1,565 matches
-
și mi-a povestit totul Într-un minut. Totuși, asta nu Înseamnă că știu, de fapt, ceva despre ea. —Ziua În care s-a pronunțat divorțul meu a fost minunată, de fapt, spuse Lauren de sub pălăria de soare neagră, cu boruri mari, pe care o scosese din sacul ei de canafas, marca Hermès. Îți place pălăria? Yves Saint Laurent i-a dat-o mamei mele În 1972. Este superbă, i-am răspuns. Felul În care arăta Lauren la plajă era incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
grijă pentru strîngerea de fonduri În folosul unei cauze. Iată-l pe nelipsitul păstor, chemat să prezideze vreun joc de noroc destul de nevinovat; o bătrînică Într-o rochie cu imprimeu, lungă pînă la glezne și o pălărie de vară cu borurile pleoștite, se foia de colo pînă colo emoționată, În ciuda aerului ei oficial, organizînd „goana după comori“; (un petec restrîns de pămînt, ca o grădiniță pentru copii, era Înțesat de țăruși care indicau posibilele locuri unde erau Îngropate premiile), și Întrucît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
liniștiră întrucâtva pe client. Iată un semn bun. Nu toată lumea știe cum să facă un client să se simtă confortabil și faptul că Mma Makutsi își alesese cuvintele cu grijă era de bun augur. Domnul Badule nu-și mai strângea borul pălăriei cu atâta putere ca la început și se așeză mai comod în fotoliu. — Sunt foarte îngrijorat de ceva timp, mărturisi el. În fiecare noapte mă trezesc în toiul nopții și nu mai pot să adorm la loc. Stau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori. Era, prin urmare, ilogic să-și străbată regatul fără ca pălăria lui cu boruri largi și din cale-afară de uzată să Îndure „mulțumirile” vreunui supus Înaripat, căci erau adeseori zile În care, mai cu seamă În perioada de Împerechere, zău dacă era cu putință să privești În sus și să descoperi măcar un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
îl distrau nemaipomenit, era ca în comediile cu Stan și Bran, erau singurele care îl făceau să rîdă, avea abonament la Aro pentru asta, nu era niciodată singur cînd se făcea așa ceva, se costumau cît mai obișnuit, pălării gri cu borul mare, clăpăug, raglane la fel de cenușii ori costume de gata de la Cehoslovaca, coechipierul era mereu George Stan, un fel de nepot al lui Emanuel Stan, directorul Siguranței, o ciudățenie în Serviciu, pentru că Mihai Mihail dorea să fie absolut autonom, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mîncate pînă la miezul lor!, o pornea înviorat de gîndul că poate o să-l convingă pe Hariton să-i deschidă vinoteca, nu era Popianu bețiv, dar curios era, și numai ce vedea silueta prințului, mai ales pălăria de pai cu boruri late și țepene, iar cînd o vedea i se punea un nod în gît și simțea cum i se strînge stomacul ca un arici amușinat de vulpe. Atunci cotea brusc și se-înfunda în cine știe ce uliță, la capătul căreia tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
băiatule, asta-i apoplexie. O să crape inima, o să crape ceva în creieraș, ceva o să fie dacă nu se urnește căruța". Cu greu puteai crede că unul ca George Stan, care nu se dezlipea de raglanul cenușiu și de pălăria cu bor mare, trasă pe frunte, semănînd cu detectivul Pinkerton, prezentat cu fotografie și în Realitatea ilustrată, unul ca el, tot numai nerv și acțiune, s-ar putea gîndi atît de precis la starea economică a țării. Iar dacă spunea "apoplexie" asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într‑o mână, ca un căruțaș destoinic, Înfășurând ambele curele În palma sa mare, Într‑o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mână strângea biciul, nou‑nouț, de gospodar, din trestie de bambus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fetițe o înconjoară. Apariția băieților face sala să izbucnească în râs. Sunt toți îmbrăcați în pantaloni mulați, scurți până la genunchi. Poartă șosete trei sferturi, cu canafi. Bluzele au gulerul rotund și creponat. Pe cap le stau cocoțate pălării enorme, cu boruri din catifea, garnisite cu pene. Nu li se mai văd nici sprâncenele, nici ochii, la unii nu li se mai zărește nici nasul. Sunt înarmați cu săbii atât de lungi că le sar din teacă. Tovarășa