298 matches
-
nr. 1, 2. 63. Prof. Dr. L. Ballif et Dr. Briese M. Un cas de paralysie obstétricale du plexus brachial, tyje Duchenne-Erb. 1937, nr. 1, 2. 64. Prof. Dr. L. Ballif et Dr. Briese M. Spasme facial et causalgie du bras droit chez une vieille femme. 1937, nr. 1, 2. 65. Prof. Dr. L. Ballif et Dr. Caraman Z. Sclérose en plaques chez deux soeurs. 1937, nr. 3, 4. 66. Prof. L. Ballif et Ungureanu I. Modifications des cellules de l
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și ce? E așa de simplu. Fii atentă! Ai văzut vreo broască înotînd? Mina: Da. Ilie: Păi asta-i tot. Exact ca broasca. Uite. (mimează înotul, nu poate da din picioare și se culcă pe pod și execută mișcări de bras) Mina: (alarmată) Gata, acum știu, am înțeles. Ilie: Ia să văd! Ia! Va să zică ții mîinile așa... picioarele înapoi. Nu, nu se poate așa... culcă-te pe podeț... (Mina se așează pe podeț) Acum, unu, doi și din mîini și din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
club de înot în 1837 la Londra (National Swimming Association). În anul 1874 a lat ființă prima Federație Națională de Natație. Înotul în această perioadă ia o mare amploare, studenții sunt cei care participă la concursuri, iar procedeul folosit este brasul. Se extinde practicarea înotului în țări ca: Germania, Scoția, Austria, Franța, Ungaria, S.U.A. În anul 1858 în Australia, s-a organizat primul campionat mondial de înot. Înotul sportiv a figurat pe lista disciplinelor olimpice încă de la prima ediție modernă din
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
primul campionat mondial de înot. Înotul sportiv a figurat pe lista disciplinelor olimpice încă de la prima ediție modernă din anul 1896. În anul 1908 a fost înființată Federația Internațională de Natație (F.I.N.A.). Începuturile înotului sportiv se leagă de tehnica înotului bras, iar spre sfârșitul secolului al XIX-lea apare tehnica de înot craul. 1.2. Înotul în România Istoricii au descoperit în țara noastră mărturii ce demonstrează practicarea înotului de către oamenii care trăiau în apropierea apei, în scop utilitar, ca mijloc
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
la Cluj, fără înotătorii din București, competiția s-a desfășurat pe distanțe clasice. Iată câteva rezultate: 100m Inot pe o parte (overă: Berges = 1.27,0 100m Spate: D. Devici = 1.34,4 200m Liber: Felicides = 3.07,3 200m Bras: Felicides = 3.38,4 Ștafetă 3x50m Mixt: Stăruința Oradea = 1.56,0 8 În 1926 cursele de fond de pe Dunăre revin înotătorului N. Băncilă (2h.01'00) pe distanța Măcin-Galați și lui G. Bacagioglu (3hă pe distanța Brăila-Galați.. La Constanța
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
liber, Simona Păduraru locul VIII - 800m liber; Beatrice Cășlaru locul VIII - 200m.Mixt; 1.4.2. Campionate Mondiale AUR - Tamara Costache, la 50m liber (25"28) - prima campioană mondială din istoria înotului românesc (Madrid, 1986); ARGINT - Larisa Lăcustă, la 200m bras (2'25"60) - Goteborg 1997 (bazin 25m.); BRONZ - Carmen Bunaciu - 200m spate (2'15"40), Guayaquil, 1982 - prima medalie obținuta la „mondiale” de înotul românesc; Noemi Lung la 400m mixt (4'45"44)-Madrid, 1986, Ștafeta masculină de 4x100m liber
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
1999; 11 ARGINT: Ștafeta feminină. 4x200m liber (8'09"15) - L. Dobrescu, S. Pura, N. Lung, A. Pătrășcoiu - Strasbourg 1987, Beatrice Coadă-Cășlaru - la 200m mixt (2'16"68), 400m mixt (4'44"67), 400m liber (4'12"33), la 200m bras (2'32"00) - Atena 1991; Luminița Dobrescu la 200m liber (2'00"39) - Sheffield 1993; Beatrice Coadă-Cășlaru la 400m mixt (4'41"06) - Rostock 1996 (bazin 25m.); Beatrice Coadă-Cășlaru la 200m mixt (2'15"12) la 400m mixt (4'40
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Atena 1991; Luminița Dobrescu la 200m liber (2'00"39) - Sheffield 1993; Beatrice Coadă-Cășlaru la 400m mixt (4'41"06) - Rostock 1996 (bazin 25m.); Beatrice Coadă-Cășlaru la 200m mixt (2'15"12) la 400m mixt (4'40"98), la 200m bras (2'27'80) - Istanbul 1999; Camelia Potec - 400m liber (4'09"31 Madrid 2004). BRONZ: Cristina Balaban la 100m spate (1'09"60) - Utrecht, 1966 a obținut prima medalie la „europene” pentru înotul românesc; Carmen Bunaciu, la 200m spate (2
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
la CE de la Helsinki, din anul 2000, unde au fost cucerite 14 medalii (3 de aur, 6 de argint si 5 de bronz). Medaliile de AUR au fost obținute: de Beatrice Coadă-Cășlaru, la 200m mixt (2'12"57) și 200m bras (2'26"76) și de ștafeta de 4x200m. liber (8'03"17), în componență cu Camelia Potec, Simona Păduraru, Lorena Diaconescu, Beatrice Coadă-Cășlaru, Carmen Herea. Medaliile de ARGINT: Beatrice Coadă-Cășlaru la 400m mixt (4'41"64); Diana Mocanu, la 50m
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
