212 matches
-
în celula în care mă aflam cu Marin Naidim și ne-a spus aproape plângând că simte nevoia să fie aproape de noi, să se împărtășească de aceleași bucurii tainice ale Mântuitorului Hristos, deși avusese până atunci o atitudine nițel de bravadă față de provocările administrației și suferise consecințele, pentru că nu știam cum să procedăm l-am rugat să meargă la Valeriu și să-i împărtășească starea și dorința sufletului lui. Ion a crezut că în felul acesta vrem să scăpăm de el
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-i pervertise sufletește. Îți dădeai seama din atitudinea și vorba lor neprefăcută. De la Aiud plecasem cu un grup de tineri care nu avuseseră o comportare de demnitate legionară. Chiar în timpul percheziției unul din acest grup a răspuns cu aer de bravadă directorului, ceea ce a dus la izolarea lor într-o clădire alăturată. Am văzut în această izolare un semn prin care Dumnezeu mă atenționa că răspunderea pentru tot ce se va întampla la Târgșor cade asupra mea. Mă rugam neîncetat să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Pagini de monolog sau dialog, lungi solilocvii în care autoscrutarea nu contrazice darul de a privi iscoditor în jur închipuie o partitură adecvată pentru eroii săi contemplativi ori pentru eroine ce despică firu-n patru, disimulându-și, sub un aer de bravadă, sfiala, vulnerabilitatea. Stigmatizați de boală sau de nenoroc, adolescenți febrili ori purtați de reverie, introvertiți și imaginativi, îi întorc chipul de enfant prodigue printre reflexele oglinzii mate, tulburi. Statice aparent, mai toate povestirile sfârșesc prin a focaliza incertitudinea, impasul, entropia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
cărora încep să comită acte deviante și delincvente. Pentru mulți dintre acești minori, comportamentul lor deviant nu reprezintă altceva decat forma de manifestarea ”crizei” de originalitate adolescentină, ei participând la comiterea de delicte în mod întamplător sau ”ocazional“, din ”teribilism“, ”bravadă” sau ”spirit” de solidaritate de grup cu alți minori. Pentru o mare parte dintre acești minori există șanse reale de resocializare și recuperare în mediul deschis, prin adoptarea unor sancțiuni educative sau neprivate de libertate, evitându-se astfel pericolele ”etichetării
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
un mediu neprietenos doar pentru că nu au bani? Așa ceva nu se poate.“ Dar, În ciuda patului călduros, cu greu am reușit să lipim geană de geană: de-a lungul nopții, frunzele de coca pe care le ingeraserăm s-au răzbunat pe bravada noastră, provocîndu-ne valuri de greață, crampe și dureri groaznice de cap. A doua zi, dis-de-dimineață, am plecat În direcția Sicuani, cu același camion, și am ajuns acolo la mijlocul după-amiezii, copleșiți de frig, ploaie și foame. Ca de obicei, am petrecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
purtat niciodată salopete sau mănuși, că am dat mîna cu ei așa cum am da-o cu oricine, că am stat cu ei și am vorbit despre tot felul de lucruri, că am jucat fotbal cu ei. Poate să pară o bravadă fără sens, dar sprijinul psihologic dat astfel acestor bieți oameni - tratîndu-i ca pe niște oameni, nu ca pe animale, așa cum erau ei obișnuiți - e incalculabil, iar riscul era extrem de mic pentru noi. PÎnă În ziua de azi, singurii care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mustăcios, cine știe de prin ce stepa sau Siberie... și care poate a lăsat și el acasă niște neastâmpărați că noi.... În retragere trupele nemțești abandonaseră și ele multe arme și materiale de război, iar mulți copii, din curiozitate sau bravada au căzut victime unor accidente. Apoi am fost martorii evacuării forțate de către ruși a tuturor satelor din această zonă, până aproape de Suceava, de frica partizanilor și am pornit și noi în bejenie,cum i-am văzut pe altii înainte, convoaiele
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
prezentându-se în fața Parlamentului, noul ministru indispusese de la început majoritatea, declarând că el se consideră urmașul lui Maiorescu și al operei sale. Împotriva lui Theodor Rosetti nu se găsise nici o vină.85 Carp era foarte dispus pentru asemenea acte de bravadă ca și pentru zeflemele. A doua zi după constituirea cabinetului Brătianu, ziaristul Ventura îl în tâlnește pe Calea Victoriei. Acesta îi spune: — Liberalii roșii s-au instalat definitiv și pentru multă vreme. Carp îi răspunde: — Scoate carnetul. Și după ce Ventura îi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ernest Hemingway, publicat în 1950, ce prezenta un bărbat de o timiditate dureroasă care pretindea a nu fi timid deloc, ce bea în public în mod frecvent și ostentativ dintr-o sticluță de buzunar, în timp ce se angaja într-una din bravadele lui renumite. La fel ca multe alte articole mai lungi publicate în New Yorker, inclusiv Earl of Louisiana al lui Liebling, Portretul lui Hemingway a apărut ulterior în format de carte. Atât McCarthy cât și Hemingway vor fi analizați mai
