118 matches
-
Îmbrăcat Într-un costum albastru de demobilizat, cu coatele și manșetele deja lustruite, iar fața Îi era pămîntie, cu un bronz tropical șters. Avea părul fantastic de bine Îngrijit, cu o cărare dreaptă și albă, ca o cicatrice, dar pe briantină erau mici cruste de mătreață, care o făceau pe Helen să nu-și dezlipească privirea de acolo. — Odată mă Întîlneam cu cineva de la FAAR, spunea el cu amărăciune. De cîte ori treceam pe lîngă un magazin de bijuterii, Își scrîntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
maro, cu petice de piele la coate. Avea un săculeț ca un rucsac de autostopist, iar cureaua Îi stătea de-a curmezișul pe piept. Părul blond era lung - Duncan, desigur, Îl văzuse doar tuns scurt - și nu era dat cu briantină; datorită gesturilor lui energice, cîte o buclă Îi cădea pe frunte, iar el Își tot ridica mîna să și-o aranjeze la loc. MÎinile Îi erau la fel de bronzate ca fața. Unghiile erau tăiate scurt, dar străluceau de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și spatele la perete. La fel ca și femeia, era Îmbrăcat În haine de seară, cravata cu nodul Îngrijit, dar gulerul și mare parte a pieptului cămășii erau de un roșu Înfiorător. Praful i se depusese ca o șapcă pe briantina din păr, dar unde Kay lumină cu lanterna, adică pe după cap, Îi văzură scalpul sfîșiat și Însîngerat; sîngele era gros și se prelingea ca gemul. — Ce treabă Împuțită pentru cei din casă cînd o să-și scoată capul afară, zise gardianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
problemă este că nu are partener. Să nu i se pară ciudat lui Bobby, dar n-ar vrea...? Philips are o figură fără riduri, deranjant de rotundă, ca o minge de fotbal, părul pieptănat într-o parte și uns cu briantină, care-l face să lucească în lumina lunii, ca o placă de gramofon. Fumează cu aerul unui tip scorțos de la club, cu o mână la spate, de parcă s-ar pregăti să recite ceva. Pare lustruit cu șelac. Bobby nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca pretext starea de război și frontul apropiat ca să ne spună că fusese autorizat să ne dea ordine. Matziev, fiindcă așa-l chema, un nume cu sonoritate rusească, avea alura unui dansator napolitan, o voce mieroasă și părul dat cu briantină, o mustață subțire, picioare suple și un tors de luptător grec. Pe scurt, un Apollo cu trese. Ne-am dat repede seama cu cine aveam de-a face: un amator de sânge, dar care era de partea bună, aici unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
războinic. I-am zâmbit dulce. — Am urcat să văd ce faci. Atunci să ai grijă data viitoare, bine? Puteai să-mi provoci un atac de cord. De după o ușă din spatele nostru se ivi un bărbat cu părul negru uns cu briantină. Batista roșie de la buzunarul pieptului era îndoită cu precizia unei tăieturi de lamă. L-am recunoscut imediat. Era bărbatul cu care vorbise Richard Fine când făcuse Bill atacul de inimă. — E totul în regulă? întrebă îngrijorat. Mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
șoc l-am tras de testicule atât de tare încât le-ar trebui o hartă să-și găsească locul inițial. S-a aplecat. I-am pus ambele mâini pe cap, depășind sentimentul de repulsie că m-aș putea murdări de briantina cu care își dăduse pe păr, și am apăsat în așa fel încât fața să-i vină în contact cu genunchiul meu ridicat. Sper că i-am rupt nasul. Cred că am auzit ceva cartilaginos rupându-se. Acum eram chit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aia s-a auzit un ciocănit În ușă. — Vorbești singură, prostuțo? a Întrebat Mustafa băgând capul pe ușă. Dă muzica aia Îngrozitoare mai Încet! Cu ochii lui căprui sclipind de avântul tinereții, cu părul lui negru dat cu prea multă briantină și pieptănat peste cap, putea fi considerat frumos dacă n-ar fi fost ticul ăla pe care Îl căpătase Allah știe când. Avea obiceiul să-și Încline capul spre dreapta În timp ce vorbea, o mișcare bruscă, mecanică, ce se intensifica atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pana bine ascuțită, care desfășoară, poate mai curând dezinvolt decât