116 matches
-
de oră. Se culca lângă mine, îmbietoare, deja ațipită, învelindu-ne pe amândoi cu un cearceaf subțire... Se auzeau, de afară, acarii (Bujoreanu și Munteanu), înjurând domol, ca într-un descântec infinit, duios aproape, folosind cele mai grele vorbe, da, boscorodind acele (macazele!); neunse cu păcură când trebuia, se înțepeneau, duceau trenurile halandala pe linia secundară... O, dar pe cine nu înjurau ei!? Înjurau indescriptibil de amănunțit semaforul cu un braț verde și unul roșu, țeapene și ele... Înjurau fructifer un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
bună, acolo, femeii, își zise. Avea Angelescu pleoapele umflate de guturai și astăzi mai mult ca oricând îi înjura în gând pe ceilalți ocupanți ai biroului... Ce să facă el cu soarele care se arăta afară? Fierbințeală îi trebuia lui? Boscorodea: toți au condiție fizică și numai eu plec pe teren. În trecere spre ușă mai azvârlea o privire spre sânii debordanți ai Ninetei, care-și aranja perna sub popou cu sângele în obraji. Deja începuse melodia preferată la radio. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
infinit mai mult decât mine. Sentimentele mele sunt minuscule în comparație cu ale ei. Dar ce să faci? Cu ea nu te poți lupta. Zâmbi puțin trist, absent, un zâmbet ce amintea de zâmbetul lui Ovidiu. Acum știu că soacră-mea mă boscorodește în gând, poate își închipuie că mă țin de prostii, nu are decât, nu mă interesează, știu că ea n-a fost de acord să mă căsătoresc cu Dimitrie, ce-ți trebuie ție nevastă așa tânără, i-a spus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
glasul babei Varvara: Tot nu te gândești să te astâmperi, moșnege? Moș Calistru prinse a râde: — Nu, măi babă; pân’ ce-oi pune mânile pe piept. Am să-ți aduc iar țapu să-l bocești, ca-n anii trecuți. Baba boscorodi ceva neînțeles. Bătrânul păli cu cotul pe flăcău. Cât oi lipsi eu, te duci să-ți mai vezi ginerii și nurorile. De la sara aceea luminată, vreme multă n-a trecut la mijloc. După ce și-a scos paserea alchion puii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Într-un costum gri, cu o expresie asortată, Logan se foia prin casa lui cea caldă, Încercând să amâne momentul În care va trebui să iasă pe nenorocita aia de vreme. Apoi sună telefonul: inimitabilul Colin Miller, căutând exclusivitatea. Logan boscorodi tot drumul pe scările comune ce duceau la ușa din față a clădirii. O jumătate de tonă de gheață zburătoare Încercă să pătrundă Înăuntru când se luptă să răzbească afară, În dimineața Înghețată. Zăpada Îl izbi asemenea unor lame reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
par produsul indiscreției autorului. Ca o vecină curioasă care trage cu urechea pe la uși, el face cronica vieții intime a câte unei familii. Iată-l, de exemplu, descriind relația dintre doi soți, Nae și Mărioara: „Mărioara îl cicălea și-l boscorodea de cum intra pe poartă. Din dement și bun de nimic nu l mai scotea. Cât de obosit ar fi venit acasă din schimbul de noapte, tot singur trebuia să se descurce. «Ia-ți!», «fă-ți!», «pune-ți singur!». Asta-i
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de tine și de tata. - Nici o grijă, flăcăule... zâmbi Erina. Tătarii aceia Încă nu m-au văzut cînd mă Înfurii. Iar tu să ai grijă de tine. Și trebuie să juri c-o să ai, căci altfel tătâne-tău are să mă boscorodească tot drumul că nu trebuia să plece, că cine știe ce vei păți și alte blăstămății de astea. În definitiv, nu-l ai În față decât pe amărâtul de Mahomed, cu prietenii lui. N-ar avea ce să ți se Întâmple. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Zic că ar fi un bătrân, străin de sat. L-au văzut la amiază pe dealuri, alungând norii cu o nuia de alun cu care a scos o broască din gura unui șarpe. Se tăvălea pe spate, strâmbându-se și boscorodind tot soiul de descântece. Cică l-au căutat peste tot; parcă l-a înghițit pământul. întreabă dacă nu cumva s-a aciuat la castel. Bătrânul aștepta să audă nu atât ce va răspunde graful, cât tonul pe care îl va
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