învățătoare stă ascunsă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rând, la pătură și strigau din spatele ei, panicați: Nu-i gata! Să nu veniți aici! În sfârșit, se ridică cortina. Șocați, părinții încremenesc cu paharele la gură. Copiii, îmbrăcați în negru, stau chirciți pe covor, acoperiți de pălării înalte, cu boruri mici, negre. Încep să fredoneze unul din cântecele filmelor cu Charlot. Se ridică, pe rând, sprijiniți în bastoane. Se aliniază și pornesc spre masa spectatorilor, învârtind bastoanele și legănându-se, imitând mișcările eroului cu pricina. Au, sub năsucurile cârne, mustăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cald, ferestrele erau tot Închise, iar ei Îi trecea prin cap că nici măcar aerul sufocant al Jakartei n-avea cum să fie mai cumplit decât căldura Înăbușitoare din mașină. — S-ar putea opri muzica asta idioată? A Întins mâna spre bor dul mașinii și s-a apucat să Învârtă toate butoanele, dar nimic nu mergea. — O fi el cum o fi, dar tâmpit nu e. Vasăzică ai lucrat pentru CIA? Ce fantastic! Uite că pe asta nu mi-ai povestit-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sub apă. Cum mergeam așa, ca orbul acela, am privit nu știu cum înainte și am văzut-o: apăruse după colțul casei, îmbrăcată cu o rochie înflorată foarte largă, lungă până la jumătatea pulpei, cu un șal subțire pe umeri, cu pălărie cu boruri mari din pânză albă, trăgând de mână un copil, odrasla ăluia, o fetiță de vreo trei anișori, cu rochia la fel ca a Fanei, cu bonețică albă pe cap, venea, uite așa, spre mine, pășind încet, fără nici o tragere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțelege bine cu el. Când îl văzu gata de plecare, îl rugă s-o aștepte câteva minute: tocmai avea și ea drum în oraș. Își așeză cu multă atenție pălărioara grena pe cap. Moda o avantaja de data asta, sub borul pălăriei mai putea ascunde ravagiile vârstei. Avea un costum din cașà care se așeza foarte bine pe corpul ei suplu. Își trase mănușile pe degete. Întâmplător era foarte bine pusă la punct în ziua aceea, măi, ce înseamnă, parcă presimțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dureros de adânc. Cum zburaseră anii, cum... Și cât de scurtă îi fusese fericirea. Acum știa. Mușchii din nou o luaseră razna, ridurile îi îngropaseră ochii, mai avea două luminițe minuscule, umede, Dumnezeu știe cum o fi arătând așa, sub borul pălărioarei grena pe care ar vrea acum s-o tragă până peste bărbie. Ratase, ratase încă din start, n-avea nici un sens să-și mai facă iluzii de iubire. Îi era bine și așa. O biată reptilă ieșită la soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mare!”. Birjarii au ațipit tot așteptând un client și morfolesc vise frumoase despre un bacșiș bun. Doamnele se pregătesc pentru ,,five o’clock tea”. Un reporter adună știri senzaționale pe o bancă-n Cișmigiu. Pălăriile albe paie au rămas cu borurile pleoștite de soarele care-și face de cap. Și dacă asculți și mai atent, urechea prinde zvonuri tocmai din țara Ardealului; acolo, munții sunt grei de balade și povești, o moară fără noroc taie cu aripile ei luna, când un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un cuplu nobiliar, probabil părinții ei. Dacă eleganța femeilor era evidentă, cea a bărbatului nu depășea cu mult pe aceea a unui târgoveț Înstărit sau a unui unui honved fără cal. Toți bărbații din tablou purtau aceeași pălărie neagră cu boruri largi, ca semn parcă a unei bune Înțelegeri ce părea să plutească deasupra curții interioare a castelului, dar și deasupra Mureșului care separa reședința nobiliară de domeniile sale. Cei trei ieșeau În Întâmpinarea unui grup tot de trei persoane dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nem kóser, pentru că trăit aproape la fel, in același loc, dat cádouri la nunți, dus córoane la inmormântări, strígat lózinci, cóndamnat impérialiști, hórtiști și révizioniști, cónstruit fabrici, úzine și iskolák, adunat pórumb chind țărani díspărut, spus bancuri, beut butoaie de bor și pálinka, și după toate asta se spună cineva la tine che senetos tun! Poți múri de rúșine! Oamenii nu sunt chiar atât de fragili, domnule Húsvágó, interveni