1,347 matches
-
beznă un albatros, Ciugulind din valuri Luna, se rotește-n amintiri, Zborul lui planat atinge surâzând, valul spumos, Aripile-i bat egale, cum bat ploapele-n clipiri. Țin pe puntea navei sparte, pe genunchi însingurarea, Pun absența ta în prora și brăzdez oceanul crunt. Somnoroase mici meduze jalonează lin cărarea, Navighez sub zări arcate și le sorb timpul cărunt. Nici nu e cântec mai trist ca siajul navei mele... Trupul tău în falduri albe plutea-n ceață așteptând, Aveai pe cap tiară
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 by http://confluente.ro/Sufletul_albatros_ranit_stelian_platon_1329711304.html [Corola-blog/BlogPost/345224_a_346553]
-
unul colateral care șerpuia pe lângă o vale, apoi urcă și coborî niște coline. Intrase într-o zonă necunoscută. Împrejurimile erau pustii, în sate locuințele nu erau luminate, localnicii trudiți de munca pe ogor odihnindu-se. La orizont niciun autovehicul nu brăzda cu fascicolul luminos al farurilor văzduhul întunecat. Era destul de târziu, dar nu-i era nici somn și nici teamă de liniștea și singurătatea ce tronau în întuneric. Străbătu satele unul după altul cu viteză moderată. Undeva în depărtare zări o
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1425882410.html [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
ținea unul din coșuri, iar cu cea dreaptă punea câte un pițărău în traista atârnată de gâtul copiilor. Îmbujorati de nevinovăția iernii, copiii treceau ca frunzele din jurul cupei de argint pentru împărtășanie. Tanti Tățiana dădea mere și nuci cu coaja brăzdată de miresmele amare ale toamnei trecute. Eu nu am fost în pițărăi și nici la focuri, nu aveam cu cine merge, când eram mică bunica dădea pițărăi, iar părinții și bunicul erau la uzină, iar când am mai crescut, prietenele
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/dacina_dan_1451478033.html [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
tencuiala blocurilor deteriorate”. Clocotind ca un vulcan gata-gata să erupă, obida autoarei nu trece pragul exploziei distructive, ci se esențializează într-o decantare - autentic poem în proză: Nu le-a șters nici trecerea vertiginoasă a timpului, căci ele s-au brăzdat ca niște lacrimi pietrificate în inima orașului.”. Maria Toacă amintește, mai departe, că pe ușile unor apartamente de lux din centrul Cernăuțiului mai atârnă cutii poștale cu inscripția românească ,,Scrisori”, după care adaugă cu malițiozitate mușcătoare: Se vede că ele
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-dulce-de-suceava-amar-de-cernauti-de-doina-cernica-maria-toaca/ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Trec ore sau ani? Secundele se-nlănțuie cuminți, Iar marșul lor mă scoate din minți, Alimentând ai inimii vulcani. S-a inserat sau e devreme? Soare și luna, se-aleargă bezmetic, Păsări brăzdează văzduhul fonetic, Iar eu le ascult de-atâta vreme... Ei bine, eu te-am așteptat, Cu ruga trupului înfășurată-n dor, Imaginând hârjoane de amor, Din care sufletul mi-am înfruptat. Cu mâna ta am scris poeme, Trupul meu doar
DORINȚĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1454083304.html [Corola-blog/BlogPost/383984_a_385313]
-
reacția diavolului, își încleștă degetele pe ham și-și lipi pieptul de coama animalului. Parcă zburau cu o viteză uluitoare și bărbatul se aștepta ca din clipă în clipă să fie trântit de trunchiul vreunui copac. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. Pe moment Valdescu crezu că-i fapta duhului necurat, dar instantaneu, din cer, se prăvăliră un șir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată diavolul se opri brusc. Cal
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415390293.html [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
