210 matches
-
acesta era numele său, fusese găsit de câțiva derbedei din cale afară de curajoși într-o avansată stare de ebrietate, sforăind cu picioarele rășchirate, întins pe patul aflat în colibă. Unul dintre ei, un anume Tarzan, cunoscut prin actele sale de bravadă, în timp ce acesta se zbătea, îl legase cu mâinile la spate de un spalier, arzându-i cu un chibrit mustățile demodate, zburlite în sus, asemenea celor pe care obișnuiau să le poarte ofițerii de rang înalt din armata chezaro-crăiască, luându-i
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
Întrebarea aceasta poate fi tema unei teze de doctorat! E greu de răspuns în câteva cuvinte... Acum, pe moment, cred că există o diferență structurală între patriotismul românesc și cel american. Ba, consider că adevăratul patriotism românesc (nu cel de bravadă, de obârșie comunistă!) este intraductibil, ca și Dorul! Nu există patriotism fără dor, la noi... Eu am descoperit cu adevărat ce înseamnă patriotism la... New York!... Fac o paranteză. Am absolvit o facultate de filosofie generală, la București, urmând în cadrul ei
TÊTE-À-TÊTE, NIG ȘI MIRCEA M IONESCU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359679_a_361008]
-
Constantin și Oltița Chirilă jucau niște scenete de cuplu, cu un el și o ea în ipostaze de încurcături comice, în care ea era sâcâită și chinuită de aluzii și tachinări, iar el își lua înapoi câte o replică de bravadă feminină, a femeii complăcute în ațâțarea bărbatului, din care se împleteau conflicte comice, încâlceli de situații în stare să înveselească incredibil pe spectatori. La scenetele cu Jean Constantin și Oltița Chirilă, spectatorii erau un văzduh în furtună. Un actor măsliniu
OLTIŢA CHIRILĂ. SĂRIM ÎNTR-O EPOCĂ FĂRĂ ARTA SPECTACOLULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342097_a_343426]
-
pe ultima sută de metri și ne dorim împreună mai puțin alcool la volan, mai puține bucăți de tablă răsucite pe după copaci, mai puține victime atât de tinere, mai puține știri legate de carnagii rutiere. Mai puțină inconștiență, mai puțină bravadă, mai puține traversări când barierele sunt coborâte. Devenim de-a dreptul absurzi și ne dorim un 2016 fără mers pe contrasens, fără blocaje, fără nervi, fără coadă la Posada și Bușteni, fără șantiere care încep în august și se termină
Ce-ți spune mașina ta dacă știi să o asculți () [Corola-blog/BlogPost/338027_a_339356]
-
oameni doar în ciorapi, rămași dormind până la ora 12:00 ziua sub soare, trași de picioare pe plajă de cei care doreau să mai pună șezlonguri în loc. Ca în fiecare an am văzut și buze umflate fie de la căzături sau bravade, fie de la altercații pe bază de alcool. Și puști frumoși și veseli, am văzut și îndrăgostiți cool și părinți cool cu copii mici. Vama e la fel. Desigur nu e la fel cum și-ar fi dorit-o cei care
Asta-nseamnă să fii vamaiot: refuzați serviciile proaste și lăcomia patronilor din Vamă! () [Corola-blog/BlogPost/337764_a_339093]
-
Fii ce s-a dorit în clipa în care ai intrat speriat în această lume ca să-ndeplinești în continuare un țel anume. Să nu plângi nicicând,nimeni să nu vadă lacrimi picurând din ochii-n derută, durerea oricând să pară bravadă, să fie mută. Iar dacă ajungi la sfârșit de viață înfruntă-l zâmbind și crede că iară cu alt început soarta te răsfață, că-i primăvară. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1781
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342861_a_344190]
-
lupta de idei cu trecutul. În 1866, când se punea problema unei noi ortografii a limbii române, în trecerea de la scrierea slavona la cea latină, el scrie ,, Despre scrierea limbii române”, opunându-se atât etimologismului ciparian cât si fonetismulu de bravadă pumnist. În ,,Limba româna în jurnalele din Austria” reia disputele cu Laurian, Cipariu și Massim, creatorii unei fantastice limbi române artificiale. Pe tărâmul criticii literare excelează cu,,O cercetare critica asupra poeziei române de la 1867”, în nevoia de a alcătui
TITU MAIORESCU LA A-175-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379791_a_381120]
-
Când nu mai iubești, poate să apară și acea repulsie, acea greață pentru un om care nu-ți mai place, dar asta nu înseamnă ca a existat întotdeauna. Există acum, asta da, și un om curat, un ins care face bravadă de puritate sufletească, nu aruncă ceea ce simte acum peste aceea ce a simțit altădată.” 21. „Dacă omul ar acorda morții măcar un minut pe zi de meditație, conflictele în care ar fi implicat și-ar micșora importanța și soluțiile cele
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Eu caut măreția în esențe, ascensiunea în profunzime, orgoliul în modestie, purtând în sinea mea impresii pur personale despre cei care se-avântă în larg nevăzând cum lent apa le ajunge la gât! Nu îmi umflu un curriculum vitae cu bravade și isprăvi false, îmi scriu cărțile mele străduindu-mă să le public pe speze proprii și nu mai vreau nimic altceva. Nu-mi trebuie să fiu membru la unuinile uniunilor și asociațiile asociațiilor, nu vreau premii, lansări cu trâmbițe, faimă
