1,819 matches
-
moară de măcinat făină de porumb, situată pe cursul râului Moldova, vreo 50 de prăjini teren arabil și grădină. În Dealul Runc și pe Doabra i-au rămas bunicii Ilinca 40 de fălci de teren fânaț, pășune și pădure, un bordei cu două încăperi și un adăpost pentru animale îvite și oi). O parte din aceasta au confiscat-o comuniștii în anul 1948, iar ce-a mai rămas, bunica a dat-o în 1959 la întovărășire. Eu, fiind elev în clasa
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de 35 de ani, rămasă văduvă, a condus gospodăria și a purtat copiii în școli și facultăți. Chiar și la vârsta de 70 de ani făcea două drumuri dus întors, însumând aproape 20 de km, între gospodăria din sat și bordeiul din Dealul Runc, aducând laptele de dimineață și de seară, în două bleahuri de 10 litri fiecare, în mâini. Acest ritual zilnic, cu ritm de metronom, s-a întins pe ani de zile, pentru a achita la Banca cernăuțeană împrumutul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fost a doua moștenire ratată, care putea să mă facă om bogat în România. Întors acasă la Vama din pușcărie, unchiul Filaret, după o căsătorie eșuată cu Viorica din Frasin, sa autoexilat la deal în Bârlog și a stat în bordeiul bunicii vreo doi ani, ocupându-se cu creșterea vitelor, până a murit în urma unui conflict verbal cu pădurarul Gemănar, căzând ca secerat de un infarct miocardic acut. Are un moștenitor în orașul Frasin, Petrică Cotlarciuc, șofer profesionist pe un vehicul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cale. — Eu o să-ți spun altceva, reluă Poștașul, că n-a făcut-o de bunăvoie, ceva i-a dat ghes mai întîi să-și dea foc la șandramaua din Ferentari și după aceea să se mute în bîrlogul de lîngă Bordei unde și-a încropit afacerea aia falimentară. Norocul lui a fost că de fiecare dată cînd s-a aflat la ananghie a avut unde să se ducă. Ori la Bătrîn, ori la Delfina. Ei, dar nici povestea asta nu mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
A, noi?... Noi... Păi noi, noi suntem așa, mai nobili, ultimele exemplare ale unei specii bizare... Noi suntem focul... ăla de vreascuri și de putregaiuri și de coceni mucegăiți, de balegă de vacă și de turbă... care te scoate din bordei de fum, c-o ceață sângerie pe ochi, te face să icnești și să-ți dai bojocii afară, da’ foc totuși. - A, noi luminăm... - Nu, ne pârpălim. Ne mai iese din când în când câte-o pălălaie pe gât, suflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu mîna, puteai sé ți-l așezi cum vrei. În dreapta și În sus. Chiar și acolo unde nu se așeza. Va trebui sé-și sape o groapé În pédure. Ce bine cé a venit vara și are timp. Sé-și sape un bordei, sé se ascundé. Așa cum aveau partizanii. Acolo o sé se ascundé de bombă atomicé. De-atîtea ori a vrut sé-l sape, dar n-a avut timp și era iarné și era pémîntul Înghețat. Acum e varé și pémîntul este bun. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cale. — Eu o să-ți spun altceva, reluă Poștașul, că n-a făcut-o de bunăvoie, ceva i-a dat ghes mai întîi să-și dea foc la șandramaua din Ferentari și după aceea să se mute în bîrlogul de lîngă Bordei unde și-a încropit afacerea aia falimentară. Norocul lui a fost că de fiecare dată cînd s-a aflat la ananghie a avut unde să se ducă. Ori la Bătrîn, ori la Delfina. Ei, dar nici povestea asta nu mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
proces cu importanță mare pentru rezultatul final obținut de către olar. Oalele „crude” erau stagiare În casa cu chiler, așezată paralel cu poarta pe un teren În pantă, cele „moi” -scoase de o zi-două de pe roată erau rânduite, la umbră, În „bordei”, o cocioabă rămasă cu o cameră mică și joasă și o tindă În care Întregul mobilier era format dintr-o scară șubredă dar necesară ori de câte ori cineva mai curajos se Încumeta să urce În pod. În cameră trona roata bunicului, roată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