băieții seamănă cu mamele lor, așa că Nicolae este o fire mai interiorizată, moștenind-o mai mult pe mama sa. A trecut timpul, dar Nicole și nea Mitică se iubesc și acum, la fel ca în prima zi. Viața le-a brăzdat chipurile, dar lumina din privirile lor nu s-a stins. Ea strălucește și acum, la fel de puternică precum în ziua când s-au cunoscut. Iar ochii lor vorbesc într-o limbă ce nu e nici română și nici franceză. Este limba
CÂND DRAGOSTEA LA PRIMA VEDERE DUREAZĂ O VIAŢĂ DE OM de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cand_dragostea_la_prima_vedere_dureaza_o_viata_de_om.html [Corola-blog/BlogPost/366820_a_368149]
-
mai ține în viață și-i dă speranță în viitor. Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite de razele reginei nopții, ies în câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc dor nesecat al celui ce trudește să se înfrățeacă pentru vecie cu natura, să cânte în răsărit de soare
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1406786231.html [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
în mare parte chemării lor, care cere o anumită vocație. Printre aceștia se numără și aviatorii. Piloții sunt creați de divinitate mai mult pentru cer decât pentru pământ, de aceea ei mai sunt numiți și oamenii cerului. Osteneala pilotului care brăzdează înaltul cerului, odată ajuns acolo sus, este răsplătită din belșug, din bunătatea și fericirea dumnezeirii. Când ajungi să vezi și să cunoști cerul, să te hrănești cu parfumul frumuseții depline și să te prinzi în horă cu norii care te
LA MULŢI ANI, ARPIA! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1400501794.html [Corola-blog/BlogPost/349855_a_351184]
-
de rutină sau un răstimp lipsit de evenimente trebuie să pară nesfîrșit. Așa ar trebui să fie, dar nu este așa. Tocmai perioadele plicticoase, fără evenimente, nu au nici un fel de durată. O perioadă bogată în evenimente, marcată de tragedii, brăzdată de bucurii, o asemenea perioadă pare lungă în amintire. Și dacă ne gîndim bine, e și firesc să fie așa. Lipsa de evenimente nu are jaloane care să marcheze durata. De la nimic la nimic nu se poate vorbi de vreo
John Steinbeck: La răsărit de Eden. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/john-steinbeck-la-rasarit-de-eden-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339290_a_340619]
-
pitpalac, pitpalac, prepelița însă este tăcută ca o femeie grijulie încurcată în poalele fustei de copiii ei cei năzdrăvani, care se agață de sufletul ei cu încredere și cu disperare, pentru că un prunc vrea iubire, nici un alt sentiment nu-i brăzdează lui suflețelul, Afrodita era veselă, trecuse un an de cînd Vascodagama dărîmase gardul dintre ei, unise cotețele de găini și reparase grajdul, o mînă de bărbat se cunoaște la casa unei vădane, ușile, în fine, se închideau ușor, nu mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
-i vreo glumă și pentru că tentația de afla un răspuns e prea mare, bat încet la ușă. - Intră! aud un glas răgușit, urmat de un acces de tusă. Vocea aparținei unei femei trecută de cincizeci de ani, masivă, cu fața brăzdată de milioane de riduri, care stă în spatele unui birou și scrie ceva la calculator. - Bună ziua! zic destul de stângaci. Mă măsoară preț de câteva clipe, dă din cap, apoi îmi face semn să mă așez pe scaun. - Cu ce pot să
DRUMUL APELOR, 23 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1487913713.html [Corola-blog/BlogPost/376321_a_377650]
-
beznă un albatros, Ciugulind din valuri Luna, se rotește-n amintiri, Zborul lui planat atinge surâzând, valul spumos, Aripile-i bat egale, cum bat ploapele-n clipiri. Țin pe puntea navei sparte, pe genunchi însingurarea, Pun absența ta în prora și brăzdez oceanul crunt. Somnoroase mici meduze jalonează lin cărarea, Navighez sub zări arcate și le sorb timpul cărunt. Nici nu e cântec mai trist ca siajul navei mele... Trupul tău în falduri albe plutea-n ceață așteptând, Aveai pe cap tiară