ARTIŞTII, O DRAGOSTE NEÎNŞELATĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373555_a_374884]
-
de dragoste ! ...și simt atât de-acut durerea lor. Ce doare poezia mută a tăcerii ! ...și nici o zvârcolire în nihilismul erei ... În evoluția temporală depășim decadență universală, îndreptându-ne cu repezi pași spre moartea morții ---sfidare crâncenă a ultimei etape, bravadă simplă... gest final. De dorul dragostei, lichefiindu-ne că ceară lumânării, ne vaporizăm în neant, particula cu particula, dând substanță clipei, căci noi suntem unitatea de măsură a timpului. Încerc să prind timpul pe hârtie, dar totul se topește, ajungând
DOR DE DRAGOSTE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371346_a_372675]
-
poate observa numai privind-o pe Tani Budi, decât că în ce o privește, insulta pierde cursa cu virtutea. Semidoctismul din unele știri de senzație, deși are vechimea lumii moderne, are sămânța plantată în primitivism. În aceasta stă dovada că bravada de a scrie despre Tania Budi înflorit cu irealități, poate, poate reușesc unii să împacheteze în caracterizarea unui om de valoare o stivă de deșeuri de vocabular, exersează împușcarea pe lângă țintă. Tania Budi este un om frumos, are un caracter
TANIA BUDI. DEOSEBIRI DE PRINCIPII. O CĂRARE DE TRANDAFIRI PRIN VIAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373012_a_374341]
-
la popor. Fitilele acestea sunt împânzite până la pernele pruncilor, nici ei nemaiavând azi, din cauza lipsurilor, somnul necăzut în vise zăpăcitoare și cu spaime! Parlamentul României e o gogoșerie care vinde românilor gogoși cu sedative. Conștiințele sunt aici imunizate și executate. Bravadele aleșilor a îngenunchiat țara, sub plăpumi de promisiuni albe peste întunericime mediocritate și perfidie, ca nămeții din Siberia. Politicieni râvnesc doar colecții de voturi, nu au ca scop comasarea și fructificarea valorilor. Hoția și-a făcut peron în România iar
VICTOR CIORBEA. LA INTERSECŢII A ALES DEMNITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347465_a_348794]
-
pe actorul Valentin Uritescu. Mi-a indus ca certă imaginea unui om ce nu s-a încumetat niciodată să facă gesturi de cascadorie prin canioanele vieții sale, nu a jucat niciodată, în exterioritatea teatrului și cinema-ului, un spectacol de bravadă la scenă deschisă, dar întreaga sa viață a fost până la momentul prezent act al trăirii într-o luptă interioară, neîntreruptă nicio secundă, sinele uman fiind continuu în raport de beligeranță cu asperitățile zilelor sale, imprimate de crampoanele unei boli înfipte
VALENTIN URITESCU. O VIAŢĂ ÎN CARE DESTINUL A SĂPAT CREVASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372588_a_373917]
-
că am fost prins cu această carte în recreație, conducerea școlii a luat hotărârea de a mă exmatricula din clasa a XI-a), am ajuns la concluzia că literature lui Gib I.Mihăescu este un substitute al vieții.pasiunile, romanescul, bravada, înainte de a fi ficțiunii sunt proiecțiile amplificate ale unor dorinți care nu sunt numai ale personajului( personajelor) ci și ale autorului lor. Aceste veleități le consider bovarisme ale unui bolnav, acceptând ca ipoteză de lucru o relație între maladie și
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
damnată, fără pic de geană senină. Dacă în locul fotografiei autoarei, una decrepit-crepusculară, ar fi stat cealaltă imagine, a scriitoarei tinere, cu încîntătoarea ei față George Sand, atunci notațiile în silnic minor de-acum ar fi părut doar exerciții de orgolioasă bravadă stilistică. Dar nu, frazele de altfel extrem de păstos tratate vor, obstinat, să convingă prin greața (oarecum sartriană), lehamitea lor întărîtată. Și asta unde? Într-o metropolă europeană, ce-i drept cu destin tragic, megalopolis încercînd însă îndîrjit-nemțește să recupereze istorie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unificate, actul de cultură alunecînd, la rîndu-i, spre o democratizare... alienantă. Cînd națiunile tind ele însele să dispară sub tăvălugul nivelator al globalismului, naivitatea noastră întru autonomia esteticului pare de-a drept donquijotescă. Ar mai exista remediu? Da: să rămînem bravadă? inocență? în faldurii acestui întîrziat donquijotism. Scuzați-mă, fug pînă la Palat, să revăd un Pallady. 13 mai Cred că nu am fost singurul care să rămînă oarecum stupefiat, atunci cînd, în cadrul lansării ieșene a propriei cărți, istoricul Adrian Cioroianu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cineva ar trebui să-i onoreze pe acești insurgenți ai nimicului cu imediate întîmpinări, fie ele și galante. Să le frăgezească retina, arătîndu-le că rasatele tendoane ale frumoaselor lor partenere de trotuar sau de terasă există. Și că merită măcar bravada cruciaților madrigaliști. (Caca! ar răspunde băiețică Baetica.) 10 mai Dacă fereastra atelierului ar da spre o stradă din Copenhaga... Dar nu dă, și-atunci? În firea lucrurilor ar fi ca tot ce se întîmplă în atelierul pictorului să țină exclusiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