eu jumalț pentru oale! Fă cunoștință, s-o știi de-acu! Se Înnoptase bine, când bunicu’ Ghiorghi, după ce a inspectat cele puține acareturi și animale și a pus capac la vinul consumat la târg, cu un rachiu, a plecat În bordei, olăria propriu zisă, acolo unde avea roata olarului, scânduri (șchelea) pe care erau oale aflate În diverse stadii de uscare și o laiță pe care dormea bunicul. După ce și-a șters ochii ei luminoși și frumoși, de femeie de patruzeci
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
prispafarî”, În „coșu’căruțîi”, În „stogu’ di fân” și urmărea cu mare atenție și admirație „minunili lu’ Ionel”. Venise iarna, ninsese din abundență și se formaseră troiene, ulițele erau Înzăpezite iar Ionel făcea bărbătește pârtii de mers spre grajd, poiată, bordeiul bunicului, cotețul lui Ghițî și spre cușca lui Vizanti. Și În timp ce bunicii Îl lăuda pentru hărnicie și bărbăție iar Va, Înfrigurat, urmărea „lucraria” de dincolo de geam, Ionel nu uita să curețe de omăt un loc circular cu diametrul de circa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
grea părăsiseră grăbite toate locurile știute de Va și vântul de primăvară zvânta pământul din grădină și În ogradă se prefigurau viitoarele cărărușe către poartă, poiată, șură, coteț și către pricăjitul adăpost al lui Vizanti. Băiatul privea prin geamul de la bordei cum soarele Încălzea și lumina mulțimea de muguri verzi-roz ai unui zarzăr din apropiere, iar ochii săi urmăreau În extaz o minune de petale roz ale singurei flori care s-a grăbit să Înflorească doar pentru a uimi sufletul bun
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
plăcută, făcându-l să-și dezlipească pleoapele, să le depărteze puțin și să vadă razele, să le zâmbească și să-și manifeste fără grai frustrarea că nu are la Îndemână oglinda de la lampă pentru a trimite razele să exploreze Întregul bordei. Numai mama Maria Îi făcea hatârul acesta, pe Victor, atunci când făcea oale, nu-l putea deranja cu nicio Întrebare, oricât de mică. S-a foit În pat, iubirea părintească a sesizat acest lucru și În același timp privirea lui Victor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu ’neta și-n bortă de șarpe!, aici femeia mică și bondoacă afișa un zâmbet larg și cinstit. Băiatul Înțelegea, cu mintea sa de copil, necazurile tatălui său, care nu mai putea suporta presiunile ce se făceau pentru a elibera bordeiul bunicului Ghiorghi și Cineva Îl ajuta să-și mute gândurile către zone mai Însorite ale copilăriei sale. Curtea de la Cățălești era luminată de un soare cald, iarba crescuse până la genunchii săi, Dorița și Didița Îl răsfățau cu jucării și vorbe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
toarnă apă rece pentru a o resuscita. Anica și-a revenit și cînd a văzut ce apă îi era servită a leșinat din nou. Famila Romașcu a trecut peste acest incredibil incident și a analizat la rece întîmplarea. Cred că Bordei, vecinul, a dat mîța în fîntînă. Cu siguranță el a făcut-o. Ai închis poarta dinspre ei, ca să nu mai vină la apă. Doamne, acum trebuie curățată, sfințită și nici cu poftă nu o să mai bem apă vreodată. Bătu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-l-ar Dumnezeu să-l bată! Mare păcat și-a mai făcut. Vestea "mîței aruncată în fîntînă" a împînzit cartierul și lumea evita să mai vină la "apa aceea minerală" și de leac, cum i se dusese faima în vecini. Bordei a fost "pus pe toacă" și din acel moment toate îi mergeau ca naiba. I s-au îmbolnăvit găinile și au "dat colțul" cu toatele, porcul s-a "porcit" și l-a mușcat rău de un picior și nevastă-sa l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și din acel moment toate îi mergeau ca naiba. I s-au îmbolnăvit găinile și au "dat colțul" cu toatele, porcul s-a "porcit" și l-a mușcat rău de un picior și nevastă-sa l-a prins cum o înghesuia Bordei pe soră-sa. Omul era credincios și era convins că toate i se trag de la "pusul pe toacă". Era la capătul puterilor și a hotărît să încheie conflictul cu vecinul. Vasile, vino pînă la mine, te rog. Ce avem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că tu ai... Să mor trăsnit în acest moment. Dar o vină am. Păi, vezi? Stătea pe ghizdele și eu am venit pîș-pîș și odată am țipat la ea. S-a speriat și a căzut. Oamenii s-au împăcat și Bordei a fost