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
evocarea unui complex de inferioritate poate fi o educație greșită, tiranică, a părinților, o situație socială frustrantă, cum este cea din orfelinate. Sunt manifestări adesea ambigue și paradoxale, uneori alternante, la același individ, uneori printr-o timiditate paralizantă, alteori prin bravadă. O reacție exagerată întotdeauna este cea care anunță instalarea unei stări nevrotice. Depășirea acesteia este o problemă de voință, a puterii de a da frâu liber sentimentului de dominare. Intervenția compensării, după Adler, de cele mai multe ori este pozitivă și chiar
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
presupunem că e înfățișată ca "o fetiță de vreo șaptesprezece ani, drăgălașă și isteață cum nu s-a mai pomenit pe valea Someșului"; "cochetă și ușuratecă", însă, după cum o vede la început mama lui Apostol) îl împinge spre actul de bravadă care va fi înrolarea în armata Imperiului: În trei zile sufletul logodnicului s-a umplut de otravă. Se simțea nenorocit și-l băteau gînduri de moarte. Se compara cu locotenentul în inima Martei și era sigur că Marta alege uniforma
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de rezervă pe o temă tactică greșit rezolvată printr-o rezistență pe poziție până la capăt În fața inamicului. Din acest motiv, nici n-am avut norocul - marele noroc, cine știe? - să-mi valorific pe câmpul de bătaie soluția mea tactică de bravadă, dar nu pe placul ofițerilor mei examinatori. Așa cum avu acest mare noroc pajul regelui Gustav Adolf al Suediei, Torstenson, când transmise trupelor ordinul regesc de atac tocmai pe dos decât cel primit și după mintea lui: ini țiativă te me
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
păcat și a mărturisi ca să fii lăudat este altul. Jurnalele scriitorilor români suferă exact de aceste două „păcate“: fie sunt o selecție părtinitoare a întâmplărilor, menită să-l pună pe diarist într-o poziție favorabilă, fie sunt un soi de bravadă a mărturisirii, al cărei scop este, în fond, același. Literatura mărturisirilor e bântuită de obsesia imaginii. Eul lucrează, harnic, la un contur atrăgător. Printr-un mecanism al cărui secret se află însă în scrisul la persoana întâi, lucrurile se întorc
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
un Socrate contemporan” (sau „Socrate român”) ; stăpânind în chip suveran toată filozofia, în primul rând greacă și germană ; economist redutabil (l-am auzit nu o dată declarând „eu am fost șeful statului major economic al României”, ceea ce nu era o simplă bravadă, ci un mod malițios-sfidător de a-și revendica o calitate reală, chiar dacă nu oficială). Era faimos și prin butadele lui memorabile care circulaseră la vremea lor și continuau să circule. Toate aceste trăsături le-am recunoscut din primele clipe după ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
autentic, un impostor care ar merge până la martiriu. Lucrul acesta e adevărat mai ales când este vorba de a juca rolul demnității și al forței. Un nobil orgoliu îl împiedică să se oprească pe calea pe care a intrat din bravadă. Reușește mai puțin când afectează alte feluri de merit. Astfel, de pildă, nu încape îndoială că este capabil de afecțiune, chiar de o anume tandrețe, dar are pretenția că e apt de sentimente foarte vii și foarte profunde, și vrea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu un mare număr de stilamancii”, lung poem cosmogonic-suprarealist, reeditat abia în 1984. Poemul creează un spațiu imaginar mitic-absurd, populat de personaje și obiecte tipice, precum Elentara, leoparzii și vehiculele leopardice. Limbajul are forță, o extraordinară inventivitate, dar și exuberanța bravadei lingvistice sau a insolitării imaginii: „leoparzii în vârstă de aproximativ 50 de ani își încarcă sexul ca pe o armă de vânătoare” sau „triunghiulara falangă a lui lisimah se arătă la marginea zării”. Blănurile oceanelor și Butelia de Leyda, apărute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
