amoralita- tea autorului.” „A plusa”, „a hiperboliza
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
intermediare ; nici ignari, nici culți, ci cu o cultură provincială pentru care nu poartă nicio vină, ei nu pot fi îndreptați pentru că nu este nimic care să-i îndrepte. Iar dacă ar fi, ei s-ar lăsa pesemne educați cu bonomie.” Deformarea, conchide Alexandru Dragomir, este una ontologică, ea nu presupune încălcarea unor comanda- mente morale sau norme intelectuale, ci instalarea mai mult sau mai puțin lucidă în caragialism. De fapt, defor- marea constituie însăși condiția de existență subalternă a acestei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și impietate, de către un tribunal de concetățeni, cel mai antipatic nu este, cu siguranță, perspicacele petrecăreț din Banchetul. Scheletul narativ a căpătat cu timpul, consistență și culoare. Cu atât mai bine pentru noi dacă spiritul popular l-a înfrumusețat cu bonomie, cu prospețime și suavitate, și dacă Părinții și doctorii Bisericii i-au adăugat subtilități și complicații. Ornamentația a sedus creierele sofisticate, dar și sufletele simple. Acoperind Europa cea plină de păduri cu o mantie albă de biserici și inundând-o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cazul său, posedând deja un prestigiu - nu numai universitar - considerabil! Nichita?! Fugi dom’le d-aici, locuind Într-un sumar apartament cu două camere, fiind Într-un post literar subaltern, redactor-șef adjunct, trăind la limita sărăciei, dar având uriașa bonomie și noblețe de a-i primi pe tineri la orice oră și oferindu-le tot ce avea pe masă, Nichita, spre deosebire de Înaintașul său În artă, Eminescu, nu a avut un prim-ministru care să-l susțină, părerea sa literară sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În „zilele fericite sociale”, pe care i-am primit În intimitatea vieții și a ideilor mele, oferindu-le entuziasmul și ridicolul meu, prietenia mea tout court, aceștia, dacă nu-mi Întorc de-a dreptul spatele, Îmi afișează un fel de bonomie vag disprețuitoare, mai umilitoare decât cea mai simplă și mai francă indiferență!... Nu, nu cred că există o diferență sensibilă Între fericirea sau nefericirea unui sau altui emigrant care vine din zone „ingrate” ale civilizației europene, cu condiția ca acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
zeflemitor : e o caricatură de inteligență. Nemaiexistînd nimic care să-l tensioneze, faimosul calm al lui 007 e mereu pe punctul de a degenera mai întîi în rigiditatea unui manechin de ceară și mai tîrziu (pe măsură ce Moore îmbătrînește) într-o bonomie de tătăiță. Tot așa, nemaiexistînd nimic care să contrabalanseze absurditatea poveștilor, acestea sînt obligate să devină tot mai deschis-absurde grosolan și, la un moment dat, disperat autoparodice : jucărioarele proliferează, la fel și glumele de grădiniță. Reputatul regizor Sidney Lumet vorbea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
gândacii!?". "Păi ce? Credeai că urlu de nebună, aiurea-n tramvai?" Da' ce făceau, doamnă?" "Scriau tot felu' de mizerii despre mine pe pereți, jigodiile dracu'!" Profesorul clipi de câteva ori, trase aer în piept și o chestionă cu aceeași bonomie: "Ai văzut niște gândaci care scriau pe pereți texte obscene la adresa ta?" "Nu. Nu obscenități propriu-zis", explică sâcâită Săvuleasca. "Vă înjurau dă mamă?", întrebă, lansându-se într-o ipoteză și secretara. "Ce-ai, mă, ce-ți veni?", se încruntă baba
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
arborilor. Cu acea ocazie se mărginise să răspundă: „În ochii Domnului este oare mai puțin nelegiuit cel care adoră o creatură a sa ori cel care se închină monedelor plăsmuite de către om?“. Nu se abătea, firește, de la convingerile sale, și bonomia lui era rodul minții sale treze. Plecând de departe, de foarte departe, evangheliza fără să creeze discordii. Secretul lui consta în a considera arianismul o primă treaptă a scării care duce spre adevăr, chiar dacă nesigur pe picioare și deșucheat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
