104 matches
-
avea,/ Numa-n brațe l-aș ținea... / Cine zice puiu vine/ Are-un galben de la mine./ Cine zice c-a venit/ Îi dau salba de la gât/ Cine-mi zice puiu-n pat/ Are-un galben de-mpărat/ Cine-mi zice puiu-n brață/ Are-un galben de verdeațăăă... Vrei despre bătrânețe: Și-mi pare rău după lume/ Eu mă duc și ea rămâne/ Doamne, câte n-aș vide/ Tânăr de aș rămâne/ Anii vin, anii se ducu/ Și eu n-apucai să cântu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cum nu mă lasă Nici să intru sara-n casă, Ci din așternut mă scoală, Ca pe-un pătimaș de boală Și mă face de alerg Neștiind pe unde merg. Când în zori de dimineață, Mă visez cu tine-n brață, Când te strâng să nu te pierd Și te chem și te desmierd, Ars deodată sar din pat, Singurel m-am deșteptat, 15Suspinînd și amețit Mă simt mai nenorocit. Sunt de carne, nu-s de fier! Ce să fac ca să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mare. Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie La nebunii - tot înțelept îmi pare. Și vezi, pe-acesta nu-l spun nimănue. Nici el nu vrea să-l știe orișicare, Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n brață Și de cât tine mult mai mult mă-nvață! {EminescuOpIV 241} PE GÎNDURI ZIUA... Pe gânduri ziua, noaptea în veghere Astfel viața-mi tot în chinuri trece - Va vrea natura oare să se plece La ruga mea - să-mi deie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
respiri, De pe condei eu mîn-atunci retrag. Pătrunde pacea tristele-mi gândiri. Frumoasă ești... o prea frumoasă fată. Ca marmura de albă-i a ta față. Îmi vine să alerg la tine-ndată Ș-astfel cum dormi să te cuprind în brață. {EminescuOpIV 244} Dar te-ai trezi... păcat! și nu mă-ndur. Dormi liniștit c-un braț pe după cap. Din când în când cu ochiul eu te fur, Din când în când din mână cartea scap. {EminescuOpIV 245} Și-s fericit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai pune, dincolo va șterge. Atuncea ea în lumea mea se plimbă, Cu-a gândurilor mele navă merge Și al ei suflet pe al meu și-l schimbă. {EminescuOpIV 336} PĂREA C-AȘTEAPTĂ Părea c-așteaptă s-o cuprind în brață Și fața mea cu mînile-i s-o iee, Ca să mă pierd în ochi-i de femeie, Citind în ei întreaga mea viață. Dar când s-o prind, ea n-a voit să stee Ci într-o parte-ntoarse dulcea-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Zamolxe, zeul vecinic, ridică a sa frunte Și de cât toată lumea, de două ori mai mare, Își pierde-n ceruri capul, - în jos a lui picioare, Cum sufletul lui trece vuind prin neagră ceață, Cum din adânc ridică el universu-n brață, Cum cerul sus se-ndoae și stelele-și așterne, O boltă răsărită din negure eterne, Și de cât toată lumea de două ori mai mare În propria lui umbră Zamolxe redispare. "Priviți-l cum stă mândru și alb pe naltu-i jeț! "El
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ochi-mi ochi-ți a cătat, Gura-mi buza-ți creață - - Și m-am pus pe sărutat. Cine mă învață? {EminescuOpIV 504} Ca o mamă blând și lin Ce-un copil răsfață, Mîngîiat-ai fruntea mea Și m-ai strâns în brață. Ah, cât te iubesc de mult! Cine mă învață? Eu mă duc, te părăsesc - Nu mă privi șuler, La spectacol mă pornesc, Stăi să-mi văd de guler. În teatru românesc Azi e Elisa Muller. Un copil netrebnic sunt - Spune-mi-o-apăsată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mi să beu. Când îi văd pe toți în vatră Inima în mine-i moartă, Păru-n cap mi se ridică, Mă cutremur și de frică. N-am ce trage nici a casă Că n-am nevastă frumoasă, Strâng în brață-o mohăndeață Și sărut un sloi de ghiață. Când îmblă cu capul gol Fug vacile prin ocol, Vițeii sbiară de mor Că gândesc că-i boala lor. 123 Las-să fie rău, nu bine, Că n-am ascultat de tine Și-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ntreabă De-un cal sur și-o iapă neagră, Cal sur n-am văst de când sunt, Iapă neagră nici de cât. 214 Peste Mureș, peste Tisă Este - o nanuliță --mprinsă Cu lacrimi pe alba-i față Cu un pruncușor în brață. Ea amar se tânguia, Pruncușorul tot plângea, Plânsul lui mi se lăția. Și pe ea că mi-o-ntîlnea Doisprezece tîlhărei; Și hotnogiul dintre ei Cătră ea Așa grăia: - " Nană, nanulița mea, " Țipă pruncul focului, Sui cu mine codrului. Eu pruncul nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trag și pătimesc De la toți împrotivire Pismă și nelegiuire. 28 Nu mă pedepsi, stăpână, Și-mi spune de mă iubești, Și dacă l-a mea durere Vrei să te milostivești. N-ași dori altă viață Dacă eu cu tine-n brață Zi și noapte aș petrece - Ce plăcere - aș mai pofti? 405 {EminescuOpVI 406} Nu te-ncrezi în fericire C-ar fi vis și-nșelătoriu, Cu un glas mîngăitoriu Sufletu-mi ia-n zălogire. Vin, stăpâna mea, în brațe Să petrecem fericit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
