3,579 matches
-
romancierului îl arată ca "greșind pe ansamblul palierelor". Momentele de la repetițiile piesei Bălcescu, antologice, prețuiesc cât o întreagă fișă antropologică. Când i se cere lui Mihail Sadoveanu să intervină pe plan scriitoricesc, într-un moment aspru de conflicte în sânul breslei, amenințând însăși existența Uniunii Scriitorilor, acesta răspunde că în acel moment se dedică strict activităților politice - modalitate de refuz "pictându-l" perfect pe autorul lui Mitrea Cocor. Pentru lectorul avizat, un monument alcătuit din bulgări de zăpadă, se topește. în
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
de ajuns că n-am participat și noi la asasinat. Conștiința noastră se mulțumește cu atît". Pretins egocentricul, vanitosul, mizantropul E. Lovinescu s-a simțit pururi obligat interior a interveni în favoarea celor într-un fel sau altul ultragiați din rîndul breslei sale: "Să-și vadă amicii literari rămînînd cu brațele încrucișate, privind cu filosofie stelele de pe cer în momentele cînd pe pămînt se petrecea brutala agresiune, făcîndu-se că nu văd nimic, a fost una din marile uluiri (repetate) ale lui E.
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
șicane (așa cum a pățit de altminteri și bardul de la Bîrca). în împrejurări dificile, stăpînirea l-a lăsat din brațe pe cel ce se voia "cîinele" său "de pază", lăsîndu-l să se descurce singur în raporturile progresiv încordate cu colegii de breaslă. în 1968 s-a văzut demis de la conducerea revistei Luceafărul, din pricina impopularității ce și-o cîștigase printre scriitorii tineri (puterea voia în primul rînd a-i atrage pe aceștia), iar în 1979, cînd a izbucnit scandalul cu plagiatul comis în
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
fund al sălii, aidoma unui peisaj de Gauguin, îndrăgostit și el de teritorii exotice. "Care este Tahiti-ul al nostru? Mai există oare vreunul? Pentru cine? Unde?", mă întreb eu în tăcere, singur printre ceilalți, în timp ce în fața tinerilor săi colegi de breaslă, emoționați până la lacrimi, Barba deschide vitrina și îi dă drumul nisipului să curgă: a pus în funcțiune clepsidra care revarsă pe jos grăunții de nisip ca pe niște lacrimi ale unor vremuri ce stau să apună. Timp de trei zile
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
nu și-a găsit cumpărători. S-a răspîndit bănuiala că toată marfa ar fi spurcată. Numai băutorii de vodcă au rămas credincioși clubului. Pavel Egorovici, deformat de tiranie și credință formală, deși era prost comerciant, făcea parte din a doua breaslă a negustorilor din Taganrog. Cu o satisfacție naivă, își purta insigna la vedere, iar duminica nu ieșea decît cu joben și cămașă albă. E drept că, dacă se gîndea la mediul din care pornise, putea fi mîndru de ascensiunea lui
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
2004. Uneori autorul adoptă un ton școlăresc, specific manualelor de istorie pentru clasa a V-a (,Din cele mai vechi timpuri, gînditorii s-au avîntat în speculații cu privire la viitorul lumii și al societății omenești", scrie cu înțelepciune profetul politic despre breasla în care s-a consacrat definitiv- p. 12), alteori rostește cu emfază banalități crase, aflate la limita bancului (, În opinia mea, portretul românului fericit este o combinație între beneficiile stării materiale din Occidentul capitalist și securitatea locului de muncă din
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
și esopic, "cuvântul ce exprimă adevărul" ființei sale. Adevărul, însă nemaiputând fi liber, se restrânge dramatic la adevărul intrinsec valorii operei. Nu este o luptă de stradă, dar este o atitudine de revoltă și rezistență, cu consecințele ei represive pentru breslele artiștilor profesioniști, ajunși fără voia lor să joace un rol neașteptat în linia întâi a con- fruntărilor ideologice. Desigur, în ochii moraliștilor din alte timpuri istorice și alte spații culturale decât cele ale dictaturii ceaușiste, este exagerat, ba chiar ridicol
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
Dumitru Chioaru crede că formula milogelii față de mărimile zilei e de preferat, dezolarea mea nu cunoaște limite. De altfel, nu perfidia îi lipsește veninoasei replici a beneficiarului generozității năstăsiote. Cu o voce suavă, el psalmodiază: "Când cărțile altor colegi de breaslă, printre care și Mircea Mihăieș, au fost sponsorizate de alți miliardari, români sau străini, nu m-am gândit o clipă să-i acuz de vânzarea conștiinței, ci m-am bucurat de apariția lor". În traducere: de ce face Mircea Mihăieș pe
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
