592 matches
-
cei porcești, pentru hrana animalelor și cei „turcești” pentru hrana oamenilor (se consumau copți în sobă, sau din pasta galben-roșcată se făceau plăcintele de post). Mici parcele erau cultivate cu floarea-soarelui (soreancă), a cărei sămânță era folosit împreună cu sămânța de bostan pentru obținerea uleiului, prin prăjire și presare. Instalația țărănească de obținere a uleiului se numea oloiniță, obținându-se un ulei dens, gros, natural, fără prelucrări ulterioare pentru rafinare. O oloiniță funcționa la Fruntești, apoi s-a pusă în funcțiune o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
folosită de toți vecinii. Poate că se mai află pe undeva, ca să fie strânsă într-un muzeu etnografic. O altă instalație țărănească era presa de ulei (unt de lemn). Uleiul se obținea din semințe de floarea soarelui și de dovleacă (bostan), de cânepă, de rapiță și din miez de nucă. În unele zone uleiul se obținea și din sămânță de in. Teascul, oloinița, cum și se spunea, nu avea ceva spectaculos, era o presă (o placă de lemn solidă) împinsă de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
însă nu trebuie absolutizată lipsa pâinii în alimentația populației satelor. Au fost familii, nu numai în satele de răzeși, suficient de înstărite ca să coacă săptămânal cu cuptor de pâine, plăcinte poale-n brâu, umplute cu brânză, brânză amestecată cu cartofi, bostan (turcesc, care se cocea în vatră!), varză (vărzare), alte umpluturi obținute din semințe. În absența drojdiei (țăranii o obțineau din drojdie de vin, se strângea spuma albă din căzile în care fierbea mustul), se coceau în cuptor niște turte groase
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
niște turte , mai rar se coceau în ulei, în tigaie. Dacă nu se coceau plăcinte, în cuptorul de afară (o lipitură de lut galben pe un cadru din nuiele de alun!) se coceau alivenci pe frunze de hrean sau de bostan. Era un aluat din făină de porumb, în care se amesteca iaurt (chișleag) și ouă, până se făcea o compoziție ca o smântână groasă, care nu curge. În cuptorul încins, se așezau la rând alivencile pe frunte mari de varză
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
293,250 kg. la 36 lei/kg. Era, oarecum, un progres: unele familii au cunoscut un nou produsă și l-au introdusă în alimentație. La fel și cu untdelemnul, nu și se zicea ulei, obținut din semințe de floarea soarelui, bostan, în instalații numite oloinițe; s-a renunțat să se mai producă manual. Reluarea desfacerii mărfurilor prin comerțul cu amănuntul în prăvăliile și magazinele sătești, chiar dacă se făcea un comerț de întâmpinare, de preluare a produselor gospodăriei țărănești la prețuri mici
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un știubei în dreapta, în fund, în care ținea 4-5 banițe de păpușoi. Aici era și gura podului unde te suiai pe o scar de lemn. Porumbul știuleți se ținea în podul casei, asemenea fasolea, sămânța de cânepă, de in, de bostan etc. Din tindă, în partea stângă, pe ușă intram în casă. La răsărit era o mică bancă pe care stătea cofa cu apă și 2-3 străchini și în urmă un pat de lemn, portativ. Aici erau două ferestre, iar deasupra
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vrei să fac toți copacii ăștia galbeni?, fă-i!, și toți copacii deveneau galbeni. Să te urc în pomul ăsta galben?, și Romanița se trezea în vârful pomului copt, întinsă goală pe frunze, avea țâțele mari, goale, umflate ca niște bostani, pielea îi devenise strălucitoare, căpătase nuanța luminii din jur. Tot ce vroia ea, Romanița, eu puteam să fac în marginea aia de pădure, de atunci știu că văd pururi altceva și altfel, fericirea aia mi-a dat puteri unice, neștiute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din saltea, mă aromea, dar nu mă mai adormea ca înainte, ceva mă râcâia greu, simțeam că vorbele mele curseseră ca acidul peste întâmplarea din care învățasem atâtea, vorbele curseseră peste Romanița aceea unică, albă și curată, cu țâțele ca bostanii. Ea mi-a dat prima dată din pom și eu am mâncat... * — A doua trădare a fost în adolescență, eram prin liceu, recitam cu mare succes nu știu ce poezie din Coșbuc, apoi o baladă populară, Toma Alimoș, câștigasem deja toate premiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
subconștientul, visele personajului. Acuma, era acasă la iubitul drag, doar că găsise printre cărți un carnet pe care întâmplător îl frunzărise, uitând de sine, așa, în viteză... și pe a doua pagină a văzut niște nume, „Romanița-Dăscălița, cu țâțele ca bostanii”, urmau altele și altele, un nume unguresc, „Ildi-cea-durdulie, cu bretonul în formă de V”... și „Anita, care merge de parcă doarme în ea”, era și ea acolo, în șirul ca un burghiu, ce-i cu femeile astea?, sunt, au fost ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
