117 matches
-
energia. Semnalează printr-un lătrat puternic prezența intrușilor pe teritoriul său, cu toate că nu se poate spune că bracul este un câine de pază. Un instinct de vânătoare puternic este corect, ceea ce este uneori periculos dacă aveți animale mici, precum iepurii. Bracul german are nevoie de mult exercițiu și mișcare. Această nevoie (de preferință fără lesă) combinată cu instinctul de vânătoare natural, fac antrenamentul o necesitate absolută. Caracterul independent și inteligența superioară a bracului german fac această rasă foarte potrivită pentru persoanele
Brac german () [Corola-website/Science/305904_a_307233]
-
uneori periculos dacă aveți animale mici, precum iepurii. Bracul german are nevoie de mult exercițiu și mișcare. Această nevoie (de preferință fără lesă) combinată cu instinctul de vânătoare natural, fac antrenamentul o necesitate absolută. Caracterul independent și inteligența superioară a bracului german fac această rasă foarte potrivită pentru persoanele ce au experiență cu câinii. Lipsa de exercițiu sau antrenament pot duce la hiperactivitate sau la tendințe distructive. De aceea, rasa nu este indicată pentru familii sedentare sau fără experiență. Ca și
Brac german () [Corola-website/Science/305904_a_307233]
-
un simț al mirosului excelent. Este un câine tenace, rezistent și pe care vă puteți baza. Pe scurt, este o rasă superbă, ce îmbină calitățile tuturor celorlalte rase de vânătoare și are popularitatea intactă în rândurile vânătorilor de toate naționalitățile. Bracul german este inteligent și ușor de antrenat. El a fost creat pentru a fi independent și capabil să acționeze din proprie inițiativă atunci când nu este în raza vizuală a stăpânului său. Această independență genetică poate da impresia de încăpățânare. Bracul
Brac german () [Corola-website/Science/305904_a_307233]
-
Bracul german este inteligent și ușor de antrenat. El a fost creat pentru a fi independent și capabil să acționeze din proprie inițiativă atunci când nu este în raza vizuală a stăpânului său. Această independență genetică poate da impresia de încăpățânare. Bracul german este în general o rasă sănătoasă. Unii câini pot suferi de probleme ale încheieturii șoldului, boli genetice ale ochilor sau cancer de piele. Ca toți câinii cu urechi pleoștite, face des otite și urechile trebuie verificate și curățate regulat
Brac german () [Corola-website/Science/305904_a_307233]
-
poate deveni obez dacă i se dă prea multă mâncare și nivelul de mișcare, exerciții și antenament nu este suficient. O greutate sănătoasă trebuie să permită să simțiți ultimele două coaste sub blană, iar câinele să aibă o talie distinctă. Bracul german provine din pointerul spaniol, care a fost adus în Germania în anii 1600. De atunci până la prima înregistrare din 1870 a fost probabil încrucișat cu alte rase dar nu se știe exact care din ele. Se presupune că rase
Brac german () [Corola-website/Science/305904_a_307233]
-
ciobănești, o rasă de copoi. Potrivit unor cercetători (J. Matolcsi, A. Standeisky), acest copoi ar proveni din încrucișări în Rusia între rase "fino-ugrice" (de tip Laika) și rase de câini central-asiatici, aduși de popoare turcice. Din aceste încrucișări provine și "bracul rusesc" (numit și "copoiul tătar" sau "de Kostroma ", lângă Iaroslavl: "ruskaia gonceaia", "tatarskaia gonceaia", "kostromskaia gonceaia"), din regiunile de la Volga și Kama, ale Rusiei (regiuni din care au provenit triburile protomaghiare și în care vestigiile arheologice atestă pentru mileniul I
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
sau "de Kostroma ", lângă Iaroslavl: "ruskaia gonceaia", "tatarskaia gonceaia", "kostromskaia gonceaia"), din regiunile de la Volga și Kama, ale Rusiei (regiuni din care au provenit triburile protomaghiare și în care vestigiile arheologice atestă pentru mileniul I vânătoarea călare și cu câini). Bracii de tip rus, probabil aduși de triburile ungare imigrate din Ucraina în Pannonia (sec. IX-X), pare să fi fost încrucișată apoi cu "copoiul celtic" ("Canis segusius"), răspândit în regiunea bazinului panonic, sau cu urmași ai lui, între care și "copoiul
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
bazinului panonic, sau cu urmași ai lui, între care și "copoiul pannonic". Potrivit unor cercetători (de exemplu, biologul Tamás Fodor (biolog), copoiul celtic este strămoșul raselor de copoi din zona Alpilor estici (Austria) și din Europa de sud-est (de ex. "bracul istrian", "Serbian hound" = "Balkanski gonič", bracul grecesc "Hellinikos ichnilatis") și în același timp strămoșul rasei vișlă (maghiară). Denumirea maghiară kopó („copoi”) a apărut prima oară în documentele oficiale maghiare medievale, redactate în limba latină. O diplomă emisă în 1237 la
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