au proliferat și la noi, aclimatizând un tip de activitate artistică, dintre multele pe care modernitatea le-a inventat și exersat, care-l scotea pe artist din atelier pentru a-l reintegra comunității, fie ea cel puțin aceea restrânsă, de breaslă, dacă nu și unora mai cuprinzătoare. Astăzi, programe de tip AiR (Artists in residence), preiau la urma urmei aceeași idee la nivelul unor forme și tehnologii diferite de expresie artistică. Dincolo de atmosfera trecătoare de emulație pe care simpozioanele de sculptură
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
nu știu dacă niște cărți ce nu pot apărea decât cu o astfel de sponsorizare umilitoare chiar merită să apară. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar încercarea de a-i cumpăra pe unii scriitori e un blam la adresa întregii bresle. Puțin mai multă demnitate nu ne-ar strica. Puțin mai mult realism ar face și el bine: o carte în care editurile nu se simt tentate să investească nu spune nimic despre edituri, dar spune totul despre autorul lor. Or
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
resimțind această tacită cenzură ca pe una dintre frustrările majore ale existenței sale. Ca și în cazul altor intelectuali, a căror verticalitate excludea posibilitatea compromisului, }uculescu nu concepea să picteze după "rețetă", așa cum făcea de altfel o bună parte a breslei. Este drept, putem detecta și în opera lui, din disperarea de a-și expune lucrările pesemne, câteva tendințe de "aclimatizare", restrânse însă la nivel de tematică și nicidecum de compoziție sau de paletă cromatică. Lucrări precum "30 decembrie 1947" sau
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
din trăsăturile definitorii ale momentului literar actual". Acest imperativ i se înfățișează bifurcat în funcționalitatea sa, pe de o parte individualizat, derivat din datele ,axiomatice" ale conduitei creatorului, pe de alta, probînd în anume momente dificile, ,maturitatea și exemplaritatea conștiinței breslei". Ne găsim, remarcă exegetul, într-un astfel de moment. După ,recuperarea estetică" din jurul anului 1960 (mai curînd, să zicem 1965), concretizată nu doar în opere viabile, ci și în reconstituirea nivelului de profesionalitate (elaborarea formei), avem sarcina decisivă a ,eradicării
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
direcția unor plusări "sistematice" (în orice caz foarte frecvente), de ordin estetic, acoperind necesitatea încurajării morale a unei rezistențe, acel "joc al supralicitărilor apte să creeze sau să alimenteze acele vitale prestigii personale și, în ultimă instanță, și supraindividuale, de breaslă". Plusări nu chiar lipsite de consecințe secundare negative, căci din "jocul" lor ni se trage o scară de valori îndeajuns de defectuoasă pe care, azi, revizuirile ar trebui s-o ia în dezbatere. Treptele ei - și cred că dl Lefter
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
echivalentă celei în jos pe care o aplica regimul comunist". Firește că se impune o "reașezare" a ierarhiilor, o reconstrucție a imaginii literaturii din "epoca de aur", operație ce nu va fi deloc lesnicioasă, "nu va fi deloc Ťpopularăť în breasla auctorilor români de azi, cei deja prea-învățați cu laudele, nemaivorbind cît erau ei oricum de orgolioși, de la... natură!". Să observăm totuși că nu în totalitate cronica a împărțit, în anii totalitarismului, laurii în exces. Au existat și cronici care i-
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
din trăsăturile definitorii ale momentului literar actual". Acest imperativ i se înfățișează bifurcat în funcționalitatea sa, pe de o parte individualizat, derivat din datele "axiomatice" ale conduitei creatorului, pe de alta, probînd în anume momente dificile, "maturitatea și exemplaritatea conștiinței breslei". Ne găsim, remarcă exegetul, într-un astfel de moment. După "recuperarea estetică" din jurul anului 1960 (mai curînd, să zicem 1965), concretizată nu doar în opere viabile, ci și în reconstituirea nivelului de profesionalitate (elaborarea formei), avem sarcina decisivă a "eradicării
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
an în care îi moare și tatăl. O ediție lărgită va apărea în 1957 cu titlul insolit Bakakaj (numele unei străzi din Buenos Aires, va deconspira autorul). Precumpănitor negative, ecourile criticii l-au impus totuși cel puțin în atenția colegilor de breaslă. Solicitat de periodicele timpului, începe să publice foiletoane și recenzii în "Polska Zbrojna" , "Gazeta Polska" și altele, o colaborare mai statornică având-o la "Kurier Poranny" din 1934, unde semnează rubrica de critică literară. Recenziile tipărite aici vor închega al
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
