135 matches
-
dar nu!- fusese hipnotizat de marțieni! În liniște deplină, au populat „zona tampon” vreo optișpe de-ai lor. Când am întors și eu privirea într-acolo, i-am găsit dispuși geometric pe toata suprafața, în picioare, muți, cu câte o borsetă la brâu și ținând perfect vertical, cu ambele mâini, niște săbii lucitoare din „Star trek”. Unul singur, cel cu ochii cei mai oblici din câți am văzut eu vreodată, se mișca pe la fiecare șoptindu-le câte ceva. Ăștia micii, lăncierii, nici
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
nesimțite), reperele strălucitoare de aluminiu oriental s-au cuplat impecabil. Asiaticii disciplinați au luat câte o mână de pe catarge, iar la o comandă monosilabică a dirijorului de șantier: - Șhii! - au scos cu toții căte un sushi (sau ceva asemănător) fiecare din borseta lui. S-au pus pe mestecat. Pauză de masă! - Nu, că m-au spart! exclamă barmanul de „La spital”. Aștia au și catering! Cam de pe aici începe să-și facă loc un soi de invidie. - Ce catering?! Orez gol- vai
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
ce se întâmplă cu prelatele vechi de tir după 5-10 ani pe drum? Dar cu bannerele stradale, după o campanie publicitară? La Iași, câțiva tineri transformă în atelierul propriu de la Upside Down aceste materiale în genți, portofele, huse de laptop, borsete sau coperți de cărți. Fiecare obiect ce iese din mâinile lor are un nume și povestea sa: gențile Folder, Messenger sau Box, portofelele Bob Marley, Mythical Morning, Slim, Freedom of colours sau Puzzle. „Realizat 100% din resturi de prelată de
GENERAȚIA B. Câțiva tineri transformă bannerele și prelatele de tir uzate în genți și portofele. „Vindem de 3000 de euro pe lună” () [Corola-blog/BlogPost/338557_a_339886]
-
cavaleri, își abandonează viețile de până atunci și investesc totul într-o expediție la al cărui capăt, greu de întrezărit, îi așteaptă riscul considerabil de a fi făcuți carne de mici. Orice surse sunt bune pentru a da de urma borsetei cu lozuri furată: vecini de scară morocănoși, un copil singur acasă, niște țigănci clarvăzătoare, un bordel într-un apartament de bloc. Îți recomandăm Filmul românesc, în cronicile străine de acum 10 ani și în cele de astăzi Adesea, continuarea călătoriei
Două lozuri și trei luzări iluzări () [Corola-blog/BlogPost/339145_a_340474]
-
aplicase stratul de parafină. - No, dezbrăcați-vă acu, de, dacă tot ați venit! mi s-a adresat tanti Florica, încă nemulțumită că nu am respectat programul. Mi-am dat bluza și pantalonii jos, le-am aninat de un cuier împreună cu borseta și m-am urcat pe cearșaful acela care-mi provoca dubii cu privire la culoare și curățenie. M-am întins pe burtă, încercând să mă abțin a arunca priviri furișe în stânga sau în dreapta mea. Tanti Florica mi-a tras slipul foarte jos
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
căldura parafinei încinse pe spate, mi-a șters și genunchii și a rostit aceeași expresie pe care o auzisem când au plecat ceilalți: - No, să vă fie de sănătate! - Mulțumesc, sărut mâna, doamna Florica! M-am îmbrăcat repede, am luat borseta cu aparatul de fotografiat din cuier și am ieșit cu hotărârea de a nu mai reveni în acel salon... Afară, în stația de autobuz din fața spitalului, în timp ce o așteptam pe doamna Georgeta să vină cu autoturismul său, a trecut doamna
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
încercăm să intrăm în atmosfera electrică cât mai devreme posibil. Ce haine ne punem cu noi? Câtă cremă de soare putem consuma în 4 zile? Are sens să ne luăm rucsace sau o să fie de ajuns o geantă sau o borsetă? Avem destulă încredere în noi încât să ne luăm și aparatele foto sau le lăsăm acasă și sperăm că nu o să ne pară rău? Suntem siguri că orice decizii o să luăm până la urmă, minim jumătate din ele o să fie inevitabil
Ultimele pregătiri pentru Electric Castle 2016 [Corola-blog/BlogPost/100301_a_101593]
-
a creat impresia că a început să-i placă ori că s-a acomodat cu mine, mai ales că a ținut seama de observațiile ce mi-au scăpat "întâmplător"... Înainte de a ne culca, sub pretextul de a lăsa mobilul în afara borsetei, pentru a auzi un eventual apel, am lăsat în dezordine conținutul acesteia, cu grijă de a lăsa la vedere un colț al cuponului de pensie... Dimineața, m-a trezit cu muzica în surdină și cu serii scurte de săruturi îmbietoare
DUBLUL SENS AL UNEI ÎNTREBĂRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343786_a_345115]
-