publicat schițe care tratează, într-o manieră ușoară, glumeață, aspecte ale vieții citadine, mondene. Scrierile adunate în volumul Drumuri albastre (1937) alcătuiesc o evocare nostalgică a începuturilor aviației militare românești, într-o atmosferă ușor exaltată. Dar nonșalanța ostentativă a aviatorilor, bravada, distanța dintre gestul teribilist și efectul rizibil, reacțiile spectaculos ilare ale camarazilor plasează totul în zona umorului. Câteva schițe mai „terestre”, în care apar stereotipii și obtuzități militare, îl apropie de ironistul Gh. Brăescu. În Țambalul lui Chiran (1949) și
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
interval scurt de timp - Pelerinul serilor (1942), Arhipelag (1943) și Manifest liric (1945; Premiul Editurii Forum) -, reprezintă o primă etapă în cariera poetului, expresia unei sensibilități cu ecouri avangardiste ce se simte lezată și răspunde prin atitudine de frondă și bravadă: „Mi-am trimis umbra, în noaptea asta,/ ca să vă râdă în nas, prietenii mei,/ să beie cu voi (ca niște mișei)/ și să vă fure din brațe nevasta”. Influența lui Bacovia poate fi trasată nu doar în atmosfera și imagistica
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
la Paris, acolo unde - începând din 1950 - încredințează tiparului și primele sale plachete de versuri: Ystud (1950), Codicil (1952), Poeme fără răspuns (1952), Poeme prea târzii (1954). C. cultivă aici o poezie ce oscilează dramatic între o anume „facondă și bravadă adolescentină” (Mircea Zaciu) și o evidentă înclinare spre mărturisirea nostalgică a pierderii unui orizont existențial (ce ține, cu tot artificialul și livrescul trimiterilor, de o pregnantă specificitate), dar și o tânguire simplă după un acasă niciodată înstrăinat. Se simte acum
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
cu fruntea sus, prin ținutul acela plat, rece și șters, pe care-l iubea totuși, numindu-l „patrie”. Părea invulnerabil. O fracțiune de secundă, inima mea a bătut parcă în același ritm cu a lui, învingând frica, fatalitatea, singurătatea. În bravada aceea am simțit un fel de coardă nouă a armoniei profunde care era pentru mine Franța. Am încercat să îi găsesc un nume: mândrie patriotică? Semeție? Sau faimoasa furia francese pe care italienii le-o recunoșteau ostașilor francezi? Evocând în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin imensa Rusie, să vină pe jos până în Franța nu ar fi fost pentru ea deloc imposibil... La început, în timpul unor luni îndelungate de mizerie și de rătăciri, visul meu nebunesc avea să se asemene foarte mult cu acea tristă bravadă. Îmi imaginam o femeie îmbrăcată în negru care, în primele ceasuri ale unei dimineți întunecate de iarnă, va intra într-un orășel de frontieră. Pulpana paltonului ei va fi năclăită de noroi, șalul ei gros - plin de ceață rece. Va
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ah! Lacheu imperial! Dacă aș putea, ți-aș scoate măruntaiele și le-aș arunca la câini, strigă Aloim cu ură. ― Tu și probabil încă vreo două milioane de prieteni de-ai tăi, zâmbi quintul care realiză imediat că vorbele acelea de bravadă fuseseră inutile și că, inconștient, furnizase ordinul de mărime al unei armate capabile să-l învingă. Nu era o informație vitală, dar faptul că o pierduse din vedere arăta că dorea cu orice preț să o impresioneze pe Maria. ― O
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o luptă. Așa cum spuneam... Nu există planuri perfecte. Am avut un trădător printre noi, spuse calm femeia, dezbrăcîndu-și combinezonul de zbor. - Nu se poate! exclamă Johanson. E același trădător de pe Kyrall? - Nu mi-am dat seama. Într-un moment de bravadă, care l-a costat viața, conducătorul lor ne-a spus că l-au dibuit pe unul dintre ai noștri în timpul unei scanări psi de rutină. Nu l-am crezut. - Bine, și cum ai scăpat? continuă să se agite Johanson. - A
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
funcționeze deci legea minimului efort, care este fundamentală, În schimb, pentru perpetuarea vieții În regnul animal. Μ „Teama care se teme de sine produce curajul.” Adevărul acestui aforism este confirmat de comportamentul timizilor autentici, care recurg deseori la acțiuni de bravadă pentru a se iluziona că nu le este teamă de a fi dezinvolți În societate. Totuși un astfel de curaj este neautentic, este un curaj Închipuit... Μ O gândire, cu cât ține mai mult la individualitatea ei, cu atât trebuie
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]