141 matches
-
inimă nu are mai mult decât arată în exterior, ascultarea și mărturisirea și credința sa sunt inutile: pentru că reprezintă doar o iluzie, și nu credința adevărată. Dar cine ești tu să spui că ascultarea și mărturisirea exterioară sunt necesare pentru botezare, că acolo unde nu sunt prezente, nu trebuie să-i botezăm și acolo unde sunt, trebuie să-i botezăm? Și trebuie să mărturisești continuu că această ascultare și mărturisire sunt nesigure și, prin urmare, nu sunt suficiente pentru ca respectivul să
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
faptul că, dintr-un studiu mai atent al textelor scripturistice invocate de anabaptiști, a rezultat limpede că alta este interpretarea textelor biblice decât cea pe care o aduc ei. E cu neputință ca Biserica veacului apostolic să nu fi practicat botezarea pruncilor. Aceasta, pentru noi constituie o evidență confirmată incontestabil de mărturiile biblice parțial dezvoltate aici care o ridică la rang de certitudine. În ultimă instanță, îndrăznim să aducem nou născuții la botez nu datorită unei tradiții străvechi - care, precum am
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
behaviorism și s-au hotărât să îi facă „loc în cetate”. Sunt mai multe motive pentru care modelarea a fost, până prin anii ’60, relativ neglijată, în ciuda rolului său esențial în funcționarea psihologică. Folosirea a fost împiedicată încă de la început prin botezarea ei ca o „înclinare instinctuală”. Chiar și după ce acest fenomen a fost curățat de conotații instinctive, s-a continuat totuși să fie etichetat drept „imitație”. Cercetări anterioare au generat impresia că imitarea este principala caracteristică a oamenilor răbdători, dependenți, care
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
presiuni, patru sute de mii de hughenoți au preferat să se convertească la catolicism, iar regele a revocat Edictul de la Nantes, înlocuindu-l cu cel de la Fontainebleau. Acest Edict i-a exilat pe pastorii protestanți, a demolat bisericile acestora, a instaurat botezarea forțată; noul Edict a fost aspru comentat în Europa protestantă, și chiar Papa Inocent al XI-lea a criticat violența cu care a fost pus în practică. Cu toate acestea, poziția de putere centrală a Franței nu putea fi menținută
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
realitate primar-creștină. footnote>. Autorul plasează răspunderea apărării demersului acestui botez asupra celor care mărturisesc Și practică botezul nou-născuților, în contextul a ceea ce el consideră a fi lipsa probelor care să susțină legitimitatea actului în sine. Această învățătură și practică a botezării nou-născuților și a copiilor merită cu certitudine apărată. Dumnezeu a făgăduit că Botezul însoțit de credința lucrătoare prin iubire va aduce mântuirea și slava veșnică. A refuza cuiva acestea, fie el tânăr sau bătrân, reprezintă o practică ce nu își
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
pedobaptismului, o polemică acerbă cu Kurt Aland care nu a cedat forței argumentelor celui dintâi. Astăzi nu se tăgăduiește faptul că Jeremias a sintetizat și a relevat, într-un mod care nu permite o opoziție sustenabilă, argumentele pentru susținerea practicii botezării copiilor în comunitatea creștină primară. footnote>, pentru care propoziția înseamnă „fuseseră instruiți în credința creștină încă din copilărie Și crescuți ca membri ai unei familii creștine”, a reușit să declanșeze o analiză mai precisă din partea lui Jeremias, deși ultimul continuă
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
nou-născuților Și copiilor mai mari<footnote David F. Wright, op. cit., p. 21. footnote>. Începând cu veacurile III-IV, aproape fiecare scriitor creștin care a tratat fie și tangențial această temă a pedobaptismului, poate fi invocat în sprijinul acestei practici apostolice a botezării nou-născuților și a copiilor. Din veacul al III-lea, problema botezării copiilor a fost supusă unor largi dezbateri și în sinoade. De pildă, un anume Fidus - episcop african - , era în nedumerire: va trebui ca botezul pruncilor să se săvârșească în
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
21. footnote>. Începând cu veacurile III-IV, aproape fiecare scriitor creștin care a tratat fie și tangențial această temă a pedobaptismului, poate fi invocat în sprijinul acestei practici apostolice a botezării nou-născuților și a copiilor. Din veacul al III-lea, problema botezării copiilor a fost supusă unor largi dezbateri și în sinoade. De pildă, un anume Fidus - episcop african - , era în nedumerire: va trebui ca botezul pruncilor să se săvârșească în a opta zi asemenea Tăierii împrejur a pruncilor din Vechiul Testament
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
