49,935 matches
-
un mânz sau vițel, îl dădeau jos din avion pe primul teren de pe care se putea decola și ateriza... Mi-l închipuiam având ca strămoși iadul, un cer ca al nostru, născut în chinuri și dureri și străbătând pământul cu brațele de-asupra capului, să se apere de lovituri, până ce la urmă de tot măciuca te lovește în moalele capului. Deodată, mi l-am închipuit înconjurat de-o droaie de bunici, străbunici, unchi, mătuși, veri și mi-a venit să mor
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
cam de multișor, așa că ar trebui să țină regim, să se protejeze... Soneria, da, e prea devreme totuși ca să se fi întors Mirel de la școală. Pe cine naiba așteptai, Doruleț? Un tinerel cu barbă roșcovană, stătea cu niște cutii în brațe în semiîntunericul palierului - ceva ca un filtru de cafea sau storcător de fructe, un serviciu de cești, cîteva colecții de cuțite de bucătărie înșirate sub țiplă pe cartoane dreptunghiulare, și foarte hotărît, limpede și răspicat: - Sîntem de la PRO-TV și vă
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
s-au obișnuit cu spectacolul. "Băăă - le strigă bețivul de pe soclu - ce știți voi, ăsta e om mare, lovit de pana geniului, nu autobuzist de rahat". L-au dat pe Gheorghiță și la televizor, la "Știrile de Acasă", cocoțat în brațele statuii, cu un steag găurit. Nevasta lui, o slabă tristă, a declarat reporterilor că omul ei îl iubește pe Rosetti mai mult decît pe ea. Cîntece la comun Nu-mi place deloc nici sentimentalismul behăit de manea, nici violența ritmată
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
țiganilor, era din nou timp pentru probleme "interne", conform - Rolf Hochhuth a dorit să revină în atenția publicului cu tema așa-zisei complicități dintre Suveranul Pontif și Hitler, complicitate redată sugestiv și în afișul filmului, prin zvastica transformată printr-un braț în cruce, afiș care bineînțeles că a provocat proteste ale Bisericii catolice. Cum ar fi putut însă interveni papa, acuzat că încă din 1934, ca nunțiu apostolic la Berlin, l-a cauționat pe Hitler, cînd practic Vaticanul era înconjurat de
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
Experiența alienantă a copilului alcătuiește etalonul moral al operației precumpănitor emoționale, de comensurare a nedreptății, a dezastrului provocat de erupția unei ideologii demonice: "M-am născut la vremea cînd secolul se frîngea la jumătate. Mai transparentă decît aerul, săgeata peste brațe subțiri: pe mine zeul nu mă hotărîse încă - pe cînd limbi de foc aruncau pîlpîiri agonizante asupra unui pămînt rănit./ Istoria scufunda peisaje./ De pe acoperișe copiii trimiteau baloane fragile de săpun. Copiii alergau pe uliți cu cercuri repezi în cîrligul
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
focuri sub cratiți enorme stropi stropi arzători de dulceață. Mama uneori ținea focul în mîini, așa mi s-a părut.// Cît așteptam pînă să gust de pe farfurioară spuma trandafirie a dulceții și tot mai era caldă, pe cînd mama întindea brațele și învîrtea unde era clocotul mai întețit" (Munci și zile). Supuse unei contemplații concentrate, obiectele încep să halucineze, se irealizează salvator: "Albia licărea spre celălalt tărîm - mii de culori de fețe jucau afund, prinse în rama lină de lemn. Le
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
Editura Humanitas, București, 2001. Non idem est si duo dicunt idem..." în politică se vede mai mult ca oriunde că limbajul are mai multe straturi; "una spunem și alta înțelegem" - "una spunem și alta facem". Mijloacele adiacente cuvântului (zâmbetul, mișcarea brațelor, bătutul în masă ori în... propriul piept) nu sunt consensuale vorbelor (ba, dimpotrivă!) și atunci precizia folosirii cuvintelor devine imperios necesară. Chiar conceptul de politică a avut o dinamică vizibil sensibilă de-a-lungul istoriei, începând cu accepția elenă de "artă, știință
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
obsedată de trecut. Mița îmbătrânise fumând ca o șerpoaică, dând în cărți și stând serile singură și privind în gol. Pe Garabet al ei, îl iubise, într-adevăr, ca pe nici o ființă din lume. Când mă vedea, mă lua în brațe și mă pupa cu foc. Avea o energie înfricoșătoare, rar întâlnită la vreo femeie. N-avusese copii. Mă considera poate un băiețel de-al ei... Ochilor ei verzi pe fața smochinită ca de maimuță bătrână cu greu puteai să le
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