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 by http://confluente.ro/Sufletul_albatros_ranit_stelian_platon_1329711469.html [Corola-blog/BlogPost/345223_a_346552]
-
urlat îngrozitor, în timp ce-i curgeau balele scârboase și-și pendula limba ca un șarpe în atac. În clipa următoare fu oprită de un alt țipăt. În față văzu o femeie bătrână, cu fața uneia trecută bine de șaptezeci de ani, brăzdată de riduri intense, cu părul vopsit roșu intens, tuns scurt, cu fustă mini și tocuri exagerat de înalte. Părea o prostituată care își presta în continuare meseria, pe care o avusese o viață întreagă. Femeia era într-o continuă efervescență
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1448180526.html [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
nou în Eden. În cartea Numeri capitolul 13 ni se relatează cum o generatie întreaga ajunsese la hotarele Canaanului pământesc ce poate fi folosit ca o ilustrație a celui ceresc. După o ieșire supranaturala din Egipt, după mai multe întâmplări brăzdate de elementul supranatural, conduși în mod vizibil de Dumnezeu în stâlpul de foc și în nor, evreii ajung la hotarele țării promise, Canaanul pământesc. Țară despre care li se spusese că acolo curge lapte și miere, țara cea mult dorită
LA HOTARELE CANAANULUI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/La_hotarele_canaanului_eugen_oniscu_1348740240.html [Corola-blog/BlogPost/348420_a_349749]
-
80 s-au schimbat timbrul poetic, registrul stilistic, sensibilitatea și viziunea poetică. Caragiale a devenit complicele și partenerul noilor corifei. Au fost lăsate deoparte inspirația, talentul și celelalte. Poezia lui Vasile BURLUI este o Africă de gheață, sub o tâmplă brăzdată de fulgerele unor revelații dramatice și îmbrobonată de o emoție insesizabilă. Poetul pune la bătaie figure caracteristice ‘'evului baroic'', ca și motive și teme ce ilustrează pentru finii cunoscători de Shakespeare o lume ce poate fi atât de bine anti-lume
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Vasile_burlui_este_ca_toti_poetii_mar_pompiliu_comsa_1334422618.html [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
-se, pe rând, la țigan și la ea, bibeloul lui, comoara lui cea mai prețioasă, adorată, mândria lui. Se apropie de ea,. O mică ezitare, citind în ochii ei disperarea, părându-i-se pentru o clipă că lacrimile care-i brăzdau fața frumoasă ca de porțelan exprimau regretul faptei ei necugetate. Totul însă nu a durat decât o clipă: imaginea soției sale goale lângă un alt bărbat i-a întunecat vederea de ură. A trecut imediat cu cuțitul în dreptul țiganului care
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Berthold_tellu_aberman_pas_berthold_aberman_1391502788.html [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
micul grup de femei și bărbați care îl însoțiseră până acolo pe învățătorul lor, la care se adăugau și cei câțiva legionari care aveau poruncă să păzească locul supliciului. Toți cei care se aflau acolo priveau acum înspăimântați scena. Fulgerele brăzdau cerul întunecat, dând locului o tentă și mai înfricoșătoare. Dar după un timp, ploaia și vântul se mai potoliră iar Gaius se așeză pe o piatră și își duse mâinile la ochi. Se întreba desigur cum fusese posibil ca într-
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1417374257.html [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
a acelei după amieze. Curând soarele avea să se întunece de tot în umbra lunii și întunericul avea să cuprindă Ierusalimul. Începu să bată un vânt subțire și părul capului celui mort flutura ușor sub coroana de spini. Un fulger brăzdă cerul iar Gaius privi fața celui răstignit și în clipa în care se auzi tunetul i se păru că aude un glas, foarte îndepărtat, de dincolo de nori. - Cu adevărat acesta este fiul lui Dumnezeu! exclamă Gaius cu voce tare arătând