ponderat, cele mai diverse activități; hăbăucul fără Îndoială simpatic, care descinde din granguri și barosani, crai cu gusturi noctambulești, pe care Îl recunoști de la o poștă după freza fixată cu briantină și gloabele mărunte de polo; chinezul curtenitor și mieros din vechile convenții literare, În care, dincolo de bărbatul viu, eu văd un pasticcio de tip retoric; omul artei și al pasiunii, atent În egală măsură la desfătările spiritului și ale cărnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria "virililor", cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i fusese impusă, a început să-mi pună întrebări ca unui bolnav. ― Nu vă supărați, vă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și în bar intră un băiat, cu cizme de dansator flamenco, ale căror vârfuri de metal zgâriau în mers dușumeaua. — A, era și timpul, îi spuse Lana. — Ai angajat alt cioroi? Băiatul privi spre Jones printre cârlionții bine unși cu briantină. Ce s-a-ntâmplat cu ultimu’? A dat ortu’ popii? — Drăguțule, spuse blând Lana. Băiatul deschise o geantă lucitoare făcută de mână și-i dădu Lanei un teanc de bancnote. — A mers totu’ bine, George? întrebă ea. Le-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și pe toată lumea Întreagă. Totuși, cel mai rău dintre toți era maestrul Neri, a cărui nefastă simfonie era tot neterminată. Era un ins ferchezuit, un filfizon din San Gervasio care, cu toate că Își dădea aere de Mozart, mie, așa cum tot picura briantină, Îmi amintea mai mult de Carlos Gardel. De geniu nu vedeam la el altceva decît că era un Împuțit. Îl peria pe don Gustavo fără nici o demnitate și fără nici o jenă și flirta cu Bernarda În bucătărie, făcînd-o să rîdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fără pauză. Își descoperise pasiunea pentru ciocolată și pentru rulade, cu nimic mai prejos decît Înaltul său entuziasm față de marii tragici greci, drept pentru care luase ceva În greutate. Se bărbierea ca un filfizon, Își pieptăna părul spre spate cu briantină și Își lăsa o mustăcioară din creion, ca să fie În pas cu moda. Trecuseră treizeci de zile de cînd ieșise din cadă, și cerșetorul era de nerecunoscut. Însă, În ciuda transformării sale spectaculoase, Fermín Romero de Torres ne lăsase de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe o ață de nailon sau chiar pe un lanț de argint. Philemon îi arătă cum să încarce arma și cum s-o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul briantinei lui, un miros exotic, ca de rom, pluti în aer, așa cum se întâmpla întotdeauna când o vizita, iar ea simți o undă de nostalgie pentru după-amiaza aceea molcomă și plăcerile ei. Oare dacă s-ar duce la el acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care aluneca peste lucruri dezgolindu-le, cercetându-le până în cele mai mici detalii. La urma urmelor, călătoream spre un cimitir, iar acela era un purgatoriu de trecere care nu-mi displăcea. Bărbatul conducea în tăcere. Cu părul său lucind de briantină și gulerul cămășii imaculat, fără o picătură de transpirație, părea cât se poate de străin de promiscuitatea priveliștii. Alerga. Gâtul țeapăn îi menținea o atitudine rezervată, în ciuda numeroaselor zgâlțâituri. Mi se părea o călătorie în afara vieții. Locul, tovarășul de călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-i îndoi picioarele și sacul în același timp, era și mai greu de transportat, iar capul ieșea mai mult ca înainte. Când voi reuși să scap cu-adevărat de tine, Jojo? îi spuneam și, de câte ori îl răsuceam, părul fixat cu briantină, nodul cravatei ieșind din sac ca dintr-un pulover, un pulover de pe vremea când el era în pas cu moda. Poate Jojo ajunsese la moda acelor ani cu întârziere, când nu mai era la modă nicăieri; dar invidiind în tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dintr-un pulover, un pulover de pe vremea când el era în pas cu moda. Poate Jojo ajunsese la moda acelor ani cu întârziere, când nu mai era la modă nicăieri; dar invidiind în tinerețe indivizii îmbrăcați și pieptănați așa, de la briantină la pantofii