special din perioada interbelică, adică mahalaua transpusă în literatură de alți autori în chip „expresionist”, dramatic, sumbru ori melodramatic și sentimental. Din viața periferiei bucureștene mizere, D. observă și reține preferențial aspectele comice, nu neapărat „vesele”, narate mai degrabă cu bonomie, însă nu fără incisivitate și nerv, și nu fără o seriozitate de fond care asigură calitatea umorului. Mahalaua în care viețuiesc personajele - așa-numita „Republica Barbă-Rasă”, adevărat „stat în stat” - este una dosnică și nevoiașă, văduvită de binefacerile edilitar-urbanistice moderne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
formulele ponegririi. În general, un cuvânt echivoc, o glumă au mai mult succes decât un gând serios. E bine totuși să nu ne încredem în această aparență frivolă. Românii sunt vicleni; ascund o disimulare profundă sub un aer de absolută bonomie. Au o inteligență pătrunzătoare și știu să se servească de ea. Pentru ei, străinul e întotdeauna așezat pe un piedestal; îl fac să pozeze cu îndemânare, fără ca el să-și dea seama; îl sondează, îl cântăresc și îl judecă. Trebuie
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
desăvârșire nou, atât ca viziune, cât și ca expresie”, urzind, „cu o finețe de mare artist”, „vălurile unei tristeți diafane”. Recenzând volume de proză semnate de Mihail Sadoveanu („farmec literar”, „forță epică”, admirabile tablouri din natură, galerie de personaje originale, bonomie, savuros umor), Mateiu I. Caragiale (considerat „printre magicienii verbului literar românesc”, creator al unor „minunate și muzicale evocări”, pline de pitoresc și vrajă) sau făcând o evaluare globală a operei lui Gib I. Mihăescu (profund și original investigator al sufletului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
de catedră între 1974-1982. Sesiunea memoriala a fost încheiată cu o savuroasa evocare a profesorului A. Oprea, dar și a altor colegi, de către Conf. dr. Dan Borș. Astfel, si mai tinerii colegi au putut afla despre personalitatea plină de farmec, bonomie, comunicativitate a fostului nostru șef de catedră. Conducerea Catedrei, consultându-se și cu alți colegi, a considerat oportună editarea acestui VOLUM MEMORIAL dedicat foștilor colegi. Colectarea datelor a început la sfârșitul lui noiembrie 2010, dar aceasta nu a fost o
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
celorlați, pe care le "ascultă", în direct, pe unde scurte. Fericirea cuplului se risipește, compulsia întunecîndu-le mințile și transformîndu-i în monștri. Ideea alienării tehnologice pare dublată aici de sugestia unei duplicități umane în general: sub masca echilibrului, a fericirii și bonomiei necondiționate, individul ascunde, prezumtiv, impulsuri întunecate. "The Five-Forty-Eight"/"Personalul de cinci și patruzeci și opt" (1954) ne confruntă cu o fostă secretară, acum bolnavă grav (suferă de tulburări emoționale și mintale), posibil pe fondul unei traume sentimentale. Sedusă în trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
materialiști, deci orizontul lor spiritual este îngust, cu toate astea îi vezi uneori prin biserici, veniți să ceară ceea ce cred că li se cuvine. Există și oameni mici care și-au asumat cu înțelepciune condiția, sunt glumeți și de o bonomie cuceritoare, prietenia lor fiind foarte căutată. În general, există multe excepții de la descrierea noastră, dar ceea ce ne-a interesat este regula. Știu că aceste lucruri nu sunt corecte politic, pentru că se poate induce o nuanță de ma-nipulare, că statisticienii spun
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