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1417374257.html [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
privi către Iisus din Nazaret care atârna pe lemnul crucii. În întunericul care cuprinsese totul în jur, chipul acestuia i se păru centurionului Gaius sculptat parcă într-un bronz peste care patina vremii lăsase urme de verde întunecat. Un fulger brăzdă cerul de aproape și preț de o clipă chipul învățătorului Iisus fu scăldat în lumina scăpărătoare. Gaius rămase nemișcat privind țintă către el. Trăsnetul care urmă fu foarte prelung și se auzi dinspre răsărit mai întâi încet, apoi mai cu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1417374257.html [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
Mi-a fost dat să am aceeași soartă ca și orașul. Într-un abis înconjurat de ziduri de munte încearcă să respire Anina. Aproape că e sufocată de pereții înalți și nu poate zări cerul. Nicio apă curgătoare nu-i brăzdează fața. Dacă ajungi în Municipiul Reșița și ai curajul să străbați treizeci de kilometri prin pădure poți descoperi o fostă colonie minieră, Anina. E ca o ruină uitată de lume. Printre cioburi, praf și bucăți de stâncă mai poți descoperi
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1423992254.html [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
pe care-l săpaseră în fundul grădinii, pentru nevoile gospodăriei. Nu-i era deloc ușor, biata femeie! Muncea fără să se gândească la dulcea povara din pântece care bătea gingaș la porțile vieții, fără să știe ce o așteaptă. Lacrimile îi brăzdau obrajii auzind plânsetul copilei din casă, dar nu putea ajunge să o liniștească nicicum, deoarece muncitorii ce aveau nevoie de apă, de cuie, de materiale, de mâncare și... D-zeu mai știe de ce, o chemau fără încetare, aducând-o la
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481983793.html [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
nestins, Nu știam nici de ce lacrimă mi-a stors. Dar, dorule, tu, cel plin de ezitări, Tot mergând pe drum nesigur, Sufletu-mi l-ai secat cu frământări Și-i tot mai abătut și tot mai singur. Cerul de-i brăzdat de-un nor, Razele prin el își fac croială, Dar eu, purtător de dor, Am învățat ce-i o îndoială. Mangalia, 19.12.2015 Referință Bibliografică: Am învățat ce e îndoiala / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1926
AM ÎNVĂŢAT CE E ÎNDOIALA de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1460150082.html [Corola-blog/BlogPost/384854_a_386183]
-
ar fi vorba de o uneltire. A mărturisi și a dovedi, acestea-s criteriile adevărului inimii. Da! Bianca Brad a fost și va fi tot astfel, un om frumos! Dar și țintă a unor bice de la viață, ce i-au brăzdat sufletul cu răni. A fost Miss România nu întrecând contracandidate urâte ci frumoase! Astăzi se confruntă cu reversul vieții, la piept cu urâțeniile ei, ce-i pricinuiesc derapări în tristețe! Ceea ce nu prevede niciodată omul este vina pe care nu
BIANCA BRAD. STATORNICIE FĂRĂ JURĂMINTE, DEZAMĂGIRI CU JURĂMÂNT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1477036965.html [Corola-blog/BlogPost/364762_a_366091]
-
seamănă cu mamele lor, așa că Nicolae este o fire mai închisă și o moștenește mai mult pe mama sa. A trecut timpul, dar Nicole și nea Mitică se iubesc și acum, la fel ca în prima zi. Viața le-a brăzdat chipurile, dar lumină din privirile lor nu s-a stins. Ea strălucește și acum, la fel de puternică precum în ziua când s-au cunoscut. Iar ochii lor vorbesc într-o limbă ce nu e nici română și nici franceză. Este limba
O LECTIE DE VIATA DESPRE CE INSEAMNA SA LUPTI PENTRU IUBIREA TA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/O_lectie_de_viata_despre_ce_inseamna_sa_lupti_pentru_iubirea_ta.html [Corola-blog/BlogPost/372096_a_373425]