sânger încă-n trânte cu ciclopii sau rătăcesc pe mări cu oseminte'' rănile trecutului rămân veșnic deschise, dureroase, răni pe care nici desmierdările iubitei nu le pot vindeca: ,, Cu dornice săruturi ne-ntrerupte muierea îmi desmiardă la-ntâmplare pe piept, pe brațe, rănile din lupte, crezând că urma lor nu mă mai doare''. El însuși în întregime este o rană invizibilă celorlalți, asemenea plânsului lui Ulise, iar săruturile iubitei se confundă cu cele ale morților veniți de departe, tocmai de la Troia: ,, Ci
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
și să devină greoi, masiv și copleșit de vîrstă cînd descoperă șiretlicurile înșelăciunii a cărei victimă este. Rîsul și prea plinul fericirii sînt înlocuite de rictusul dezamăgirii. Purtat la ceruri de plăcerea vorbelor goale de iubire, Sganarel se zbuciumă în brațele minciunii, al cărei prizonier s-a trezit a fi în realitate. Fără să aibă pretenția că joacă într-un mare spectacol, fără să încerce ostentativ să ne convingă că acesta este rolul vieții, Petru Ciubotaru își înnobilează personajul cu credință
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
lîngă misterele Egiptului (Piramide, Sfinx etc.) și descoperă un neașteptat erotism exotic. Englezul dorește să-i introducă pe români (doi bărbați și o femeie) într-o orgie sexuală. Aceștia asistă uluiți pînă la un punct, după care se iau de braț și pleacă chicotind de la locul faptei. Alături de astfel de întîmplări, puteți găsi descrieri amănunțite ale găinilor din curte, mici apologii pentru țăranul român, cugetări despre motanul Raul și tot felul de alte ciudățenii. Ioan Lăcustă intră în anii 2000 cu
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
sacrificați de mișcările imprevizible ale roții istoriei. Lista doritorilor autentici de „europenitate" se cam oprește aici. Tinerii înțeleg prin Europa mai ales Canada, Australia ori America. De îndată ce se văd cu diploma în buzunar, nu se mai duc - eheu, fugaces! - la „brațele de muncă", ci direct la ambasadele occidentale. Ceilalți, eternii perdanți, speră și ei măcar la statutul de „căpșunar", de zilier în construcție, dar tot departe de raiul mioritic. în fine, pe-acasă rămân abonații știrilor-șoc ale televiziunilor: junii hoți, junii
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
de căruțe și caroserii "Carol Weindel și fiii" din Sibiu. În anii '20 ai secolului trecut, firma livra căruțe și în Grecia. În 1912, soția protopopului Emilian Cioran, cîștiga la Rășinari un concurs al copiilor frumoși și sănătoși, ținîndu-l în brațe, în fotografia păstrată la Muzeul Asociațiunii, pe cel mai mare și depresiv moralist francez al secolului XX". Tot acolo, un urmaș, probabil, al familiei Lungu, schițează istoricul fabricii. Iar căruța reprodusă după un desen de epocă este o minune. C
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
vreo înmormîntare sau la vreun parastas unde circul și emfaza îți pot pune în pericol mințile, că nu aud bocete cumplite întrerupte brusc de comenzi precise și lucide, că nu-și dă nimeni ochii peste cap și-mi leșină în brațe cînd cîntă fanara, ca să mă întrebe după cîteva secunde dacă aș putea să ridic de pe jos poșeta cu bani, cecuri și bijuteriile de familie și să i-o pun pe piept, în siguranță. Repet. Dimensiunea unei lumi pe care o
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
începe-așa, grăbit, pe lîngă spectatori, în cerc mărit, fierbinte dansul ei rotund, cu larmă. Și brusc e numai flacără, arzînd. Ea cu privirea mușcă-n păr, flămînd, și rochia și-o-ntoarce-ntr-un ocol cu iscusință, prin acest pîrjol, din care, goale, brațele cutează și, zornăind, se-ntind, ca șerpii-n groază. Și-atunci: de parcă-ar vrea întruna foc, îl prinde și-l azvîrle la un loc, c-un gest, poruncitoare și semeață. Privește-apoi: aprins îi stă în față și nu se lasă
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
Pe-al treilea nu l-am mai găsit în lungul d-sale articol". Însă nu e vorba doar de atît. Tudor Teodorescu-Braniște surprinde o psihologie se vede că durabilă a "polemistului" care fuge de argumente, care preferă să ia în brațe insulta: "De ce tendința aceasta, specific bucureșteană, de-a înlocui - într-o dezbatere de idei - argumentul, cu facile efecte polemice? De ce această spaimă de discuția liberă și adevărată? De ce repulsia pentru tonul civilizat? De ce predilecția pentru injurie?" Parcă recunoaștem ceva... Nu
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
asta, în timp ce Iliescu se consideră "dizident" pentru c-a fost trimis "doar prim-secretar" la Iași. Ce-i drept, nea Ilici s-a străduit (fără succes) ani de zile să intre în grațiile occidentului, în timp ce Havel a fost primit pe brațe încă din primele zile ale lui 1989. În septembrie 2002, cu ocazia ultimei lui vizite oficiale în Statele Unite, Václav Havel a ținut un extraordinar discurs la Graduate Center of the City University. Un discurs care i-ar face să se