unui chelner într-un western „încă un pahar blestemat”, el se poziționează în afara moralei, ca o persoană mânioasă sau demoralizată care nu ezită să agite pumnul în direcția Divinului atunci când comandă ceva de băut. Înjurăturile și blestemele sunt sinonime cu bravada. Când încălcarea unui tabu în utilizarea numelui divinității nu este suficient pentru exprimarea mâniei sau supărării, un alt tabu cultural poate fi scos la înaintare. Cele mai multe culturi care au dus la apariția societăților „civilizate” au limitat acele cuvinte „private” ce
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
și ajutat de Sergiu Nicolaescu, care conducea comisia de anchetă din cadrul Parlamentului, tracasându-l dintr-un loc în altul pentru al ancheta, în timp ce ofițerul era bolnav, aproape în comă. Si acest gest a fost un act sau o dovadă de bravadă și lipsă de omenie, similară cu multe altele. Majoritatea cadrelor de securitate au avut de suferit, cu toate că în timpul evenimentelor din perioada respectivă, nu au găsit nici-un ofițer de securitate implicat în vre-o acține sau care să fie acuzat de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ci toate aventurările lui în necunoscut, indiferent cât de primejdios ar fi acesta. A fost de atâtea ori pe punctul de a se îneca, de a se prăbuși, de a fi ucis, de a-și pierde prețioasa viață din cauza unei bravade stupide sau a unei acțiuni nesăbuite, încât, puse cap la cap, aceste happening-uri aproape fatale ar constitui singure o carte (sau mai curând un film) cu neverosimil exces de suspans. Odată, în Israel, a fost cât pe-aci să-
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
ea, ce vajnic eu. XIX. Și cum de-atâtea ori ca de o pradă De-al căsniciei drept, cel cuvenit, Ne-am bucurat, în holde sau ogradă, În locuri unde nici n-ai fi gândit, Mereu slujiți de servul-meșter cu bravadă, De câte ori voiam, și nesmintit. Al naibii serv ce-mi stă azi în somnie, Lipsindu-mă de ce noroc a fi e!” XX. Dar Iste, meșterul, prin hachițe-i știut, Nu-i poruncești, nici joc nu-ți bați de el. Cum stam
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
poveste tragică. Nu neapărat fiindcă omul, cum era de așteptat, își risipește mințile, iresponsabil. Ci pentru că știe, de la început, că mintea-i e de aur. Și nu-i pasă. Prima întrebuințare pe care o dă comorii este un gest de bravadă. Pînă aici, e de înțeles. Personajul este, în acel moment, extrem de tînăr; ignoră că orice sac are un fund și-i aruncă în poală mamei sale un bulgăre de aur. Pe care l-a scos, fără efort, fără durere, din
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
cea mai urîtă și coruptă țară din Europa”, după unele afirmații, deși Germania l-ar fi primit oricînd cu masa întinsă, mi-a venit, nu ca o decorație pentru fidelitate, ci printr-o coincidență. El n-a făcut niciodată vreo bravadă din asta și nici eu nu port eșarfe tricolore la gît. Dar ce m-a dus azi cu gîndul la Joachim Wittstock? Vorbeam pe o terasă, la o cafea, cu Octavian Soviany, despre acei scriitori ubicui care trăiesc trecutul ca
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
hidos al lui Lulu - cea mai cumplită temere personală, la fel ceilalți protagoniști își explorează, într-un fel sau altul, spaima de propria sexualitate, de viitor, de ceilalți, exteriorizată conform cu propria fire: prin evaziune și izolare (Savin și Clara), prin bravadă groasă (Lulu sau Bazil) etc., și fiecare va ieși din labirint în modul său. Pentru Victor, ajuns acum la maturitate, scriitor de succes, cu o existență domestică mulțumitoare întreruptă doar de inexplicabilele crize nevrotice, odată dezvăluit chipul Himerei din centrul
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
va trece, cum îi trecuse și simpatia nevinovată (fără ceva ideologic în ea), pentru legionari, avută pe la 12 ani, când își amintește că l-ar fi mângâiat însuși Căpitanul (p. 101). Puseul legionar de la vârsta adolescenței venea numai dintr-o bravadă a vârstei și din atracția pentru spectacolul public impresionant. Mi se pare exagerată speculația lui Corin Braga în legătura cu miza de durată a mult prea tânărului Dimov pe identificarea cu autoritatea și protecția Căpitanului ca substitut al paternității (p.
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
complexele, timiditatea și inhibițiile de introvertit, făcând pe grozavul. Căutam să ascund noaptea din mine (bănuiesc că toți introvertiții au o noapte interioară, prin care bâjbâie și pe care o ascund de alții, deoarece nici ei nu știu ce ascunde ea) prin bravade puerile. Amintiți-vă că am spart pahare în dinți la balurile studențești! Și că eram un virtuoz în "arta" de a azvârli un cuțit, ca indienii, într-o țintă, aflată la distanță, înfigându-l în ceva: un copac sau o
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]