neconcretizat în cuvinte, nici într-un caz, să revină așa repede acasă. Trebuia să mai stea pe Corso ceva timp, să guste și el o halbă cu bere, în rând cu lumea, și să ronțăie niște arahide sau semințe de bostan. Oare chiar s-ar fi făcut gaură-n cer dacă ar mai fi rămas acolo? De fapt, toți din neamul lui sufereau de acest neajuns: de incapacitatea de a-și etala o calitate la momentul oportun și de a dichisi
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
mâna să-mi dai! Pe brațe de nori o văd pe bunica, Cum toarce fuiorul acesta de dor, În liniștea pură nu cere nimica, E colțul tăcerii a lumii din sori! Văd parcă via cu mustul din teasc Și toți bostanii de prin grădină, La poartă de veghe e nucul bătrân, O creangă uscată se - apleacă într-o rână. Aleargă nepoții spre poala de cer Să-ți mângâie barba tot mai căruntă, Pe brațe altare, de tainic mister, Psalmistul David încă
BUNICII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362340_a_363669]
-
mă latră, Ei sunt genialii din era de piatră, Mă simt depășit, sunt poate senil, Dar râd de prostanul trufaș, infantil, În artă, de-i artă, atuul nu-i scris În ani, sex, etnie. E doar Paradis. Dar ce înțelege bostanul citit? El știe să-njure scuipând cu acid, Brăila cu mila, în București Cresc doar bureți, se bea fără cești, Margento? Ce-i asta? Întreabă un ins Fost grangur, acum un cinstit securist, Epitalamul , may Lord never put, Eu cred
STALINIANA-2014 de BORIS MEHR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368292_a_369621]
-
Money lepădatul, chel și crud, Dida Cuțitaru, mereu plânsă și desculță, Femeia - Jurist, ba în uniformă , ba cu o feregea albastră, piratul Stancagri, mincinos, compilator de calomnii, Platon din Texas, politicos, dar gata să-njure, ehei, mulți. Grădina e mare, bostanii -numeroși. Mă aflam pe un velier naufragiat în largul coastelor africane, nu prea mai erau supraviețuitori, strigam în zadar. Trăim între soare și oțel. Soarele- viața, oțelul-moartea, ambele strălucesc, ambele ne hipnotizează. „Hoinari pe pământ, cutreierăm drumuri și pustiuri, uneori
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]
-
întors din refugiu. Și ne mărturisește că nu încetează să-l urmărească imaginea frânturilor de trupurui ostășești din preajma acestei cazemate, aflată în vecinătatea casei lui.” Multă vreme, după ruperea frontului, se vedeau printre buruienile din preajma cazematei țeste omenești, împraștiate precum bostanii, toamna”, rostește el zguduitoarea propoziție. Cică la primul atac rusesc, militarii din cazemată (artilieriști și mitraliori) s-au retras în panică, lăsând cazemata goală. Muștruluiți de comandanții superiori, soldații și comandanții lor inferiori au reocupat cazemata, cu muniție îndestulătoare. Pentru
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
incantații în limbi inexistente, pisici, funii de usturoi, sau cruci făcute cu două bețe, pentru a ține vampirii la respect. Plus niște cărțoiae cu aspect străvechi, făcute de niște tipi pricepuți, la copy-shop. Propaganda aceasta ieftină, prinsese de minune printre bostani, dându-i lui Jan o aură de erou al speciei umane, când, de fapt, el apăra interesele vampirilor. De tot râsul! Însă apăruseră și efectele negative. Tot dovleacul se credea capabil să se apere de vampiri și frica, cea mai
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
într-o profundă criză politică și economico-financiară”. «Portrete în timp, opinii, reflecții», se constituie un capitol dedicat unor personalități alese, care marchează știința și cultura poporului. Astfel, aflăm despre noul Rector al Universității tehnice a Moldovei, dr.hab.,prof.univ.int. Viorel BOSTAN, „cercetător științific superior”, „reputat cadru didactic”, „implicat plenar în pregătirea specialiștilor”, conducător de doctorat, autor de monografii și articole științifice publicate, inventator de marcă, personalitate științifică formată și recunoscută pretutindeni, „care va reuși să realizeze programul său de dezvoltare a
VALERIU DULGHERU – BASARABIA RĂSTIGNITĂ de DUMITRU MNERIE în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363612_a_364941]
-
Dochia trebuia neapărat să fie ținută, prin unele locuri numai torsul fiind permis. Prin alte părți era strict interzisă și această treabă de teama că nu cumva „peste vară puii să se înece în treucă”. Unele femei credeau că fierbând bostan alb și dându-l de pomană de sufletul Dochiei mai puteau munci și altceva. Fetele mari care nu-și doreau soacre rele se sileau din răsputeri să nu muncească deloc pe 1 martie. Oricum, motivația celor care nu lucrau în
