328 matches
-
precădere genul epic. Avem de-a face cu poeme epice ample, care slăvesc vitejia unor eroi și care îmbină elementele istorice cu cele de legendă: Avem romane de inspirație antică: "Romanul Troiei" și "Romanul lui Alexandru cel Mare". În cadrul ciclului breton, avem: romanele referitoare la "Sfântul Graal" (printre care "Perceval" sau "Povestea Graalului" de Chrétien de Troyes), scrierile referitoare la Regele Arthur și Cavalerii Mesei Rotunde, "Tristan și Isolda", "Lancelot" (al lui Chrétien de Troyes), romanul "Parzival" al lui Wolfram von
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
n. 3 octombrie 1897, Paris - d. 24 decembrie 1982, Paris) a fost pseudonimul literar al lui Louis-Marie Andrieux, poet și scriitor francez. Influențat de Charles Dickens, contele de Lautréamont, Lev Tolstoi, Maxim Gorki, este unul din reprezentanții realismului. Împreună cu André Breton și Paul Éluard Aragon formează în 1924 suprarealismul. După absolvirea liceului Carnot, studiază medicina la Sorbona, unde îl cunoaște pe André Breton. În 1917, se înrolează și participă la Primul Război Mondial, lucrând la un spital militar. În 1927 aderă
Louis Aragon () [Corola-website/Science/304096_a_305425]
-
Influențat de Charles Dickens, contele de Lautréamont, Lev Tolstoi, Maxim Gorki, este unul din reprezentanții realismului. Împreună cu André Breton și Paul Éluard Aragon formează în 1924 suprarealismul. După absolvirea liceului Carnot, studiază medicina la Sorbona, unde îl cunoaște pe André Breton. În 1917, se înrolează și participă la Primul Război Mondial, lucrând la un spital militar. În 1927 aderă la mișcarea comunistă. În 1928 o cunoaște pe Elsa Triolet, scriitoare și participantă la Rezistența franceză, cu care se căsătorește în 1939
Louis Aragon () [Corola-website/Science/304096_a_305425]
-
vechea Neustria, fostă formațiune a francilor, iar între 834 și 836 duce de Spoleto. Pentru posesiunile din Bretania, Lambert a succedat tatălui său, Guy. El a luat parte la o expediție inițiată de împăratul occidental Ludovic Piosul în 818 împotriva bretonilor, care îl proclamaseră că rege pe Morvan Lez-Breizh. În 822, o nouă căpetenie bretona s-a răsculat, Wiomarc'h, însă s-a supus carolingienilor în luna mai 825, venind personal la Aachen. Pe drumul de întoarcere al lui Wihomarc'h
Lambert I de Nantes () [Corola-website/Science/324772_a_326101]
-
la galeria ""Le Centaure"" din Bruxelles. În septembrie 1927 pleacă în Franța și se stabilește la Perreux-sur-Marne lângă Paris. Stabilește contacte cu câțiva artiști plastici, printre care Hans Arp, Joan Miró, Salvador Dalí și cu poeții Paul Eluard și André Breton și se încadrează în grupul suprarealist parizian. Din această perioadă datează compoziția ""Îndrăgostiții"" (în mai multe versiuni). Vălurile care ascund chipurile personajelor sugerează universalitatea iubirii și aduc totodată în discuție tema dualității și a reflectării existenței. În 1929 operele sale
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
În 1919, menține legătura cu Tristan Tzara care îi prezintă alți dadaiști, cum ar fi Francis Picabia, André Derain, Marcel Duchamp, Man Ray. În primele luni ale anului 1922, este de partea lui Tzara în disputa dintre acesta și André Breton, referitor la adevărata natură a artei avangardiste, Erik reușind să mențină relații amicale în ambele tabere. Moare la spitalul Saint-Joseph ca urmare, se spune, a unei ciroze voit neîngrijte. O placă cu numele său a fost așezată pe casa din
Erik Satie () [Corola-website/Science/313623_a_314952]
-