lucrarea profesorului Nicolas Wynman, intitulată „Colymbetes sive de arti natandi “Pedagogul german Guts-Muts, în lucrarea „Gimnastica pentru tineret”, aprecia valoarea înotului spate, folosit mai ales în tehnicile de salvare de la înec. Procedeul spate s-a dezvoltat în paralel cu procedeul bras, fiind cunoscut inițial ca procedeul bras răsturnat. În anul 1912, cu ocazia J.O. de la Stokholm, sportivul american Hebner a înotat proba de 100m într-o tehnică nouă, realizând un timp foarte bun pentru acea vreme (1:21,2), determinând
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
sive de arti natandi “Pedagogul german Guts-Muts, în lucrarea „Gimnastica pentru tineret”, aprecia valoarea înotului spate, folosit mai ales în tehnicile de salvare de la înec. Procedeul spate s-a dezvoltat în paralel cu procedeul bras, fiind cunoscut inițial ca procedeul bras răsturnat. În anul 1912, cu ocazia J.O. de la Stokholm, sportivul american Hebner a înotat proba de 100m într-o tehnică nouă, realizând un timp foarte bun pentru acea vreme (1:21,2), determinând uitarea brasului pe spate. El folosea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
cunoscut inițial ca procedeul bras răsturnat. În anul 1912, cu ocazia J.O. de la Stokholm, sportivul american Hebner a înotat proba de 100m într-o tehnică nouă, realizând un timp foarte bun pentru acea vreme (1:21,2), determinând uitarea brasului pe spate. El folosea o mișcare de forfecare a picioarelor, iar brațele erau scoase alternativ din apă, înotând spate din craul răsturnat. Între anii 1930-1940 japonezii perfecționează poziția pe apă, printr-o poziție mult mai culcată a corpului pe apă
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
sau sub nivelul apei; Avantaje: - distanța față de perete este apreciată corect; - se poate inspira în timpul întoarcerii propriu-zise; - trunchiul nu mai întâmpină rezistența apei. O formă a acestei întoarceri este practicată în proba de mixt, întrecerea de la procedeul spate la procedeul bras. În acest caz, propulsia se realizează pe o parte, revenindu-se cu fața în jos, spre fundul piscinei. Întoarcerea prin rostogolire permite înotătorului să se răstoarne cu fața în jos (decubit ventral) după ce brațul de atac a depășit mediana corpului
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
lucrul sub apă și la revenirea spre suprafață: - ieșirea prea repede sau prea târzie din apă după efectuarea împingerii în perete- se pierde foarte mult timp și scade alunecarea; - neexecutarea mișcărilor cu picioarele după împingerea în perete; 3.3. Procedeul bras Acțiunile motrice specifice acestui procedeu sunt mișcări circulare denumite după verbul din limba franceză brasser care înseamnă - a amesteca cu putere. Procedeul este cunoscut încă din antichitate, atunci când în Odiseea, Homer povestește că „Ulise înota cu mișcări rotunde, întinzându
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Procedeul este cunoscut încă din antichitate, atunci când în Odiseea, Homer povestește că „Ulise înota cu mișcări rotunde, întinzându-și brațele prin apă”. În anul 1538, în lucrarea „Colymbetes sive de arti natandi”, este înregistrată o descriere tehnică a procedeului bras. În secolul al XIX-lea apar primele informații cu caracter sportiv din domeniul înotului, unde mișcările de bras sunt folosite mai ales pentru probele pe distanțe lungi, cum ar fi cazul cursei de o milă desfășurată pe Tamisa. Între anii
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
întinzându-și brațele prin apă”. În anul 1538, în lucrarea „Colymbetes sive de arti natandi”, este înregistrată o descriere tehnică a procedeului bras. În secolul al XIX-lea apar primele informații cu caracter sportiv din domeniul înotului, unde mișcările de bras sunt folosite mai ales pentru probele pe distanțe lungi, cum ar fi cazul cursei de o milă desfășurată pe Tamisa. Între anii 1900-1930 se înota bras într-o poziție foarte înaltă, cu capul mult ridicat și cu mișcări laterale ample
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
XIX-lea apar primele informații cu caracter sportiv din domeniul înotului, unde mișcările de bras sunt folosite mai ales pentru probele pe distanțe lungi, cum ar fi cazul cursei de o milă desfășurată pe Tamisa. Între anii 1900-1930 se înota bras într-o poziție foarte înaltă, cu capul mult ridicat și cu mișcări laterale ample - brasul german. În anul 1935, datorită unui regulament competițional mai puțin clar, unii înotători scoteau brațele din apă la revenirea în poziție de alunecare, dând naștere
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