MĂRŢIŞORUL ROMÂNESC de MARCEL LUTIC în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349081_a_350410]
-
mirificul Fâlfani. Au urmat apoi îmbrățișările, strângerile de mână, bărbătești, dar foarte profunde ca semnificație, câteva lacrimi cu: „să-mi scrii fă, să nu mă uiți că-mi căzuși dragă și te-nvățai cum să face iahnia și plăcinta dă bostan, dă să le spargi pă nemțoaicele alea dă la voi, d-acolo, hai, să te mai pup odată”! În tot acest timp bătrâna, boscorodea ceva în dosul sobei, probabil niște descântece de drum bun și belșug în casă, iar tatăl
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
Doar bătrâni sărmani așteptând scrisoare, Sau un telefon de la pruncii lor. Se deșira vremea, dintr-un ghem de ață Firele sărace parcă fără rost, Unde e lumina din lampa gutuii, Prunele furate, când nici nu s-au copt? Unde sunt bostanii ce î n toiul nop ții Atinși de baghetă deveneau trăsuri, Unde sunt toți caii și toți călăreții Ce din vise mari își făceau armuri? Au plecat în lumea lui “a fost odat ă ” Și ajung poveste, se mai scriu
PE UN DRUM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349380_a_350709]
-
bățos): Bă, basarabeanco, bagă-ți boccelele! Blochează biroul! Basarabeanca: ?! Bill Bagabontu’: Bunuță, băga-mi-aș! Bebe bateristu’: Bestială! Bașca balconașele. Buticarul (behăie): Bă, basarabeanco, boccelele! Basarabeanca: ?! Bebe&Bill (bufon): Belește-o, bădie! Buticarul (băgat’n boale): Băi, basarabeanco, bagă-n bostan. Belești belingheru’! Basarabeanca: Bagicurește-mă, bre, bagicurește‑mă! Buticarul: ?! Basarabeanca: Nu-s a’ mele boccelele! Referință Bibliografică: BAZAR / Radu Părpăuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 221, Anul I, 09 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Radu Părpăuță : Toate Drepturile
BAZAR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348214_a_349543]
-
De apelat la serviciile sale de psihiatru, nici muște, dară-mi-te oameni, ca să nu mai vorbim de femei! E drept, la început, luându-se după firmă, veniră niște precupețe să-i vândă borș, cartofi, varză murată, sau semințe de bostan, deoarece ele au un fler nemaipomenit de a descoperi fraieri cu posibilități. Au mai năvălit apoi cerșetorii, cei care vindeau lucruri furate și chiar niște indivizi ce-i propuneau să intre în rețeaua de distribuție a prafurilor. Cine știe, poate
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
urmărească pe don Basilio. Acesta a aflat de la păsărele că este filat. O vrăbiuță care îl considera un fel de amic i-a transmis poanta! A încetat să mai atace obiective noi. În limbajul șuților aceste obiective se numeau struguri, bostani sau mere, funcție de cum era portofelul sau ținta vizată. Totuși la un pont trimis recent don Basilio a acționat la un bostan destul de mare. Era seara și a fost invitat le un restaurant select din centru. Un viorist care era
BASILIO PRINS ÎN CAPCANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361866_a_363195]
-
a transmis poanta! A încetat să mai atace obiective noi. În limbajul șuților aceste obiective se numeau struguri, bostani sau mere, funcție de cum era portofelul sau ținta vizată. Totuși la un pont trimis recent don Basilio a acționat la un bostan destul de mare. Era seara și a fost invitat le un restaurant select din centru. Un viorist care era al localului a venit să-i cânte la masă. Când a primit cei zece lei pentru cântec, a lăsat un bilet de
BASILIO PRINS ÎN CAPCANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361866_a_363195]
-
seara și a fost invitat le un restaurant select din centru. Un viorist care era al localului a venit să-i cânte la masă. Când a primit cei zece lei pentru cântec, a lăsat un bilet de autobuz cu indicația bostan verde. Don Basilio s-a uitat prin sala mare a localului și a văzut un tip în costum mai verde și a înțeles care era ținta. Și-a continuat discuția cu partenera de la masă, fără a menționa ceva de ceea ce
BASILIO PRINS ÎN CAPCANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361866_a_363195]
-
sala mare a localului și a văzut un tip în costum mai verde și a înțeles care era ținta. Și-a continuat discuția cu partenera de la masă, fără a menționa ceva de ceea ce trebuia să se întâmple. Aproape de miezul nopții bostanul verde se pregătea de plecare. A plătit consumația și însoțit de o tipă bine era gata de plecare. Don Basilio era cu ochii pe el, fiindcă trebuia acționat rapid, cel mult în holul localului unde era lume mai multă. Așa
BASILIO PRINS ÎN CAPCANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361866_a_363195]