regenerează sufletele În univers. Așa că Mașa se lăsase păgubașă și nu-l mai Întrebase nimic de Onisei, deși vizitatorul continua să bată apa-n piuă, pomenind ba de câine, ba de fostul ei bărbat. În fine, tot Împleticindu-se și boscorodind ba despre una, ba despre alta, oaspetele se retrăsese Încet-Încet În tindă și, fără să-și mai scoată cizmele murdare de noroi, se Întinsese pe laviță și adormise cu fața În sus. „La noi se doarme cu fața-n jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lăsă în voia neștiutei forțe de gravitație terestră și fără să o mai întrebe ceva pe Petronia, o iubi dus pe gânduri, sub plapoma grea de amintirile mai multor generații de goldăneșteni. Adormi, imediat, ce o auzi pe nevastă-sa boscorodindu-l fără rost: Parcă ai zis că ești ușor ca o pană... Și când colo... N-a mai apucat să-i răspundă Petroniei, prăbușindu-se în somn. Îl visă îndelung pe Chirpic din Kotonoaga prezentând, pentru a suta și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că boschetarul îi asista, fără să se sperie și fără resentimente, fixându-i cu un amestec de încântare și de duioșie. Parcă ar fi spus: Doamne, așa se răstea la noi și cucoana aia bătrână, Sturzeasca de la Dolhasca! În loc să mai boscorodească vreo vorbă, se îndreptă din șale, căutând chelnerul din priviri. Ospătar, strigă răsunător cerșetorul. Te rog, un Scotch whisky Aberlour și o bere Trappiste Chimey! Poruncise cu stil, sonor și fără șovăire. Comandase tocmai cele mai alese și mai scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că aș fi introdus În calculator informații pe care nu le deținea nici măcar prim-ministrul, dar cu siguranță n-aș fi știut că În New York se află un șofer de taxi sirian. Până am ajuns În Bowery, șoferul m-a boscorodit tot drumul că am fumat În mașina lui. Vagabondul docil japonez stătea lângă un panou metalic pe jumătate Îndoit pe care scria Bowery. Era așezat la ceva distanță față de ceilalți vagabonzi morți de beți și, la un interval de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că sigur nu se supără dacă nu mai stă la noi În cartier, și o să zic pe invers. I-o spun lu’ nevastă-mea, ca să se oftice!!! Mă atragi, mami, da’ nu poți să mă ții!!! Să vezi ce-l boscorodește pe Nice... Bă, Sandule, iar ne-ai luat tare, mare Nice ăsta, păcat că nu l-ai invitat și pe-aci... Hai să bem, că filozofarăm destul și mi s-a uscat filozofia pe esofag... 05.01.2010 Energii negative
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Și i-l duce la gură. Ia de bea, da` să nu plângi din amor că te bat. Eu cu a mea intru constant În corzi, dar nu zic nimic când sunt matol, am talentul ăsta, o las să mă boscorodească Și las capul În jos. Alții sunt mai proști, puși pe harță, sar la bătaie, cică femeia trebuie să tacă, ei, pe dracu` de ce să tacă dacă tu vii acasă cu Șprițul În nas Și cu haina frecată de ziduri
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vino-ncoace; vino să-ți dau un pupic, doar sunt tatăl tău, tu ești fiica mea...“ „Fiică, nu - zicea mama -, ci adoptată!“ „Fiică vitregă, doamnă, fiică vitregă! Vino la mine... vă las înstărite...“ Și se zice că mama îl tot boscorodea. „Și nerușinatul n-o făcea decât ca s-o pipăie...! S-a mai văzut una ca asta...!“ Și-a venit după aceea, firește, ruptura. „A fost o înșelătorie, nimic altceva decât o înșelătorie, don Eloíno, căci, dacă m-am măritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și găseau o Mamă. Eu trebuie să mă găsesc pe mine! zise Nilă și plecă. Nu știa că fusese eliminat din joc, urmând să graviteze fără folos, în jurul său, până la moarte. Cine nu e făcut pentru jocul ăsta, să iasă! boscorodea Moș Eveniment, mai mult pentru el parcă, dar simțeam nuanța vizării noastre directe. Nu trebuie să fie greu, nu trebuie să mă las! se autosugestiona Mihai Dinu. Peste câteva maldăre de timp, am să mă uit indiferent în urmă, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și a început a secera prin Humulești în dreapta și în stânga, de se auzia numai chiu și vai în toate părțile. Și eu, neastâmpărat cum eram, ba eșiam la pîrl[e]az, când trecea cu mortul pe la poarta noastră, și-l boscorodiam cu cimilitură: Chițigaie, gaie, Ce ai în tigaie? Papa puilor duc în valea socilor. Ferice de gangur, că șede într-un vârf de soc Și se roagă rugului Și se-nchină cucului; Nici pentru mine, Nici pentru tine; Ci pentru