lui, între care și "copoiul pannonic". Potrivit unor cercetători (de exemplu, biologul Tamás Fodor (biolog), copoiul celtic este strămoșul raselor de copoi din zona Alpilor estici (Austria) și din Europa de sud-est (de ex. "bracul istrian", "Serbian hound" = "Balkanski gonič", bracul grecesc "Hellinikos ichnilatis") și în același timp strămoșul rasei vișlă (maghiară). Denumirea maghiară kopó („copoi”) a apărut prima oară în documentele oficiale maghiare medievale, redactate în limba latină. O diplomă emisă în 1237 la Pannonhalma conține referirea: "Vdornici de uilla
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
ardelenesc (Decizia OGY, anexa 32/2004 (IV. 19)). Cea mai detaliată descriere a rasei, din secolul al XIX-lea, se datorează ornitologului și vânătorului brașovean Ede Czynk (1851 - 1899). Întru-un articol în limba germană, cu titlul "Die Siebenbürger Bracke" ("Bracul transilvănean"), apărut post-mortem în 1901 pe paginile revistei germane de vânătoare "Waidmannsheil!", el afirma: Caracteristicile copoiului sau bracului ardelenesc i s-au format în condiții specifice de climă, de relief și condițiilor de vânătoare. Mână și oprește excelent. Simțul mirosului
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
-lea, se datorează ornitologului și vânătorului brașovean Ede Czynk (1851 - 1899). Întru-un articol în limba germană, cu titlul "Die Siebenbürger Bracke" ("Bracul transilvănean"), apărut post-mortem în 1901 pe paginile revistei germane de vânătoare "Waidmannsheil!", el afirma: Caracteristicile copoiului sau bracului ardelenesc i s-au format în condiții specifice de climă, de relief și condițiilor de vânătoare. Mână și oprește excelent. Simțul mirosului este dezvoltat. Caută perseverent pe urmă rece, pe urmă proaspătă, lătratul scurt, intermitent, este caracteristic. Răpitoarele mai mici
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
în 1968. În prezent, în afara Ungariei, are un fond important în Transilvania. Aspect general: forma și portul capului, proporțiile, membrele puternice și musculoase, precum și inserția cozii corespund tipului de copoi din Europa centrală și de sud-est. Este vorba despre un brac de talie medie. Structura corporală a copoiul ungar este adaptată pentru a ține urma pe distanțe lungi. Are constituție atletică. Osatura nu este nici grosolană, nici fină. Secția 1.2 Secția 1.1 Secția 1.3 Secția 2 Secția 3
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
Bracul italian reprezintă una dintre cele mai vechi rase de câini de tipul brac din Europa. Cele mai vechi referințe la câini de tipul acesta datează din secolele IV-V și se găsesc în câteva dintre operele aparținând lui Pliniu, Xenofon
Brac italian () [Corola-website/Science/323006_a_324335]
-
Bracul italian reprezintă una dintre cele mai vechi rase de câini de tipul brac din Europa. Cele mai vechi referințe la câini de tipul acesta datează din secolele IV-V și se găsesc în câteva dintre operele aparținând lui Pliniu, Xenofon și Dante Alighieri. Grupuri statuare din epoca romană includ silueta familiară a acestui
Brac italian () [Corola-website/Science/323006_a_324335]
-
includ silueta familiară a acestui câine de vânătoare, iar Muzeul Luvru din Paris include o operă a celebrului Benvenuto Cellini care imortalizează un câine din această rasă. Peninsula italică 55-67 cm 25-40 kg 12-13 ani Sporting-Gundog Cel mai probabil rasa Brac Italian a fost obținută prin încrucișarea dintre exemplare de "Segugio Italiano" (o rasă de câini de urmă și hăituială nativă din Italia) și o varietate asiatică de Mastiff. Italienii își dispută dreptul de a deosebi varietăți ale rasei, evidențiindu-se
Brac italian () [Corola-website/Science/323006_a_324335]
-
a fost obținută prin încrucișarea dintre exemplare de "Segugio Italiano" (o rasă de câini de urmă și hăituială nativă din Italia) și o varietate asiatică de Mastiff. Italienii își dispută dreptul de a deosebi varietăți ale rasei, evidențiindu-se varietatea Brac Italian de Piemont (combinație de alb cu oranj, prezentând un corp mai suplu) și varietatea Brac Italian de Lombardia (colorit alb cu maro, mai solid construit). În afara Italiei persistă opinia că se poate vorbi, totuși, de o singură rasă Brac
Brac italian () [Corola-website/Science/323006_a_324335]
-
și hăituială nativă din Italia) și o varietate asiatică de Mastiff. Italienii își dispută dreptul de a deosebi varietăți ale rasei, evidențiindu-se varietatea Brac Italian de Piemont (combinație de alb cu oranj, prezentând un corp mai suplu) și varietatea Brac Italian de Lombardia (colorit alb cu maro, mai solid construit). În afara Italiei persistă opinia că se poate vorbi, totuși, de o singură rasă Brac Italian. Acești câini s-au bucurat de interesul celebrelor familii italiene Medici & Gonzaga, care au inițiat