treimii" lor: statuile lui Mahound, Tervagent și Apollyon sunt scoase din moschee și bătute cu bețe. În acea noapte, Baligant, emirul Egiptului, vine cu întăriri. Marsilion moare și Baligant preia conducerea. Carol își împarte oștile după naționalitate: bavarezii, germanii, normanzii, bretonii, flamanzii și burgunzii. Forțele creștine distrug armata musulmană într-o luptă pe viață și pe moarte, iar Carol îl doboară pe Baligant în duel. Armata creștină pătrunde în Zaragoza. Idolii și obiectele vrăjitorești din sinagogile și moscheile orașului sunt distruse
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
Picabia (1879-1953), George Grosz (1893-1959) și Max Ernst (1891-1976). Multe din operele dadaiștilor sunt create accidental, la întâmplare, fără un studiu prealabil. Metoda a fost adoptată și de succesorii acestora, suprarealiștii. Termenul de "suprarealism" a fost introdus de scriitorul André Breton (1896-1966), care a elaborat manifestul acestui nou curent care punea în prim plan inconștientul și visul în cadrul creației artistice. Cei mai cunoscuți pictori suprarealiști au fost: Max Ernst (1891-1976), Salvador Dalí (1904-1989), Joan Miró (1893-1983), René Magritte (1898-1967), Jean Arp
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Nezval și Jindřich Honzl l-au cunoscut pe André Breton la Paris, ei au fondat în 1934 Grupul Suprarealist Ceh din Praga, împreună cu alți artiști, scriitori și cu compozitorul Jaroslav Ježek. Membrii grupului i-au primit cu căldură pe André Breton și Paul Éluard în martie 1935. În același an, în luna mai, ea a participat la Expoziția internațională suprarealistă din Tenerife (Insulele Canare). În 1938, cu ocazia unei expoziții comune a lui Štyrský și Toyen, a apărut o monografie dublă în
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
puterii în Cehoslovacia de către comuniști în 1948. Ei au lucrat la Paris cu André Breton, Benjamin Péret și alți suprarealiști. A participat la activitățile grupului suprarealist și a expus la galeria Denise René. Catalogul expoziției a fost prefațat de André Breton. În anii '60 ea a realizat două cărți-obiect pentru editorul François Di Dio și, în anii '70, colaborează la publicațiile colectivului Maintenant fondat de Pierre Peuchmaurd, împreună cu Radovan Ivsic, Georges Goldfayn, Annie Le Brun, care o considera ca fiind „personajul
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
din Uniunea Europeană. Din bailiwickul Guernsey mai fac parte și insulele Alderney, Sark, Herm, Jethou, Brecqhou, Burhou, Lihou și alte insule mai mici. Insula a fost locuită încă din peristorie, dovadă fiind numeroasele meniruri și dolmenuri ce presărează insula. În timpul migrației bretonilor insulele au fost ocupate de către aceștia și tot ei au introdus creștinismul. Insulele Canalului fac parte din teritoriile anexate de Ducatul Normandiei în 933 de la Ducatul Bretaniei. William Cuceritorul, Ducele de Normandia, a pretins titlul de Rege al Angliei în
Guernsey () [Corola-website/Science/305651_a_306980]
-
strategică, la intersecția mai multor rute comerciale. Odată cu invaziile barbare orașul devine o importantă fortificație romană, una dintre ultimele fortificații ale Imperiului din Europa Occidentală. Orașul s-a aflat pe rând sub influența francilor, după care a reintrat sub influența bretonilor, fiind centrul uneia dintre regiunile istorice ale Bretaniei. La începutul Evului Mediu Bretania a fost organizată sub forma a trei regate care au fost ulterior înglobate în ducatul Bretaniei. Până în secolul al XV-lea Bretania forma un stat independent, aflat
Rennes () [Corola-website/Science/297745_a_299074]
-