doamna Ster, Încântată de verva amară a musafirului ei. În ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pus intre Matisse și Cézanne, eu pe locul doi, iar Abrudan și Pascu locul trei, ex-aequo. Cu toate acestea, eu rămân aici, iar voi trei schimbați adresă. Uitându-mă la cei ce ne privesc, cred că am putea bea tot borul lui Ziffer și nimenea nu ar observa lucrul ăsta, În afară, poate, de Iolanda, Eleonora, Petre și ochelaristul, dacă lăsăm deoparte pe doamna Lapedatu. Chit despre Brândușă elvtárs, nu ar remarca la o adică nici măcar dispariția unei sticle. Sau, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că moara ta nu merge cu vin, zise Pascu. Ne-am adapă direct din scoc, ca vitele. Cine ar mai da bani pe pictori beți? se Întrebă retoric Nagy Oszkár, Eu zic, continuă el, se mai bem un pic din borul lui Ziffer și după aia, stingérea. La culcare, fiecare În pânza lui. Vorba aia, cum pictezi așa dormezi! Zis și făcut. Își trecură din mână În mână o sticlă cu vin, urându-și din nou La mulți ani și Boldog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ne servi frappé-urile cu lapte și zahăr fără să ne întrebe, însă eu eram îmbrăcat puțin à la Hunter S. Thompson 1 - pantaloni scurți kaki, cămașă hawaiiană albastru-deschis cu pescăruși, ochelari de soare cu lentile mari și-o pălărie fără boruri -, așa că probabil eu am fost de vină pentru asta. Când primești frappé-ul, dacă e unul bun, cuburile de gheață stau pe fundul paharului. Pe măsură ce licoarea se așază, devenind mai mult cafea și mai puțin spumă, gheața își croiește drum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ușor să mă uit fără ochelari la toate fețele astea care eram eu: tînăra cu pălărie de dantelă albă și rîs fericit ("ce cuvînt demodat, Iordana, se aude vocea mea de-a doua, auzi, fericire"). Fata cu pălărie apretată, ridicîndu-i borul cu-n deget, să i se vadă ochii fericiți pentru că, din spate, Iordan o ținea de talie. Talia încăpea perfect între mîinile frumos desenate. El spunea "desemnate". Uitase și de caninul ieșit în afară, ca să rîdă cu toți dinții. Rîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Humpty-Dumpty, dar nu rotund. Slăbănog". Trec în revistă pălărioara CIA, cea de pescar, ca a lui Gene Hackman în Ținta, cascheta cadrilată Sherlock Holmes, o bonetă cu ciucure, un fes scandinav, cîteva șepcuțe de blugi, chipiul de comandor, pălăria cu bor îngust, tip Dash Hammet, o tichie brodată orientală, un stetson... Nu l-am simțit cînd s-a apropiat. S-a și schimbat. Poartă o cămașă albă, apretată. De-un alb sfidător, care îngheață. Tare i-aș mai spune: renunță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
birou din fața lui. Eu sunt numele tău cel nou. Am venit pentru că m-ai căutat. Sicran îl privește cu atenție, figura lui îi este deosebit de familiară. Îi urmărește liniile fine și subtile ale feței, nasul lung și subțire, mascate de borurile pălăriei. Un proces crescând de recunoaștere și bucurie îi acaparează întreaga ființă. Apoi își întoarce privirea cu teamă la pergamentele crâmpoțite pe care încă le mai atinge vag cu dosul palmei. Prin urmare nu mai e nicio soluție! îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se miște... Din deschizătura ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete colilii și mustață bogată, pălărie cu bor larg și cămașă albă. Pantalonul, bine strunit În chimir lat, sfârșea În cizme cu carâmb Înalt, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape de musafiri, omul a ridicat privirea, și-a scos pălăria și, cu gest larg, a salutat cavalerește... Ningea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu o zagara largă trasă pe ochi... Surprins, Gruia s-a oprit să deslușească cine se ascunde dincolo de acele mustăți și ochii dosiți sub pălărie. Omul, care se sprijinea Într-un baston - cu gest leneș, dar studiat - și-a ridicat borul pălăriei, pentru a-și descoperi fața... Gruia a privit la el cu atenție. „Uite cât de mică este lumea!” - a tresărit - când și-a dat seama că cel din fața lui nu era altul decât Petrică Staniște, cercetașul... ― Bună dimineața, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]