tratată de noi. În ceea ce privește pricina copiilor, despre care ai spus că nu trebuie botezați mai înainte de a doua sau a treia zi de la naștere, și că ar trebui luată în seamă rânduiala vechii circumciziuni<footnote Sfinții Părinți stăruiesc adesea asupra botezării pruncilor pornind de la analogia dintre Botezul creștin și Tăierea Împrejur din Vechiul Testament care se aplica pruncilor la opt zile. Analogia a fost făcută mai întâi de Sfântul Apostol Pavel când scrie colosenilor că Botezul este „tăierea împrejur nefăcută de mână
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
J. C. Didier, „Une adaptation de la liturgie baptismale au baptême des enfants dans l’Eglise ancienne”, în Mélanges de science religieuse, 22, 1965, p. 79-90. footnote>. Deși Sfântul Ipolit nu putea fi mai clar în relevarea practicii romane contemporane a botezării nou-născuților Și copiilor, tot ceea ce spune restul lucrării despre botez, pregătirea Și etapele sale ulterioare, au sens numai pentru persoanele aflate la vârste responsabile<footnote David F. Wright, op. cit., p. 5. footnote>. Problema poate fi abordată Și altfel. Dacă am
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
destul de tranșant: „Se botează mai întâi copiii ... apoi bărbații și femeile”<footnote La tradition apostolique, în Sources Chrétiennes, n. 11 bis, Les Éditions du Cerf, Paris, 1968, p. 80. footnote>. E apodictic deci că acesta e un argument solid al botezării pruncilor și o nezdruncinată mărturie de la Sfântul Ipolit al Romei. În timpul Fericitului Augustin, Și ulterior, întrebările baptismale referitoare la nou-născut erau încă adresate părintelui sau patronului său spiritual (nașului) la persoana a treia: „Crede în Dumnezeu?” etc., cu răspunsul, „Crede
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
această împotrivire a sa dovedește că botezul ființà. „Căci el își arată părerea sa personală că botezul ar trebui săvârșit mai târziu. Aceasta însă tocmai arată că practica obișnuită era alta. Afară de aceasta, el nu aduce nici un temei apostolic împotriva botezării copiilor, ceea ce, fără îndoială ar fi făcut, dacă Biserica veche ar fi fost și ea potrivnică”<footnote Pr. Prof. Grigore T. Marcu, op. cit., p. 183. footnote>. Declarațiile lui Tertulian împotriva botezului nou-născutului slujesc atunci la consolidarea cazului în favoarea botezului nou-născuților
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
ce nu botezau copiii<footnote N. Milaș, Canoanele Bisericii Ortodoxe însoțite de comentarii, vol. II, p. I, Arad, 1934, p. 271 și Ioan Saucă, op. cit., p. 300-301. footnote>, iar prin canonul 110 al Sinodului de la Cartagina din 418, se cerea botezarea copiilor întru iertarea păcatului strămoșesc: „... s-a hotărât să fie anatema oricine tăgăduiește sau zice că pruncii nou-născuți și copiii, fiind botezați din pântecele maicilor, nu se botează spre iertarea păcatelor și nici nu-și atrag ceva din păcatul strămoșesc
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
din nașterea cea dintâi”<footnote Pr. Gheorghe Soare, op. cit., p. 3. footnote>. În duh apostolic, și scrierea Așezămintele apostolice, redactată în jurul anului 400, transmite informații despre practici și tradiții autentic apostolice, printre acestea numărându-se și prețioase indicații despre practica botezării pruncilor. „Botezați și copiii voștri și creșteți-i în supunerea și învățătura Domnului, căci zice (Domnul - n. n.): «Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i oprițiă”<footnote Așezămintele apostolice, VI, 15 apud Pr. Ioan Mihălcescu, Pr. Matei Pîslaru și
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
paradisul din care a fost alungat Adam<footnote Philip Schaff, History of Ancient Christianity, vol. II From Constantine The Great to Gregory The Great, Charles Scribner & CO, New York, 1867, p. 481. footnote>. Fericitul Augustin subliniază la rândul său că practica botezării pruncilor era adânc înrădăcinată în tradiția apostolică. În acest sens, redăm cuvintele antologice ale sale din opera Contra donatiștilor, 4, 23: „Potrivit Tradiției, toată Biserica recunoaște botezul pruncilor care, de bună seamă, încă nu pot crede întru inimile lor în
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Voicu, Studii de teologie patristică, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, p. 421). footnote>. Sunt multe și referințele Sfântului Vasile cel Mare pe această temă. Din scrierile sale, se poate lesne observa că practica botezării pruncilor era una firească, ce nu era supusă dezbaterilor<footnote În secolul al IV-lea, istoricul Sozomen (Istoria bisericească, V, 2, P. G. LXVII, col. 1213) ne informează că împăratul roman Iulian Apostatul (361-363) a fost botezat din copilărie și
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
În secolul al IV-lea, istoricul Sozomen (Istoria bisericească, V, 2, P. G. LXVII, col. 1213) ne informează că împăratul roman Iulian Apostatul (361-363) a fost botezat din copilărie și a fost instruit în Sfintele Scripturi, ceea ce înseamnă că practica botezării pruncilor era demult generalizată. footnote>. În acest sens, aducem și o mărturie: „În privința scufundării de la botez, (...) tu însuți Știi că acea scufundare întreită simbolizează cele trei zile (cât a stat Mântuitorul în mormânt). Căci nici n-ai putea scufunda copilul