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
că astfel ne instalăm de fapt în realitatea adevărată. Sau lucruri complet aiurea. Că frază notata pe prima pagină pe care, după cât îmi aduc aminte, nu am folosit-o niciodată în vreunul din românele de mai tarziu: X fuma cu brațul îndoit în spate, scuturându-și în timp ce citea țigarea pe umăr. Avea umărul pavat cu cenușe... Sau: Vine un aer rece, polar, dinspre Murmansk, miroase a foci, reni, urși albi... Sau: Scriitorii își profesionalizează sentimentele (în paranteză, abia lizibil, E. Ionescu
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
rezultat din imposibilitatea de a se rupe de trecut, dar și din incapacitatea de a conserva atitudinea gravă față de predecesori" (p.22) sau "Poetul optzecist e rebelul ce simte nevoia eliberării de clișeele și convențiile tradiției. Mereu cu ironia la braț, el realizează o acțiune de terapie estetică, eliberând modelele de ubicuitate și reducându-le la proporțiile lor reale. Această atitudine nu trebuie privită însă ca un act de devalorizare a modelelor". (p.36) Analiza propriu-zisă a poeților este accesibilă chiar
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
lărgire bazată pe compromis: mai dați voi, mai lăsăm noi. Ce lasă NATO e limpede: ne lasă impresia că suntem în deplină siguranță, că s-a terminat cu comunismul și că ne-am aburcat pe șinele ce duc direct în brațele prosperității și fericirii. în plus, NATO ne lasă să ne facem de cap cu criptocomuniștii cuibăriți pe la diverse răspântii politico-financiare. Ce dăm noi, iar e limpede: dăm din coate ca să păstrăm lucrurile exact cum sunt. Când Adrian Năstase, protectorul lui
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
avem, totuși, bani, copilul să-și revină din spectacolul desfășurat cu magie, că musafirii au și sosit. Pe o canapea doar pe sfert curățată, ne-am așezat să privim la televizor, cu niște floricele în față, cu copilul flămînd în brațe și cumpărăturile împrăștiate pe jos, în bucătărie. Tensiunea istoriei a estompat nimicurile din capul meu. Atmosfera din casă părea occidentală, non-convențională, eliberată de formalisme. Ca și discursul Președintelui Iliescu. Acum vreo doisprezece ani strigam, într-o altă demonstrație, împreună cu alte
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]
-
lărgire bazată pe compromis: mai dați voi, mai lăsăm noi. Ce lasă NATO e limpede: ne lasă impresia că suntem în deplină siguranță, că s-a terminat cu comunismul și că ne-am aburcat pe șinele ce duc direct în brațele prosperității și fericirii. în plus, NATO ne lasă să ne facem de cap cu criptocomuniștii cuibăriți pe la diverse răspântii politico-financiare. Ce dăm noi, iar e limpede: dăm din coate ca să păstrăm lucrurile exact cum sunt. Când Adrian Năstase, protectorul lui
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
mai curat, mai uscat de ultimele acuzații apărute în presă, se pare că există mai mulți martori care sînt gata să depună mărturie împotriva lui pentru ceea ce a făcut după revolta muncitorilor de la Brașov, din 1987. De ce îl țin în brațe protectorii lui din PSD, în pofida uriașului scandal din presă, asta e de neînțeles, admițînd că în partidul de guvernămînt există o minimă preocupare de onorabilitate.
România lui Priboi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14559_a_15884]
-
ideii; va să zică premierul iese în fața presei zicînd abil și nepoliticos că președintele se mai gîndește; va să zică purtătoarea de cuvînt a președintelui declară aceleiași prese că președintele n-are la ce se mai gîndi: ei bine, cu acest eveniment major pe brațe, televiziunile noastre de toate culorile habar n-au ce să facă. Îl expediază în partea mijlocie a programelor de știri din seara cu pricina, între furtul cîtorva kilograme de mercur și jefuirea de către țigani a produselor unui fermier francez care
Mediatizarea crizelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14558_a_15883]
-
și care recurg pe bună dreptate la unele metode de "zguduire" a intelectului cititorilor respectivi, apelând când la farse sinistre, când direct la autodesființări spectaculoase, pe motiv că de ce teroriștii să se arunce singuri cu o încărcătură de dinamită în brațe, iar un poet debutant și cu un geniu cert, să nu aibă voie să-și dea foc în ziua cutare, la ora cutare, în locul cutare ca la o lansare veritabilă de carte. Și că, anume... ce-am zice noi de
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]