de lac negru cu vârful din antilopă, considerase acest aspect drept semnul reușitei, iar când a reușit, era prea îmbătat de succes ca să mai privească în jur și să-și dea seama că acum cei cărora voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din antilopă, considerase acest aspect drept semnul reușitei, iar când a reușit, era prea îmbătat de succes ca să mai privească în jur și să-și dea seama că acum cei cărora voia să le semene aveau un aspect complet diferit. Briantina ținea bine; chiar apăsându-i capul ca să-l bag în sac calota părului rămânea sferică și se segmenta doar în șuvițe compacte, arcuite în sus. Nodul de la cravată se cam strâmbase; instinctiv, era să-l îndrept, de parcă un cadavru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu unul digital, care funcționează peste tot, chiar și în avionul tatălui său. 3. O nouă vizită la palat, très curând. În clipa când am pășit în restaurant, l-am văzut pe Eduardo la intrare, bronzat, cu părul dat cu briantină, pieptănat spre spate. Mi-a spus: —Carina mea, în seara asta ești bellissima. Mi-au zburat din cap toate condițiile. Nici nu-mi mai aminteam de ce sunt supărată. (Din fericire, îmi notasem toate condițiile în palmă: mi-am închipuit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fete, ca un latin lover ce este. Un oftat de admirație se aude din douăsprezece silicoane: în WC-ul trenului, Lionel și-a lipit o mustăcioară și și-a dat părul - mă rog, ce i-a rămas din el - cu briantină. Cu un gest ca dintr-un musical de pe Broadway, Lionel își aruncă pălăria spre cuier. Pălăria plutește prin aer, ratează cuierul și cade pe parchet. Un Ah! dezamăgit - ca la ratarea unei lovituri de la 11 metri - se aude de pe margine
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ai ști ce să spui, dar ți-ai dori să râzi atât de lipsit de griji ca el, dezvelindu-ți dinții sănătoși și lați, și hălăciuga ta de păr blond și creț să fie părul lui negru, des, Îmblânzit de briantina fină și dat ascultător peste cap. Ce n-ai da să fii tu cel mai aplaudat pilot acrobat de Ziua Aviației, care Își pierde În vestiarul terenului de tenis scrisorile roz, parfumate de la Riri, mica balerină care adoră rafinamentele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Și au luptat pentru ea Cu săbii luminoase Ochiul învățat la priveliști esențiale Instituie cenzura de noapte Lună plină coace toate închipuirile Sporind până la crăpatul bobului Misterul spectacolului În orașul cu tăceri înterzise Averea altor vieți Vălul cu miros de briantină Nu-mi lasă chipul Ajuns la maturitatea sacrificiului Să-și înstrăineze alba floare Nu-i dă permis de mărturisire și de expresie Între ridurile eretice Am ostenit în strigarea de sfântă nădejde Cei ce au uneltit au fost salvați Numai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria „virililor”, cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i fusese impusă, a început să-mi pună întrebări ca unui bolnav. — Nu vă supărați, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care mi-a rămas, sfârșitul poveștii. Ca și înainte, unele părți, unele sensuri s-au pierdut: ] pășit înăuntrul cercului de bazine. [text lipsă] brusc o amintire foarte clară cu bunicul, înalt, cu nas lung, roman și păr argintiu dat cu briantină, lipind un tapet, cocoțat pe-o scară veche, neagră, stropită de vopsea. M-am gândit la faptul că, de la moartea lui, bunicul devenise pentru mine mai mult o colecție de scene decât un om adevărat, că mi-l aminteam fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fața spre masa cu lumânări, iar acum întors ca să mă privească. Părea diferit. Preț de o secundă, am crezut că e un truc al luminii lumânării, dar, nu, se schimbase. Părul lui rebel fusese cumințit puțin, dat pe spate cu briantină. Și halatul dispăruse. În locul lui purta un vechi costum negru și-o cămașă de un albastru-deschis. Doctorul probabil observase că-l privesc insistent. — E ușor să uiți de tine aici jos, spuse. Când nu vezi pe nimeni atâta vreme, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]