3,270 matches
-
lingua franca a underground-ului blocului socialist". Așadar, nu moravurile autohtone sau "matricea stilistică" locală, ci inteligența malițioasă și disponibilitatea fabulatorie ale Ioanei Bot susțin esteticește acest Jurnal elvețian, care indică atât criza formei, cât și posibilitățile sale de regenerare. Ioana Bot, Jurnal elvețian. În căutarea latinei pierdute, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004, 204 p.
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
dar dure. În confruntarea cu "ambiguitățile vieții" și cu vidul afectiv al aproapelui, eul încearcă adecvarea, adaptarea și supraviețuirea prin amorțire: "Mi-am împrumutat eul/ unui algocalmin, unui fasconal, unui nurofen și unei oxaciline/ și ele s-au lins pe bot și au spus Ťmulțumescť.../ acum totul e OK și totul pare posibil/ de pe acest platou chimic ziua apare/ într-o lumină aproape favorabilă.../ Semicatatonică încerc/ să ascult o slabă voce interioară/ delirând fără neologisme./ Paradisul artificial e foarte artificial/ și
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
adus aminte ce Înregistraseră ei pe peliculele anterioare marelui cataclism, referitor la iradieri. Dar cum ți-e gândul numai la femele nu mă mai mir de nimic. Joo Își plecă fruntea mormăind ceva fără Înțeles. Ochelarii Îi ascundeau privirile. Numai botul Încrețit de timpuriu i se mișca nervos, nemulțumit. Pavilioanele urechilor Îi tremurau de furie, transmițând tremurul ochelarilor cu rame minerale. Era de plâns, dar nu merita cercetarea mea. Chiar nu știi nimic? l-am zgândărit din nou. Joo tăcu. Își
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
-l așază în ele ca într-un mormînt și tu învii de o mie de ori, și încă de o mie și o mie de ori, să vezi cum sărutul lor îți vindecă rănile, cum mijlocul îți zvîcnește ca un bot de iepuraș pe buzele lor, e, desigur, de o mie de ori mai bine să fii mort decît viu, cînd singurătatea urla în tine ca o cățea în lesa hingherului și nimeni nu te auzea, singura ta femeie nici măcar nu
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
lungă Pace vouă cîmpiilor caselor, calul cu o floare în tîmplă aude calul cu potcoavele arse simțind moartea în cutele negre și dese pace pace înflori și din moarte ochii dați pe spate și lungi ca vitele iubind pămîntul cu boturile arse Pe noi cei care ne-au dus în spate caii să ne ierte atît compunerii și descompunerii malului de unde ies capete de femei vinete: cuie în umbre picioare de mîndre pulpe delicate culcate pe uleiul cailor din spate culcate
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
sus la hotare... elegie la umbra lui P îi dau jeratec și nu mai vrea nimic, îi este sete și nu e nici o apă; asudă întruna întins la pămînt iar gleznele-i subțiri i-s forme comprimate de lumină cu botul moale ca omătul lovește țara de s-aude zăbala de aur cum sparge smalțul de cobalt al zorilor; cu nările-i aspre sprehuie etherul într-o roire de mii de primejdii din potcoavele'nferecate stîrnește alt huet de ape curgătoare
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
plămânilor ei, privind bandana vișinie, care înainta pe deasupra celorlalte capete grăbite să se strecoare și ele pe lângă zidul cenușiu. Ea îl strigase pe nume și continuase să spere că el va întoarce capul, chiar și după ce își dăduse seama că botul negru al mașinii intrase în ea ca într-un popic de cauciuc. Fulgerător îi trecuse prin mine vestea morții ei, în timp ce numele lui continua să înainteze spre pata vișinie de pe trotuar. Madi văzuse cerul o clipă, dar încercase să caute
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
jegoase și umflate ale cartierului. M-am uitat de jur-împrejur, o dată, de două ori, de trei ori, așa, în prostie, sperînd fără speranță, cum s-ar spune; dar degeaba, nici urmă de puișor. Fiecare mîță întîlnită în cale ștergîndu-se pe bot devenise pentru mine o suspectă. Fie-i țărîna ușoară, mi-am spus în cele din urmă, ce să-i faci, așa a fost să fie. Natura însăși e ucigașă, toată lumea o știe. în ultimă instanță era vorba doar de un
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
Lumina crescu treptat În păcura nopții, de parcă un reostat i-ar fi reglat intensitatea până la străluciri orbitoare. se luase după miros până când ajunsese În fața blocului.Câinele se ridică pe labele din față, apoi nemaiputând suporta atâta lumină Își ascunse botul sub treptele spălate de nemiloasa răpăială a ploilor. Apoi simți deodată o căldură nefirească străbătându-i blana până În adâncul trupului, zbârlindu-l. Schelălăi și se ascunse și mai mult sub treptele de piatră. Alte chelălăituri se auziră prin tot cartierul