a trezit cu muzica în surdină și cu serii scurte de săruturi îmbietoare, într-un miros plăcut de cafea proaspătă. Am refuzat tratamentul la pat pentru a merge la baie și, cu această ocazie, pentru a-mi verifica telefonul și borseta. Cuponul de pensie era mai mult de jumătate în afara ei! Am înțeles amabilitatea ei extremă și invitația ulterioară de a intra, din nou, sub așternuturi... I-am povestit că am o urgență și m-am scuzat pe motiv că sunt
DUBLUL SENS AL UNEI ÎNTREBĂRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343786_a_345115]
-
Dar negrii au Dumnezeul lor care m-a pedepsit imediat. Una din umbrele avea două spițe rupte, iar pe cea bună am uitat-o 10 minute mai târziu la casa de bilete. Sfatul nr. 24 - Tot la ținută intră și borseta, inclusiv portmoneul. E bine ca fiecare să aibă separat niște mărunțiș la el. De exemplu pentru WC, dar nu numai. Într-un autogrill unde oprisem să mâncăm, la sfârșit Leni a ieșit să fumeze și mi-a dat mie portmoneul
DOM, DOM SĂ-NĂLŢĂM ! de DAN NOREA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343495_a_344824]
-
WC, dar nu numai. Într-un autogrill unde oprisem să mâncăm, la sfârșit Leni a ieșit să fumeze și mi-a dat mie portmoneul cu bani ca să cumpăr apă minerală. Urcăm în autocar, ne așezăm și Leni, după ce își verifică borseta mă întreabă: - Portmoneul e la tine ? Bag mâna în buzunar. Gol. Îngheț și încep să strig: - Opriți autocarul, mi-am pierdut portmoneul cu bani și acte ! Sar din mers și țâșnesc spre autogrill. După vreo 20 m îl aud pe
DOM, DOM SĂ-NĂLŢĂM ! de DAN NOREA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343495_a_344824]
-
și am văzut mulțimea de oameni ce se deplasa către biserică, am regretat sincer că l am ținut pe părinte până târziu. Eu nu aveam nicio grijă. Doar a aparatului de fotografiat, care era minuscul și simplu de transportat în borsetă, dar Andrei avea aparatul de filmat și trepiedul, care era destul de greu. Nu m a lăsat să l ajut. A justificat că este destul de tânăr și de viguros. Nu am agreat această justificare. Mă simțeam bătrân... Vă mărturisesc cu toată
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
coada ochiului, el privea exponatele dintr-o vitrină. A mai făcut câțiva pași, a mimat că se împiedică de ușoarele denivelări ale asfaltului și s-a aplecat să-și strângă curelușa pantofului. Octav se oprise pentru a-și scotoci în borsetă... A intrat în primul magazin și s-a așezat imediat aproape de fereastră, în așteptare. A apărut pe trotuar și Octavian, ușor agitat, privind de jur împrejur. „Aha! Nu a observat în care am intrat... E clar! Omul acesta mă urmărește
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
printre străini. Te las. Aud pași. Cred că revine în cameră. Scena III Personajele: Sera, Soare. Sera (intrând): Am adus actele. (Merge spre canapea. Se așează lângă Soare și le oferă acestuia.) Soare: O să le pun bine. (Le așează în borseta unde avea și telefonul.) L-am sunat pe Cărare. Trebuie să ajungă. Sera: (prinzând brațul lui Soare): Între timp o să te strâng în brațe. Soare: De ce nu te astâmperi? Știi că-mi face rău să mă întărâți. Ai răbdare până
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
-l ademenească spre o discuție: -Știi, îți propun ceva. -Nici bine nu te-ai așezat și deja emiți pretenții! Asta-i culmea! se irită fiul. -Ce-ai zice de un joc în vreme ce vom povesti ? Și, eludând acceptul sau refuzul, extrase din borsetă cu abilitate de prestidigitator pachetul cărților de joc. -Tare-aș vrea să jucăm însă... cărțile pe față, metaforiză băiatul aluzia către tatăl rătăcitor și pentru care numai vițelul cel mai gras din ciurdă nu l-ar fi-njunghiat! Ceva obiecții? întrebă retoric
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
să se bucure de ele, doar știi cât de mult îi plac trandafirii albi. - Sunt de acord să mergi, dar nu intri în rezervă până nu te chem eu. - Bine, așa vom face. Mircea și-a luat ochelarii de soare, borseta cu acte și buchetul de trandafiri, a mers să deschidă poarta mare să iasă tatăl său cu Fordul în stradă. Urcând alături de tatăl său, s-au îndreptat spre centrul orașului, rulând cu prudență prin denivelările străzilor pavate. Ajunși la spital
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