porțile grădinei [în care se ivise o femeie „frumoasă ca păcatul”- n. m], în cale tot spărgînd”4). Pentru Eminescu erotica e cea mai vie sursă de fiori: „Cu geana ta m-atinge pe pleoape,/ Să simt fiorii strîngerii în brață,/ Pe veci pierduto, vecinic adorato!”5) La Macedonki, fiorii sînt „nedesușiți”, țin de domeniul inefabilului: „Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută/ Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută”6). După cei deja citați, Vlahuță dă cuvîntului o valoare psihologică, grație căreia prinde
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de unde ai învățat? Di la o babă bătrână di la Frunzăni. Am adus-o pentru nacazu' meu, pentru chinu' meu, c-am avut un copchil bolnav. Paisprezece ani am chinuit cu el, să știi mata. Șî, stând cu copchilu' în brață, eu am prins ci zâce baba în foc la cositorul ista. Dacă am țânut-o două săptămâni la mini, crezi mata, că-i ceava di ghini, nu-i ceava di rău. Azi am prins o rugăciuni di la ea, mâni am
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
eu i-am spus și el o scris și i-am spus exact ci-i aici. Nu poate înțălegi, nu poati să prindă. Eu l-am furat. Cât o stat baba în foc cu sculili aeste, eu cu copchilu' în brață am prins ci zâce baba. Azi am prins una, mâni alta, poimâni alta, când colo, baba n-o mai avut leac." Toate instrumentele care contribuie la realizarea ritualului, inclusiv cositorul, trebuie să intre în contact cu focul încă de la debutul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
construind relația dintre uman și universal: "Hei, săracul codru des, / Că dintr-însul nu mai ies. / M-am băgat de mic copil / Și-am ieșit un om bătrân; M-am băgat făr` de mustață / Și-am ieșit cu barba-n brață. Frunză verde de răchită, / Hai, în pădurea umbrită, / Să-mi pun curele la flintă / Și oțele în pistoale, / Să urc pe stâncile goale, / Să mă duc la Călimani, / Să țin calea la dușmani"112 Natura personificată este portretizată prin intermediul metonimiei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
arhetipale: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători, / Pe la uși, pe la cetori, / Sara pe la cântători. / Nu v-aducem nici un rău, / Făr` pe bunul Dumnezeu, / Mititel / Și-nfășățel, / De la ușă pân` la masă / Fașă dalbă de mătasă, / La Maica Precistă-n brață. / Cine șeade după masă? / Crăciun și cu Crăciuneasă / Și cu Ion / Sânt Ion, / Nănașul lui Dumnezeu. / Tot cinstește / Și mărește, / Din pahar nu mai gătește. / În fundul paharului, / Scrisă-i floarea raiului / Și-n gura paharului, / Scrisă-i luna / Și lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
răului: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători, / Pe la uși, pe la cetori, / Sara pe la cântători. / Nu v-aducem nici un rău, / Făr pe bunul Dumnezeu, / Mititel / Și-nfășățel, / De la ușă pân` la masă / Fașa dalbă de mătasă, / La Maica Precista-n brață / Cine șeade după masă? / Crăciun și cu Crăciuneasa / Și cu Ion/ Sânt Ion, / Nănașul lui Dumnezeu. / Tot cinstește / Și mărește, / Din pahar nu mai gătește. / În fundul paharului, / Scrisă-i frunza iadului / Și-n toarta paharului, / Scrisă-i floarea raiului / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ești păstrat și după orbire Și ispitit În nenorocire, Spune-mi unde lăcuiești anume, Ca să te caut În toată lume, Să dau prin foc, prin apă, prin pară Ca să mă lipăsc de-a ta aripioară. Și petrecînd Într-a tale brață, Voi răbda și scurtare de viață Și mă voi lipsi de orice bine Numai să te aib lîngă mine.” Petrecerea „În brață” de la sfîrșit dă un sens echivoc noțiunii dezvoltate pînă aici de sensul lui agape. Echivoc calculat, cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin foc, prin apă, prin pară Ca să mă lipăsc de-a ta aripioară. Și petrecînd Într-a tale brață, Voi răbda și scurtare de viață Și mă voi lipsi de orice bine Numai să te aib lîngă mine.” Petrecerea „În brață” de la sfîrșit dă un sens echivoc noțiunii dezvoltate pînă aici de sensul lui agape. Echivoc calculat, cum se vede mai bine În poemul Amoriului din prieteșug, unde Conachi unește discursul moral cu discursul erotic propriu-zis. Amorul este, aici, „cuvîntul [...] cel