Brac italian () [Corola-website/Science/323006_a_324335]
-
Brac Italian de Piemont (combinație de alb cu oranj, prezentând un corp mai suplu) și varietatea Brac Italian de Lombardia (colorit alb cu maro, mai solid construit). În afara Italiei persistă opinia că se poate vorbi, totuși, de o singură rasă Brac Italian. Acești câini s-au bucurat de interesul celebrelor familii italiene Medici & Gonzaga, care au inițiat de timpuriu slecția exemplarelor și inițierea unui standard. A fost mereu o rasă de câini preferată de reprezentanții înaltei aristocrații și folosită la vânatul
Brac italian () [Corola-website/Science/323006_a_324335]
-
cetatea Dubrovnik, unde erau folosiți la vânătoare, pentru aret. Există și o altă teorie conform căreia ul provine din încrucișări ce au avut loc între o rasă denumită Pointer Istrian și Bull Terrier, iar originea îndepărtată a rasei ar fi Bracul de Bengal. Câinii din aceasta rasă au fost definitiv dezvoltați și aduși la standardul actual în Anglia, la începutul secolului al XIX-lea. În societatea engleză ei erau folosiți cu precădere ca însoțitori ai trăsurilor (poștalioanelor, având însărcinarea de a
Dalmațian () [Corola-website/Science/323179_a_324508]
-
sau „Crama Tunel”), alături de Constantin Văduva (nai), Ion Bolozan (contrabas) și Ionuț Vasilescu (pian, nepotul compozitorului Ion Vasilescu). În 1961 își formează un taraf cu care cântă la nunți, alcătuit din Grigore Prican (vioară), Tache „Oaie” (țambal) și Ștefan Alchirei (braci). În 1965, la o nuntă, îl întâlnește pe acordeonistul Ilie Udilă, cu care începe să colaboreze. Ilie Udilă (deja foarte cunoscut în perioadă) îi facilitează intrarea la Radio unde înregistrează câteva piese. În 1970 și 1972 imprimă doua discuri mici
Ștefan Tudorache () [Corola-website/Science/323343_a_324672]
-
2008 apare pe scena Institutului Cultural Român la cea de-a patra întâlnire a proiectului inițiat de Leșe, „Ultimii rapsozi”. Banda lui Alită Pițigoi era alcătuită din: (nea Alită) la vioară, Dumitru (Bebe) Pițigoi la vioară, Gheorghe (Gogă) Pițigoi la braci, Gheorghe (Gioni) Pițigoi la vioară, Eugen Pițigoi la acordeon, Dumitru Pițigoi Jr. la bas și Laurențiu Lătărețu la chitară. Grigore Leșe îl i-a cu el la toate festivalurile si spectacolele ce vor avea loc. Muzica lăutarilor din banda lui
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
ele sunt tarafuri ale Școlii Populare de Artă Târgu-Jiu (SPA): Taraful Tradițional „Rapsozii Gorjului”: Taraful Gorjului al Școlii Populare de Artă: În restul județului, există diverse tarafuri locale, în componența cărora, instrumentiștii diferă constant (mai ales pe instrumentele de acompaniament - braci, chitară, bas, schimbând instrumentele în funcție de situație) sau apar și în alte tarafuri. Astfel, printre cele mai importante tarafuri de lăutari și rapsozi de la ora actuală, care au câștigat numeroase premii la diverse festivaluri specifice, se numără: În principiu, în mai
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
primele melodii pe plăci de gramofon pentru casa de discuri Columbia Records, sub supravegherea Fondului de Folklor condus de Brăiloiu. Taraful era compus din principalii membrii ai familiei Lătărețu: Mihai, zis Tică (vioară), Maria (chitară și voce), Nicolae (vioară și braci), Ion (bas) și alți muzicanți recrutați în funcție de eveniment. După seria de înregistrări, soții Maria și Tică Lătărețu au rămas în București, începând să-și caute angajamente la diferite cârciumi și restaurante. Astfel au început să cânte la restaurantul lui Marcu
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Jiu. El a cântat la Orchestra „Taraful Gorjului” și a înregistrat numeroase melodii la Radio Craiova. Din formația lui Petre Zlătaru au mai făcut parte: soția sa, Mariana Zlătaru (chitară și voce), fiica lăutarului Costantin Bobirci din Bârsești, Nicolae Lătărețu-Tapotă (braci) și Gore Stricăfer (bas). Localitate aparținătoare de comuna Bălești, Ceauru a avut și lăutari vestiți, care la începutul secolului XX aveau ca piese de rezistență tot baladele (familiale, vitejești sau haiducești). De aici s-au cules și înregistrat mai multe
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
a fost vioristul Noană (n. 1896 - d. 1951), căsătorit cu solista și chitarista Floarea. Ei au avut patru copii, toți lăutari: pe Ana (chitară și voce), pe Tanța (vioară), care a cântat cu Nelu Busuioc și pe Constantin zis Tuchi (braci). Altă familie de lăutari vestită în Târgu Jiu a fost Suchici. Majoritatea membrilor erau buni muzicieni: Gheorghe Suchici, zis Ciuchină, Doina Suchici - acordeonistă, pianistă și profesoară la Conservatorul din București și vioriștii Grigoriță și Filfi, care era și cântăreț la
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]