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
cere în rugăciunile lui”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epistola 17, în col. cit., p. 150. footnote>. Or dacă Sfântul Vasile făgăduiește a se ruga pentru acești prunci, de bună seamă că aceștia erau botezați. Aceeași tradiție apostolică a botezării pruncilor de care amintea Origen, Augustin etc. o transmite și Sfântul Dionisie Areopagitul (sfârșitul veacului al V-lea și începutul celui de-al VI-lea). Acesta îi combate pe cei ce luau în batjocură - ca și neoprotestanții din zilele noastre
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
143. footnote>. Despre combaterea celor care amânau botezul până la moarte Chiar dacă se poate vorbi de o acceptare generală a botezului nou-născutului, practica aceasta mai întâmpina și unele rețineri. Se știe că au fost și cazuri de atitudini oscilante în legătură cu practica botezării copiilor. În secolul al III-lea, constatându-se probabil că unii dintre creștinii botezați în copilărie nu transpun în practica de zi cu zi promisiunile făcute la Botez în numele lor, Tertulian propune să fie amânat Botezul până la maturitate. „De ce să
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Unii creștini își puneau - uneori retoric - întrebarea ce folos aduce copiilor Sfânta Taină a Botezului dacă, primind-o, adesea mor înainte chiar de a fi fost în stare s-o înțeleagă, iar alții mulți preferau, din motive duhovnicești, să întârzie botezarea celor mici<footnote † Nicolae, Mitropolitul Banatului, op. cit., p. 138. footnote>. Se cunosc astfel cazurile unor vestiți Părinți ai Bisericii care din această ultimă pricină n-au primit Botezul decât la maturitate: Sfântul Ioan Gură de Aur la 24 de ani
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Evangheliei<footnote † Nicolae, Mitropolitul Banatului, op. cit., p. 138. footnote>. Chiar predilecția unora pentru amânarea Botezului n-a devenit regulă, ci până la urmă s-a dovedit un argument în favoarea pedobaptismului. Într-adevăr, autoritatea bisericească „s-a pronunțat destul de târziu în problema botezării celor mici și, precum am arătat deja, numai atunci când s-a simțit trebuința clarificării unor nedumeriri. Practica era însă veche cât Biserica și tocmai de aceea pedobaptismul nu numai că n-a fost interzis, ci recomandat cu multă căldură”<footnote
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
în instituirea unei asociații referențiale durabile între un obiect și un semn. Atribuirea unui nume propriu sau a unui nume comun printr-un astfel de act de referință are la bază ceva însușit, memorizat, constînd dintr-un act prealabil de "botezare", dintr-o habitudine asociativă, deci. Prin contrast, desemnarea este faptul de a crea o asociație ocazională între o secvență lingvistică și un element al realității, care nu face obiectul unui act prealabil sau al unei obișnuințe asociative. Prin urmare, desemnarea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în Orient. În acest tratat, intenția lui Augustin este aceea de a găsi o explicație pentru problema originii sufletului care să se poată încadra în concepția sa antipelagiană și în doctrina sa privitoare la transmiterea păcatului originar și la necesitatea botezării copiilor. Totodată, îi este trimisă lui Ieronim Epistola 167 (Privitor la o sentență a apostolului Iacov) în care, analizând Iac. 2, 11, contestă ideea că toate păcatele ar fi egale așa cum pretindeau stoicii. Pelagius mai scrisese, pe vremea când încă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în această epocă să mai ofere răspunsuri. Și patriarhul Petru de Ierusalim (524-552) are un schimb de epistole cu Varsanufie în care îi cere sfaturi pentru a rezolva problemele născute în urma legilor lui Justinian din 529 care impuneau catehizarea și botezarea unui mare număr de păgâni. Laicii pun întrebări extrem de variate privind raportul dintre credința religioasă și circumstanțele vieții practice. Epistolarul e de mare ajutor pentru cunoașterea vieții spirituale din deșert sub toate aspectele sale, în raport cu problemele concrete ale indivizilor. Varsanufie
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-a hotărît să invoce paranormalul pentru a da înfrîngerii sale inteligibilitate : fusese lucrat prin mijloace magice de către concurență. Nici candidatul Băsescu nu a trecut cu vederea posibilitățile electorale ale religiei, așa că a ales ca faptă bună a vieții lui botezarea unui copil musulman. Un musulman e oare un om mai puțin bun decît un creștin? Trebuie să-și schimbe credința pentru a fi român? E necesar, e legitim, e firesc ca religia să se rostească în spațiul public. Dar demagogia
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]