contele Harold vine la curtea ducelui Normandiei cu o solie de la regele Eduard. El se bate cu cavalerul Wardar în turnir, folosind ca armă un ciomag, și-l învinge. Oastea lui Harold participă alături de oastea lui Wilhelm la lupta cu bretonii care atacaseră teritoriul lui Riwallon de Dol, conte de Combourg. Bretonii se predau și părăsesc domeniul Combourg, iar Wilhelm îl face cavaler pe Harold. Aflat pe patul de moarte, Eduard Confesorul îl anunță pe arhiepiscop că-l proclamă ca succesor
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
regele Eduard. El se bate cu cavalerul Wardar în turnir, folosind ca armă un ciomag, și-l învinge. Oastea lui Harold participă alături de oastea lui Wilhelm la lupta cu bretonii care atacaseră teritoriul lui Riwallon de Dol, conte de Combourg. Bretonii se predau și părăsesc domeniul Combourg, iar Wilhelm îl face cavaler pe Harold. Aflat pe patul de moarte, Eduard Confesorul îl anunță pe arhiepiscop că-l proclamă ca succesor la tron pe ducele Wilhelm al Normandiei. Crezând că regele delira
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
la mașină “Istoria Religiilor” (Traité d'histoire des religions, 1949). Extrem de interesante sunt convorbirile cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Acesta ne descrie relațiile cu Georges Bataille, Henri Michaud, cât era de apreciat între mulți alții, chiar și de André Breton. Chiar scriitori de talia lui Le Clézio și Paul Ricoeur au admis cât au fost influențați ei de concepția eliadesca. Urmează Paul Barbaneagra, realizatorul filmului “Mircea Eliade și redescoperirea Sacrului”, în care marele scriitor a fost interpretul principal. Obsedante sunt
Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
a trimis un detașament condus de William Longsword, contele de Salisbury, pentru a-l sprijini pe Otto IV în frontul nordic. Ambele armate erau mandre de forțele cavaleriei lor. Armata Franceză a avut aproximativ 1200-1300 cavaleri, în conformitate cu sursele cronicarului William Breton. Numărul a fost relativ scăzut, deoarece încă 800 cavaleri se aflau în Poitou, în lupta cu regele John. Cavalerii au fost susținuți de o cavalerie ușoară suplimentară de 150 de călăreți. Ultima dintre toate, o forță de 3000-4000 de infanteriști
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
dat în mai 1744, fiind disputate frontierele dintre coloniile franceze și coloniile britanice. Francezii, sprijiniți de indieni nativi, desfășurau raiduri la scară mică împotriva britanicilor. Britanicii au organizat expediții împotriva coloniei Noua Franța. Britancii au capturat Louisburg de pe Insula Capul Breton. Expediția franceză de recuperare a Louisburgului în 1746 a eșuat din cauza vremii nefavorabile, bolilor și morții comandantului. Louisburg a fost recuperat de francezi în cele din urmă stârnind furia coloniștilor britanici. Britanicii moșteneau India de la Compania Indiilor Orientale,deținând Madras
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
depăși reflecția asupra "formei poetice". Or, prima cerință propagată de suprarealiști era "eliberarea expresiei umane de sub toate formele". Pentru atingerea acestui obiectiv, suprarealiștii au întreprins repetate încercări de a reconsidera principalele concepte și teme ale suprarealismului ortodox promulgat de André Breton. În 1946 apare în limba franceză "Dialectique de la dialectique. Message adressé au mouvement surréaliste international" ("Dialectica dialecticii. Mesaj adresat mișcării suprarealiste internaționale"), prin care autorii, Gherasim Luca și D. Trost, încearcă să definească situația suprarealismului în contextul unor transformări sociale
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