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pudicitate. Abia dacă privirea Îndrăznește să atingă sînul, elogiul poetului se concentrează, de regulă, asupra ochilor și (s-a putut constata din citatele de pînă acum) asupra chipului dalb. Conachi manifestă oarecare Îndrăzneală vorbind, În cîteva locuri, de petrecerea „În brață” și de o „năvală” pe care intenționează s-o facă soției. Poemul ce sugerează această dulce violență se cheamă Mergînd către preaiubită și merită a fi citat ca document de curaj erotic Într-o epocă În care curajul este să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că suferința femeii are mai ales calitatea de a flata orgoliul bărbatului Îndrăgostit. Deznădejdea Zulniei mărește chinul, dar și mîndria răbdătorului Ikanok. Imaginea ultimă nu mai lasă nici un dubiu: bărbatul Înduioșat de durerea pe care a provocat-o ține „În brață” pe zăluda Zulnia și petrece... A descoperi o concepție asupra feminității În aceste versuri de cele mai multe ori pompoase este o operație dificilă. Ideile sînt comune, imaginile trec de la un autor la altul, portretele sînt, cu mici variații, aceleași. Foarte răspîndită
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și vrednicia lui În dragoste. Îl ia sub aripă și-l duce la „palatul fericit” unde locuiește proslăvitul Amoriu. Priveliștea dinăuntru este orgiastică: „De o parte canapeaua unde-amoriul odihnea, Învălit cu trandafirii ce zînele curăța, Și Într-alta Afrodita, În brață cu Chipidon, Cu pepturile lipite petrecea În dulce somn. Un pârău de apă vie, ca un șerpe În cujbări, Să-nvîrtea pe supt copacii, ce răsuna de cîntări. La umbră sta o mulțime de fete cu sînul gol, Cu părul În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vine, De-o găsesc, Înviu ș-alerg după tine. SÎmtu-te că vii, tremur peste fire, De te văz, mă perd și-mi ies din sîmțire. Gurița deschizi, ceriul să deschide, De mînă mă iai, foc sîmt că m-aprinde. În brață-ți mă jîi, fulgeră văzduhul, La sînu-ți mă strîngi, caz și Îmi dau duhul.” Este, poate, poezia În care se concentrează toate forțele infernului amoros, poezia, În fine, În care universul dinăuntru și universul dinafară comunică sub puterea unei energii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
infernului amoros, poezia, În fine, În care universul dinăuntru și universul dinafară comunică sub puterea unei energii extraordinare. O energic de natură erotică, un univers totalmente erotizat: pămîntul se pustiește, cerul se deschide cînd vorbește ibovnica, văzduhul fulgeră cinci „În brață-ți mă țîi”... În poemul citat este indicată, ca simptom al bolii de origine erotică, pierderea simțurilor. În alt loc (Omule, slabă ființă) suferința ia o formă mai concretă: inima „se despică”, În Scrisoare către Zulnia aceeași inimă se sfarmă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
umbră de deznădejde fatalistă, ce-l viza pe el însuși. Se ridică neobservat și se depărtă tiptil; între timp, marinarii, îngroziți de înfățișarea căpitanului lor, se strînseseră roată la teuga, pînă cînd Ahab le strigă, plimbîndu-se tulburat pe punte: Ă Brațați vergile! Cîrma în vînt! într-o clipită vergile începură să zbîrnîie, corabia se răsuci într-o rînă, iar cele trei catarge zvelte dar puternice, bine înfipte în coca lunguiață, se cabrară aidoma celor trei Horați călări pe un singur armăsar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
șarpe. în vreme ce harponul ardea în tăcere, Starbuck îl apucă pe Ahab de braț și-i strigă: Ă Dumnezeu îți stă împotrivă, bătrîne! Renunță! Expediția asta a început prost și continuă prost - e o expediție blestemată! Dă-mi voie, bătrîne, să brațez vergile cît mai e timp și să îndrept corabia înapoi spre patrie - o să fie o călătorie mai bună decît cea de pîn-acum. Auzind vorbele lui Starbuck, marinarii cuprinși de panică se repeziră numaidecît la vergi, deși nici o pînză nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]