o oglindă acoperită de nori,/ unde a și plesnit ceasul de amiază" (Insula). Înscenînd întemeieri apocrife, poetul pornește temerar "în căutarea timpului pierdut", ajungînd a pipai amintirile virtuale, "netrăite", însă, în principal, urmărind cu o dureroasă stupoare, abia temperata de bonomia analogiilor, cum cele trăite dispar, cum nimbul lor de peripeție eliberatoare și de fabula mîntuitoare se resoarbe, pierzîndu-se după prozaicul colț de stradă. E ca si cum o rană n-ar fi înfățișata direct, ci prin bandajul însîngerat ce-o acoperă: Începutul
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
nu mă face oare să sufăr de parcă mi s-ar datora mie?" (idem). * Céline (i se atribuie): Nu medic ar fi trebuit să mă fac, ci general. Aș fi putut să trimit oamenii la moarte - sau să-i salvez". * "O bonomie totală poate ascunde sau insensibilitatea sau intenția de a devaloriza prin inflație cursul laudelor. Un critic "rău", intră franc, descoperă adevăruri care reinterpretate calm de alții (pot) să ajute la o definire mai subtilă și mai pozitivă a unei personalități
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
nouă spre a încondeia un continuum de moravuri și tipologii, printr-un joc ambiguu de registre, concomitent învederîndu-se persiflator și serios? O ironie ritualizată în cadența discursului critic asigură o succesiune peste veac a unei stilistici cu patentă națională. O bonomie cu subtext vitriolant este, iată, încă foarte eficace în raport cu "slava stătătoare" a unui miticism ce debordează azi, probă de variațiune pe aceeași temă, în ipostază scriptică. Dacă nu avem încă "memoriile d-lui Cozmîncă, nu numai pe cele ale d-
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
schimbă fizicul, gesturile, vocea, mersul, expresivitatea corporală), pînă la epuizarea autoironică a bătrîneții. 47 de ani din viața unui om, întîmplător și (fost) geniu. Un damnat învingător, cu un aer deopotrivă vinovat și inocent, cu irizații de umor, plin de bonomie și de blîndețe în tot calvarul. Într-un interviu, actorul descrie întîlnirea pe care a avut-o într-o bună zi, pe platoul de filmare, cu adevăratul John Nash, care are, azi, 74 de ani și se prezintă ca un
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
se pot confunda. Asistăm la un spectacol unde actanții își spun replicile apoi pleacă, lăsând o mulțime de porți deschise. Iată câteva secvențe: după serenitatea aproape de sapiențial a Irinei Mavrodin, îl surprindem pe Al. Cistelecan într-o dispoziție de o bonomie mornă și o reîntâlnim pe Ana Blandiana în ipostaza de interlocutor apt să dezamorseze, cu paciență, pe un ton impersonal, potențialul exploziv al oricărei întrebări. Nonconformistul Marin Mincu se înfățișează și ca om de litere în sensul propriu al cuvântului
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
John Iliescu»? Silabisim «Ceaușescu» sau «Su-cez-ce-cul»? Iar în-gio-si-rea cum să ne-o măsurăm? Cu ori fără Dan Giosu als Dichter und Erniedriger?". S-ar putea alcătui un cuprinzător dicționar Luca Pițu, cu reflexe goliardice, cronicărești, rabelaisiene, swiftiene, joyceene, argheziene, în bonomia sa nehotărnicită, care numește cu nădejdea de-a crea și care creează cu nădejdea de-a numi, într-o circularitate a ficțiunii și a realului ce dă preț, de sînge și duh, trudei noastre scriptice. Luca Pițu, Temele deocheate ale
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
mod firesc, drept un proces ce ține de complexitatea discursului muzical, de accentuarea tensiunii dramatice. Lucrarea are mertiul de a ne fi luminat și o altă latură, cea meditativ-dramatică, a personalității maestrului, un aspect abil retras în timpul vieții, mascat de bonomia șă- galnică a omului de lume, de cozeria elegant întreținută, de ținuta aristocratică a maestrului de la care, în anii studenției, în afara regulilor contrapunctului, am aflat că boieria poate fi o stare a spiritului. Și aici, la Cluj, anterior - relativ recent
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]