pierderea noțiunii de ,acasă" (vezi pp. 96-98). Deși este încă foarte tînăr, Robert Turcescu este pe deplin maturizat ca om și ca jurnalist. Crezul său profesional este unul care ar trebui să dea de gîndit multora dintre colegii săi de breaslă, fie ei tineri sau mai puțin tineri: ,Meseria aceasta înseamnă puterea de a spune nu, chiar cu riscul pierderii funcției sau a locului de muncă. Și nu mă refer la acte de insubordonare pe criterii subiective. E vorba de refuzul
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
Marina Constantinescu Am redescoperit, cu emoție, personalitatea unui regizor nu tocmai nou în breaslă: Vlad Massaci. Un artist viu, cu un debut expresiv, cu spectacole montate în București și la Piatra-Neamț care ne-au incitat simțul estetic, cu momente de ezitări, de căutări, cu erori, poate, din punctul meu de vedere. Un artist cumva
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
scurtă - Viatge d'hivern (Călătorie de iarnă, 2000), eseu, scenarii pentru filme de televiziune, cronici de presă, și-a încercat pana și în teatru. A primit, în patria lui, numeroase premii. Din partea criticii, a cititorilor, chiar și a confraților de breaslă, care i-au acordat în 2003 Premiul Scriitorilor Catalani, ca recunoaștere a unei întregi opere "d'altíssima excelˇlčncia" (al treilea, după Quim Monzó și Jesús Moncada, ambii traduși în română, distins cu acest premiu). A primit de două ori Premiul
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
loc în Evenimentul zilei, dar și în Adevărul și în Ziua. Să fie aceasta o dovadă că, totuși, jurnaliștii din presa autohtonă au înțeles, în al doisprezecelea ceas, că nu pot rămîne indiferenți față de presiunile exercitate asupra colegilor lor de breaslă, chiar dacă aceștia lucrează la alte ziare? Să nu mi se spună că investitorii străini în presa din România dau ticălos de pămînt cu ziariștii băștinași, spre deosebire de bravii patroni autohtoni. Mai mult, proprietarul are, cred, dreptatea lui dacă își tratează de
Zile negre pentru presă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12505_a_13830]
-
Constantin Țoiu Reiau, modificat, încă un articol apărut în vechiul Cotidian, miercuri, 30 octombrie 2002, deoarece interesează breasla, de fapt, cheltuind atunci, cum spusei rândul trecut,... orzul pe gâște... Domnul Sache, - scriam - pensionarul, juristul vestit, vechiul meu erou, m-a invitat în această toamnă în Cișmigiu, la o plimbare... Unde, ca de obicei, mai facem ceva politică... în
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]
-
pe care le-am trăit cu ocazia filmului Moartea domnului Lăzărescu. Prima se explică prin vizionarea lungmetrajului, a doua prin faptul că am asistat la discuția despre el organizată la Institutul Cultural Român. De la început, să îmi scutesc colegii de breaslă de diatriba care urmează: nici unul dintre criticii de film pe care îi cunosc nu a luat parte la circul respectiv. Nu e nici vina instituției care a organizat evenimentul, ci a celor care au participat oribil de activ. S-au
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
celui de proletcultism pentru definirea esteticii oficiale din timpul comunismului. ,Termenul ca atare - explică Nicolae Manolescu - apare prima oară într-un discurs rostit de Ivan Gronski, directorul Izvestiei și membru în comitetul de pregătire a noii și unicei uniuni de breaslă, și reprodus de Literaturnaia Gazeta: ŤMetoda de bază a literaturii sovietice este, așadar, aceea a realismului socialist.ť Formula va fi reluată aproape literal în Statutul noii Uniuni a Scriitorilor Sovietici din 1934. Cea dintâi teoretizare a conceptului îi aparține
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
valide doar datorită unei distribuții de mult mai mult de cinci ,stele" - fără profunzimi psihologice merită vizionată pelicula. Nu, avem de-a face cu un produs postmodern par excellence. Trebuie să spun ceva ce au spus cam toți cei din breasla mea, cu toate că sunt suspicioasă apropo de astfel de opoziții binare: e un film al cărui punct forte e stilul, nu substanța. Filmările e drept sunt în alb/negru, dar mai apar pete de culoare: o femeie și un pat (color
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
Referindu-se sincer la îndoială sau la eșec în destinul lor profesional cei doi nu se socoteau degradați, între ei nu mai funcționau demoni ai răului, amorul propriu sau gelozia. Ce exemplu încurajator de pierdere a trufiei în relații de breaslă! Goethe a atins o etate a senectuții acoperit de glorie, era permanent în centrul atenției publice, fiecare cuvânt pe care îl rostea umbla din gură în gură, interpretat ca un mesaj al unui oracol. Cineva s-a străduit (negreșit la
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]