într-o oportunitate. La răsăritul zilei de 7 septembrie 1191, heralzii lui Richard au străbătut tabăra, anunțând că bătălia va avea loc în acea zi. Cavalerii Templieri, conduși de Robert de Sablé au fost poziționați în față, împreună cu angevinii și bretonii, urmați de Guy de Lusignan și de cei din Poitou. Apoi veneau anglo-normanzii și flamanzii, conduși de Iacob de Avesnes. După flămânzi veneau francezii și în cele din urmă Cavalerii Ospitalieri, sub comanda lui Fra' Garnier de Nablus. Condusă de către
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
a salvat pe doi dintre însoțitorii lui William, Baronul Ian De La Goldfinch și Fratele Paul Le Keen din nisipuri mișcătoare. L-au urmărit pe Conan de la Dol de Bretagne, la Rennes, și în cele din urmă la Dinan, unde ducele breton a fost nevoit să se recunoască învins și să predea cheile cetății în vârful unei lănci. William i-a dăruit lui Harold arme și l-a făcut cavaler. Conform Tapiseriei de la Bayeux, și a altor surse normande, atunci Harold a
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
la bordul corabiei numită Matthew. Plecarea a avut loc între 2 și 20 mai 1497, navingând către capul Dursey, din sud-vestul Irlandei. Echipajul era înspăimântat de ghețuri, însă de această dată au atins țămul Newfoundlandului, posibil pe coasta insulei Cape Breton, în 24 iunie 1497. Deoarece există atât de puține date despre expediție și, implicit, despre locul acostării, acesta este disputat între administrațiile din Bonavista, St. John din Newfoundland, Insula Cape Breton, Nova Scotia, Labrador, Maine, toate fiind posibile locații. Cape
John Cabot () [Corola-website/Science/317005_a_318334]
-
au atins țămul Newfoundlandului, posibil pe coasta insulei Cape Breton, în 24 iunie 1497. Deoarece există atât de puține date despre expediție și, implicit, despre locul acostării, acesta este disputat între administrațiile din Bonavista, St. John din Newfoundland, Insula Cape Breton, Nova Scotia, Labrador, Maine, toate fiind posibile locații. Cape Bonavista este totuși locația cu recunoaștere oficială din partea guvernelor canadian și britanic. Oricum, Cabot și membrii expediției au fost primii europeni care au pășit în America de Nord după călătoriile desfășurate cu jumătate
John Cabot () [Corola-website/Science/317005_a_318334]
-
ani de la călătoria lui Cabot), în Bristol există o replică a corăbiei Matthew, precum și o statuie a navigatorului în port. " University" este numele unei universități americane deschise în anul 1972 în Roma. "Urma lui Cabot", belvedere în înălțimile din Cape Breton, precum și piețele Cabot din Londra și Montreal îi cinstesc amintirea.
John Cabot () [Corola-website/Science/317005_a_318334]
-
debarcare are loc abia în 1696, fiind efectuată tot de către un navigator olandez. În Secolul XIX insula este "frecventată" doar de ătre pescari, vânători de balene și de către naufragiați, în 1793 o navă britanică cartografiază insulă și găsește un marinar breton, abandonat de o navă americană. Insula a fost revendicată în numele Franței în 1843 împreună cu Insula Amsterdam, dar datorită sărăciei insulelor și a protestelor britanice, guvernul francez nu aprobă actul de luare în posesie. În cele din urmă, o serie de
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
la sfârșitul Secolului XIX, insula fiind atașată coloniei franceze Madagascar în 1924. În 1928 o companie de pescuit instalează pe insulăo fabrică de conserve de pește dar tentativa de colonizare este sortită eșecului în 1931 odată cu moartea a numeroși muncitori bretoni și malgași. Din 1949 pe insula Amsterdam funcționează o bază de cercetări permanentă care efectuează misiuni științifice punctuale pe Insula Saint-Paul. Insula are o Zonă Economică Exclusivă de 502 533 km², continuă cu cea a Insulei Amsterdam, prefectul TAAF acordând
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]