lăsat să scoată din nou apă din fîntînă. După o lună erau din nou la un rachiu de gutui. O pisică mare stătea pe gard. Bordei o arată cu degetul. Era o mîță exact ca asta. Dar aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ea. S-a speriat și a căzut. Oamenii s-au împăcat și Bordei a fost lăsat să scoată din nou apă din fîntînă. După o lună erau din nou la un rachiu de gutui. O pisică mare stătea pe gard. Bordei o arată cu degetul. Era o mîță exact ca asta. Dar aia era neagră, îl corecteză Vasile. Ba albă, știu sigur. Mă miram de petele negre de pe bot. Era neagră, doar eu am scos-o. Ai scos toată apa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
repede și aproape toți știau acum că bătrînul Cazacioc dresa șerpi, mînca cîini și pisici și chiar făcuse un pact cu Satana. După ce și-a recăpătat cele zece hectare pe un deal izolat dintre două sate, și-a făcut un bordei și s-a mutat acolo de tot. Cazacioc avea și facultate, lumea nu știa ce anume și cred că nici el, din acest motiv știa și toaca în cer. Mare parte din pămîntul său era pîrloagă, dar avea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
valora mare lucru, așa, de unul singur. Dacă, însă, ar fi avut 11 hectare, atunci... Cînd i s-a solicitat o vizită, și-a luat nevasta și a lăsat mașina jos, la iaz, urmînd să parcurgă 6 km, pînă la bordei, pe o cărare abia vizibilă. Mohor uscat, păiuș și alte buruieni sfichiuiau frumoasele picioare ale doamnei Cepoi. Trebuia să-mi fi luat pantaloni, se tînguia întruna. Lasă și tu acum mofturile, știi că plac picioarele tale chiar și la buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia dealul lui Cazacioc și de jur împrejur era o priveliște de basm. Nevasta nepotului s-a îmbujorat, nepotul s-a smochinit a plictiseală și moș Cazacioc a tras un cazacioc. Puțin obosit, intră în bordei și iese cu o cutiuță acoperită cu catifea aurie. Am fost la Paris și am cumpărat un medalion pentru tine, pentru cînd nu voi mai fi pe acest pămînt, spune privind-o fix pe nevasta lui Cepoi. Cu ochii strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înțelegem, unchiule. Sigur? Sigur, sare femeia de gîtul lui. Moș Cazacioc știe să nu bruscheze lucrurile, dar femeia era grăbită: Hai, unchiule, mai repede, că acuși vine... Dacă o să ajungă mîine dimineață o să fie bine. Dar... Nimeni nu știe de bordeiul meu, așa că n-are cum întreba pe cineva. Dar i-ai spus cum poate ajunge. La stînga. Am greșit, trebuia la dreapta. Se rîde cu poftă și cînd s-a întors Cepoi ar fi gustat cu plăcere o bucată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o dragoste fără margini, că de acum înainte or să se vadă periodic și în vacanță se va duce la Constanța. Bogdănel a avut mari dificultăți să găsească adresa mamei, într-un cartier de calici, cu niște case mai mult bordeie, cu străzi ca la țară, cu bălți în care se tologeau porcii și rațele. La căsuța mamei sale a sunat timid, cu degetele tremurînde. Mama, a sunat cineva, strigă niște puradei cu puțucile goale. Ce vrei? Nu dau de pomană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu-s eu popă!”... După un mers răzbit de vreun ceas, ne oprește o santinelă. Nu știu ce i-o fi spus omul din fața mea, că ostașul ne-a dat cale liberă. Și iarăși mers de „răcute”, până, În sfârșit, văd niște bordeie. „Așteaptă aici” - a picat ordinul omului din fața mea. M-am oprit. Ce era să fac? După o vreme, iese și Îmi face semn să mă apropii. „Mergem la domnul căpitan. Vezi cum te prezinți!” Atât... Am intrat la căpitan și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Vezi cum te prezinți!” Atât... Am intrat la căpitan și m-am prezentat, după „reglement”, cum se spune. Când am terminat, căpitanul - un om de treabă - mi-a urat bun venit În plutonul de cercetare al diviziei. ― Veți Împărți același bordei. Sper să vă Înțelegeți. Sunteți cei care, cu o mână de oameni, veți pătrunde În locurile unde unii nici nu-și Închipuie și, cu „acceptul” inamicului, veți culege informațiile de care avem mare nevoie... Mergeți să vă odihniți, fiindcă nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]