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
înțelege, printr-un anunț atît de prematur, că și-a și rezervat pe trei ani de zile fondul respectiv de achiziționare și că prin urmare noi, ceștilalți, codașii, iar nu el, avem a respecta rîndul și a ne șterge pe bot de orice achiziție pe respectiva perioadă de timp. Atît de comice sînt tragediile acestei vieți! Și o ultimă, acum, tenebroasă ispravă! Mă știam singur în drept să prezidez, măcar onorific, festivalul Enescu, să fiu cel mai bogat reprezintat pe programul
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
păpădie, făcându-l acut prin contrast. Oare în Japonia păpădiile sunt tot atât de galbene ca păpădiile de la noi? Poate că sunt mai galbene, iar inflorescențele lor, mai mari, ca de crizanteme. Culcat pe spate, în iarbă, lângă somnul pe burtă, cu botul pe labe, al prietenului meu de pripas, ascult cum trece încet, alene și străveziu, prin văzduhul înalt, șarpele uriaș al liniștei. Dar vraja nu ține decât câteva minute. }ignalul brusc și strident al unei locomotive îl înjunghie cu violență și
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
cu baroasele, al roților unor multe vagoane ce trec peste macazuri, ascunse de frunzișul copacilor zbuciumat de vijelia curentului brusc, îl toacă mărunt și-i împrăștie fărâmele peste orăcăitul broaștelor și peste ciripitul vrăbiilor din sat. Câinele și-a ridicat botul de pe labe, și-a ciulit urechile, adulmecă și mârâie. Ai dreptate, câine frumos. Pământul și văzduhul fac liniște, culori și miresme. Omul, străin de țărâna pe care calcă și de cerul boltit albastru deasupra lui, nu știe să facă decât
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
tine!)... buuuun, deci... a fost o dată ca deocamdată... căci niciodată nu se putea preciza cum rămîne basmul... e cumva în expansiune, bai!... un, doi, trei... și... alte răcnete... alte văgăuni... zmeii sînt dificili (nu ca la Cărtărescu, pampalăi, de pun botul la fitece miștoacă rătăcită, bălăioară...da' tu cu cine ții?... cu tine!, cu tine!...executa ea iarăși salturi mici, afectuoase, de iepure drogat...)... dah, buuuun... deci, a fost... o dată ca acum!, țipa dînsa, iluminată, pișicheră, grațioasă, fragilă, devotată, nemaipomenit de
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
atît de suficienți atît de răi mă scufund în apa călduță din cadă angela îmi împletește codițe mie mi-e dor de zogu al albaniei și am deodată opt ani ușa bucătăriei scîrțîie vica prăjește cartofi pe plita de fontă botul negru ce-i asta? în cîte-o noapte doarme unul în patul meu "lasă-mă'n pace" îmi striga tiberiu cînd avea cinci ani și eu ca melcul îmi înghițeam pe loc cornițele ce noapte groasă ce noapte grea pentru o
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
Și deodată - oroare! - dau de aceste rînduri sinistre: "Un pumn de stele s-au desprins/ Și cad în noaptea zmălțuită" !!!!! Dar în rest, ce desfrîu, ce orgie: "Să dăm de-o parte roze buci / De mici maimuțe africane"; "Buldogi cu bot împărătesc / Adulmecau fecioare grase" (îmi vine și mie să mă pun în patru labe și să adulmec fundul rotund și regal al tuturor fecioarelor); "Băteau în poartă cavalerii / Să taie țîțe somnoroase" (ce sadism, ce deliciu!); și altele, multe, n-
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
la floarea asta, îmi atrage atenția fiul meu pasionat colecționar de cactuși, - nu trăiește decât o zi. - Mă uit, îi spun, e ca o mână scoasă de-un deținut din geometria ghimpată, din lagărul lui verde, de concentrare. E-un bot fragil și catifelat, de aspru arici vegetal. Ca un profesor pare, ce-n mijlocul Marii Prelegeri și-ar arunca, surâzând complice, cravata pedagogică. Așa va fi fost, gândesc, neprihănita Fecioară trezită din somn de vocea Arhanghelului. O rană e, deschisă
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
jazz, l-am considerat valabil încă, dând întâietate talentului matur, sau în formare, nu improvizației, firește, intuiției totalizante, dar nu acribiei specializării. În cazul colaboratorilor noștri constanți, de la, să spunem, istoricul ideilor Ovidiu Pecican, la criticul mentalităților care este Ioana Bot, la analizele socio-literare ale Sandei Cordoș, la paginile unor eseiști bine cotați ca Ion Pop, Corin Braga, Stefan Borbely, Horea Poenar sau Mihaela Ursa, Luminița Urs, cele două laturi, talentul și formația doctă, au coincis. Rubricile unui Gh. Grigurcu, Florin