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
parc gârbovită, cu ochii-n pământ și bolboroseam cu patos unde-am ajuns Doamne unde-am ajuns. Până prin ’88 însă, m-am bătătorit și nu-mi mai venea nimic: nici să râd, nici să plâng, nici să cânt, nici să boscorodesc. Dar despre circuitul cărnii în și prin cultură din epoca Ceaușescu am mai scris. N-am avut însă prilejul să povestesc două întâmplări din sarsaneliada comunistă, pe care în orice top five personal cu horror stories le-aș așeza la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nu a văzut-o, și atunci cu atât mai bine... Ca să-și ia totuși o măsură de precauție, ea și-a sistat pentru o vreme toate aceste „scăpări“. „Uite ce e, dragă Tanța, nici nu fac ceva grav“, le auzea boscorodind la bandă, sigure că nimeni nu stă să asculte... „Și-așa-l refuză la export, ce-am să fac acum, să nu dau o bucată de cărniță la copii?!“ Și așa zicea și tovarășa ingineră în gândul ei, închizând ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ca de fiecare dată, cu toată ticăloșia de care erau în stare, acum după ce pentru ei nu mai conta că Horia Victor rămăsese repetent. Daniel traversă strada Judecătoriei trecând la mică distanță de bătrânul în pufoaică. Acesta continua să bombăne boscorodindu-l pe adevăratul vinovat, fără să se adreseze cuiva anume. Îi boscorodea pe toți. Dar nu era cu nimic mai breaz decât Horia Victor, și decât femeia necunoscută, și decât toți ceilalți care ar fi trebuit să fie de față
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acum după ce pentru ei nu mai conta că Horia Victor rămăsese repetent. Daniel traversă strada Judecătoriei trecând la mică distanță de bătrânul în pufoaică. Acesta continua să bombăne boscorodindu-l pe adevăratul vinovat, fără să se adreseze cuiva anume. Îi boscorodea pe toți. Dar nu era cu nimic mai breaz decât Horia Victor, și decât femeia necunoscută, și decât toți ceilalți care ar fi trebuit să fie de față, dar nu fuseseră. Arsura din ureche n-avea să mai treacă niciodată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Curenții ce purtau gândurile navigau cu aceeași amețitoare viteză ce îi caracteriza, umpleau spațiile goale, le dezgoleau apoi pe cele pline, lăsau din loc în loc cele cerute de oameni și, împreună cu nebunele timpane ale furtunii și casele valurilor, cele care boscorodeau necontenit vorbe și șoapte înțelese numai de ele, desăvârșeau armonia muzicii de care avea nevoie planeta în dimineața aceea. Soseau cu adevărat nemuritoare, vâslind pentru eternitate, născând-se din goana nebună a planetei, uriașul și durul platou al Siberiei Centrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de porc și ouă numit Hamlette, care putea fi un baptist sau o ruladă sau un erou. Am avut la dispoziție un teatru și total s-a filmat pe scenă. Era și un actor în negru, cu tigva și globul, boscorodit de fătuca pe care o împinsese în păcat. Când, deodată, apare o prospătură în chiloți și sutien, care aduce o tavă cu doi hamleți aburinzi. Ea îi face semn cu ochiul - și gata-i treaba. Toate reclamele mele au drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cum îl conduc pe Seagrave în camera de zi. Pilotul își lăsă ochii să se plimbe nesiguri peste fotoliul din piele falsă, ieftină, incapabil pentru un moment să-și recunoască propria casă. Se întinse pe sofa în vreme ce soția lui o boscorodea pe Helen, ca și când ea, doctorița, ar fi fost răspunzătoare pentru simptomele pacientului. Din cine știe ce motiv, Vera Seagrave îl absolvea pe Vaughan de orice răspundere, deși - cum mi-am dat seama mai târziu și ea trebuie că știa deja - Vaughan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mergeau îa pădure la vânat. Atunci, fata bălăioară, cu arcul întins, cu trupul înalt și zvelt, încordat ca și arcul... crea o splendidă imagine de artă și vis. O adevărată Diana... zeiță a vânătorii... Își iubea nespus bunicul, dar îl boscorodea mereu, că pufăie tutun toată ziulica... și, de aceea tușește... Avea un temperament care întrecea marginile... ...De când Domnica nu mai dovedea în două gospodării, în casa pădurarului a început să se simtă că lipsește ceva... - Trebuie mână de fimei, în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]