sunt folosite mai ales pentru probele pe distanțe lungi, cum ar fi cazul cursei de o milă desfășurată pe Tamisa. Între anii 1900-1930 se înota bras într-o poziție foarte înaltă, cu capul mult ridicat și cu mișcări laterale ample - brasul german. În anul 1935, datorită unui regulament competițional mai puțin clar, unii înotători scoteau brațele din apă la revenirea în poziție de alunecare, dând naștere unui nou procedeu denumit atunci „fluture - bras”. Procedeul bras pe sub apă apare între anii 1950-1957
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
capul mult ridicat și cu mișcări laterale ample - brasul german. În anul 1935, datorită unui regulament competițional mai puțin clar, unii înotători scoteau brațele din apă la revenirea în poziție de alunecare, dând naștere unui nou procedeu denumit atunci „fluture - bras”. Procedeul bras pe sub apă apare între anii 1950-1957, particularizat prin vâsliri lungi cu brațele, realizate în apnee prelungită. În anul 1957, Federația Internațională (F.I.N.A.) interzice această variantă de înot a procedeului bras, fiind considerată ca dăunătoare sănătății. În decursul timpului
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
ridicat și cu mișcări laterale ample - brasul german. În anul 1935, datorită unui regulament competițional mai puțin clar, unii înotători scoteau brațele din apă la revenirea în poziție de alunecare, dând naștere unui nou procedeu denumit atunci „fluture - bras”. Procedeul bras pe sub apă apare între anii 1950-1957, particularizat prin vâsliri lungi cu brațele, realizate în apnee prelungită. În anul 1957, Federația Internațională (F.I.N.A.) interzice această variantă de înot a procedeului bras, fiind considerată ca dăunătoare sănătății. În decursul timpului, procedeul a
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
dând naștere unui nou procedeu denumit atunci „fluture - bras”. Procedeul bras pe sub apă apare între anii 1950-1957, particularizat prin vâsliri lungi cu brațele, realizate în apnee prelungită. În anul 1957, Federația Internațională (F.I.N.A.) interzice această variantă de înot a procedeului bras, fiind considerată ca dăunătoare sănătății. În decursul timpului, procedeul a suferit numeroase perfecționări, cele mai importante fiind înregistrate în cadrul școlii de înot japoneze, unde pentru prima dată s-a demonstrat o tehnică de înot cu corpul mult scufundat, dar
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
numeroase perfecționări, cele mai importante fiind înregistrate în cadrul școlii de înot japoneze, unde pentru prima dată s-a demonstrat o tehnică de înot cu corpul mult scufundat, dar în limite regulamentare. În vremurile actuale se înoată două variante de bras: brasul tradițional și brasul delfinizat. Brasul tradițional este caracterizat printr-o poziție orizontală, șoldurile fiind menținute la suprafața apei, sau imediat sub orizontala apei, pe întreg ciclul de vâslire. Brasul delfinizat este particularizat prin deplasări în plan vertical, mișcarea în
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
perfecționări, cele mai importante fiind înregistrate în cadrul școlii de înot japoneze, unde pentru prima dată s-a demonstrat o tehnică de înot cu corpul mult scufundat, dar în limite regulamentare. În vremurile actuale se înoată două variante de bras: brasul tradițional și brasul delfinizat. Brasul tradițional este caracterizat printr-o poziție orizontală, șoldurile fiind menținute la suprafața apei, sau imediat sub orizontala apei, pe întreg ciclul de vâslire. Brasul delfinizat este particularizat prin deplasări în plan vertical, mișcarea în ansamblu
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
importante fiind înregistrate în cadrul școlii de înot japoneze, unde pentru prima dată s-a demonstrat o tehnică de înot cu corpul mult scufundat, dar în limite regulamentare. În vremurile actuale se înoată două variante de bras: brasul tradițional și brasul delfinizat. Brasul tradițional este caracterizat printr-o poziție orizontală, șoldurile fiind menținute la suprafața apei, sau imediat sub orizontala apei, pe întreg ciclul de vâslire. Brasul delfinizat este particularizat prin deplasări în plan vertical, mișcarea în ansamblu având aspect ondulatoriu
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
înregistrate în cadrul școlii de înot japoneze, unde pentru prima dată s-a demonstrat o tehnică de înot cu corpul mult scufundat, dar în limite regulamentare. În vremurile actuale se înoată două variante de bras: brasul tradițional și brasul delfinizat. Brasul tradițional este caracterizat printr-o poziție orizontală, șoldurile fiind menținute la suprafața apei, sau imediat sub orizontala apei, pe întreg ciclul de vâslire. Brasul delfinizat este particularizat prin deplasări în plan vertical, mișcarea în ansamblu având aspect ondulatoriu. În această
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]