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
este vorba, 13-15 iunie 1990: “eu nu m-am născut oarbă!/ unde sunt luminile mele / îngropate în galerii subterane / de oamenii nopții /.../ pe străzi o curtezană a prevestirilor / îmi poartă pantofii / cineva înfige un par / în creierul unei piețe / un bot râde un bot se apără /.../ ploi negre oameni negri / țeste zdrobite în care mâinile lor / murdăresc creierul”. Dar este și o nevoie de compensație a vidului existențial descoperit adesea cu o luciditate amară - și atunci “lumea paralelă” a poeziei vine
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
iunie 1990: “eu nu m-am născut oarbă!/ unde sunt luminile mele / îngropate în galerii subterane / de oamenii nopții /.../ pe străzi o curtezană a prevestirilor / îmi poartă pantofii / cineva înfige un par / în creierul unei piețe / un bot râde un bot se apără /.../ ploi negre oameni negri / țeste zdrobite în care mâinile lor / murdăresc creierul”. Dar este și o nevoie de compensație a vidului existențial descoperit adesea cu o luciditate amară - și atunci “lumea paralelă” a poeziei vine să umple golul
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mi-am pus în față foaia mea obligatorie, fie ce-o fi! Uneori mă apucă o poftă nebună de lectură. Aș dori, tind din tot sufletul, să citesc douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru! Așa ar fi ideal! Dar cad în bot și nu-mi rămîne decît, cel mult, să mă gîndesc la personajele cărților, mai ales la ele, nu la autori! La viața lor!! Ce chiloți o fi purtînd Nastasia Filippovna? Oare între Vera, fiica lui Lebedev, și Mîșkin, n-a
Turgheniev iubea-n secret mamela! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14056_a_15381]
-
sînt niște miresme mitomane de cafea, la ora cinci dimineața, cînd vă însăilez, duminical, aceste rînduri, și-mi închipui, pentru a cîta oară? că încă, înc-aș mai fi-n stare să prind poezia de ceafă ca s-o pup în bot cu sete! (va urma) P.S. (post scriptum)? De ce nu P.C. (post coitum)? Oare a scrie nu înseamnă a poseda cuvinte? Cu stimă și frenezie, Emil Brumaru 20.VII.'980
Drept care, cu această scrisoare, încep numerotarea! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14107_a_15432]
-
Angela Furtună important este ca șirul pașilor noștri să nu se întrerupă niciodată cum bulboanele de fân proaspăt cosit ce deapănă povestea verii pe marginea drumului puii de căprioară să-și înnoade boturile în sfârcul bulgărelui de sare cu care peștera verii îi satură matern miezul de salcie să-mi dezlege sânii de legătura lor misterioasă cu patul curat al sângelui tău miezul de salcie să-mi calce moartea pre moarte cu un
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
al tuturor proiecțiilor mele despre El așa petrecându-mi eu veșnicia recentă în torpoare, cu ochii pe ceas și adulmecându-L, un cal roșu își soarbe jăraticul direct de pe buzele mele de ceramică în timp ce aud cum se desface-n mine botul mugurelui de alun cum ochiul hipermetrop al liniștii din pământ afânat de rumoarea unui cântec tânjesc să ating cu porțelanul călcâiului pământul afânat de rumoarea unui cântec pentru pian și să joc șotronul percutând la infinit alveola unui mi bemol
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
mă înfig în ceva cu mașina, nu mai bine execut io accidentu’ chiar în fața biroului de avarii, ca să câștig niște timp? Adică de ce să mă tamponez, eventual nasol, în capătul celălalt al orașului, când pot să mă tamponez soft la botul calului, chiar la locul constatării, și să câștig o săptămână în care, în loc să stau că boul la coadă, pot să mai consum ceva cu prietenii? Zis și făcut. S-a suit omul cu mașina pe Renault-ul parcat, s-a prezentat
Cum sa te tamponezi eficient cu mult alcool si putin sange by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21177_a_22502]
-
o să-i răspundă Jojo Libertății de vineri, la o întrebare legată de așa-zisele fantezii urofile ale fostului ei iubit: „Jojo, de aia l-ai părăsit pe Țeavă?“. Țeapă, însă! Nu răspunde nici Jojo, după cum nici Moni Columbeanu nu pune botul la încercarea disperată de dialog a ziarului Click! de vineri: „Moni, ai vrut să-l faci gelos pe Voicu?“. Zdrobit de aroganța vedetelor din România, cu bale de umilință prelingându-i-se pe la colțurile gurii, ziaristul de tabloid se aruncă
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]