înainte de start. Nu am prins-o. Alerga bine. Vârsta își spunea cuvântul, dar am recurs la un șiretlic. I-am tăiat calea exact când nu se aștepta și am depășit-o fără să observe că „furasem” din traseu. Am folosit borseta mea, în lipsa unei mingi, pentru a avea o fotografie, evoluând în poartă, amintindu-mi că am fost, cândva, portar de handbal. Ei! Să nu credeți că a aruncat Mihaela ori alt coleg de excursie cu ea. Am legat-o de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
că, la televizor, în vreun film... - Ce-mi dai să-ți spun eu ce este? m-a întrebat Silvia râzând cu gura până la urechi. Îți dau, îți dau... N-am ce, acum! am răspuns eu pipăindu-mi demonstrativ buzunarele și borseta. Îți dau un păstrăv, dacă vrei, am revenit de îndată privind lacul. - Dacă nu ne-a dat nenea ăsta de aici, n-ai tu de unde! A răspuns ea abia stăpânindu-și râsul. Dai o bere sau o țuică la cameră
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
-Ce bei? -O bericioică adăpată. -Măcar î-i rece?! se interesă el. -Mulțumitor. -Asta e bine! Hai, că mai dau eu un rând. Domnișorică, să aduci aici încă două de-astea blonde! zice el și începe să se scotocească prin borsetă. Se scotocește... se mai scotocește...face o mutră surprinsă și ușor îngrijorată,( cred că a exersat-o în oglindă). Băi, să-mi trag palme, mi-am uitat portmoneul la birou. Ce mă fac acum, că am și comandat?! -Stai liniștit
AMICUL MEU ZIARIST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372199_a_373528]
-
pentru că acum, pe locul acela e ditamai mastodontul cu zece etaje, tot de tovi ridicat, trecerea lui pe Lăpușneanu era spectacol vivant, aceeași pălărie, pălăria asta, care acum, în umbra teiului, pare proaspăt scoasă din vitrina de-atunci, pălăria și borseta de-aceeași nuanță, ou de rață, flanarea lui inconfundabilă pe mijlocul străzii, cînd strada era încă paradisul promenadei, flanare pigmentată cu vocalizele de bariton de rasă, ținute într-o surdină mortal de insinuantă pentru urechile finuțe ale parașutistelor ojate carmin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la cărat genți exagerat de mari! — Dar asta e moda, zic scurt. — Moda! slobozește Venetia un nou șir de hohote melodioase de rîs. Moda Îți dăunează sănătății. Încearcă asta, Becky. Recomandată de fizioterapeuta mea. Deschide un dulap și scoate o borsetă cu curelușe kaki. — E mult mai ergonomică pentru spate. Poți chiar s-o ascunzi sub tricou, pentru siguranță... — E perfect! spune Luke, luîndu-mi geanta Marc Jacobs de la Venetia și punînd-o pe jos, unde să nu ajung la ea. Foarte amabil
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
are nici cea mai mică idee. — Haide, Becky! Venetia e ca o pisicuță care se joacă Încîntată cu un șoricel pe jumătate mort și care savurează din plin suferința acestuia. — Vezi dacă ți se potrivește. Cu mîini tremurînde, Îmi potrivesc borseta kaki În jurul pîntecului, Închid catarama și-mi las tricoul să cadă peste ea. În clipa În care mă Întorc, mă zăresc o fracțiune de secundă În oglinda mărime naturală de pe spatele ușii. Îmi vine să plîng. Arăt ca un monstru
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
semn cu degetul. Îmi vine s-o Împușc. Dar n-are nici un rost să mă cert cu ea, Luke Îi va lua automat partea. Îmi scot din geantă portofelul, telefonul, cheile și cîteva articole esențiale de machiaj. Le pun În borseta kaki și Îi Închid fermoarul. — Pa, scumpa mea, zise Luke și mă sărută. Te sun mai Încolo. — Pa. Pa, Venetia. Abia dacă o pot privi În ochi. Ies din cabinet și pornesc spre hol. La recepție, o fată blondă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Împuie capul cu diverse. Așa că acum mă aflu În fața aripii de maternitate a spitalului privat Cavendish, cu inima făcîndu-mi treișpe-paișpe și ținînd o sacoșă de la The Look strîns la piept. În ea nu am doar butonii, ci și ciorapii medicinali, borseta, toate bilețelele pe care i le-a lăsat vreodată lui Luke, broșurile și foile de observație de la idioata ei de clinică holistică... pînă și cadourile gratuite din punga primită În prima zi. (A fost un pic cam nașpa cu cutia
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
noapte, asista la acest spectacol în propriul lui apartament. Rătăcea printre noi, purtând o borsetuță de piele cu un aspect sinistru; știam ce are acolo. —Anna, a zis, pot să te ajut să-ți depășești suferința. Învăț acupunctura! A deschis borseta lăsând să se vadă o mulțime de ace. —Știu care puncte pot să stimuleze liniștea sufletească. —E foarte drăguț. Mulțumesc. — Asta înseamnă că o să mă lași s-o fac?! —Cum? Acum? Oh, Doamne, Gaz, nu chiar acum. Suntem într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]