315 matches
-
a doua − reflectă experimentele coloritului decorativ (1960-1975), ultima reprezintă un interes sporit al maestrului pentru materiale noi și colaj, concomitent, se adresează tradițiilor artei populare prin prisma simbolicii mesajului. Printre cele mai cunoscute opere din prima perioadă figurează "„Femeie cu broboadă galbenă”" (1956), "„Portretul lui Gh. Dimitriu”", "„Natură statică cu pești”" și "„Țăran cu pălărie”" (1957). După 1960 pictura maestrului este marcată de un decorativism sonor, declarat de către ideologii timpului "„ca influențe formaliste, burgheze”", interzicînd expunerea lor în cadrul expozițiilor republicane. Astăzi
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
a îmbrăca familia și casa. Pentru iarnă confecționau sumane, mantale, iar pentru vară îmbrăcămintea era din țesătură fină din in și cînepă. Pentru bărbați țeseau brîie din lînă. Din blănuri făceau cojoace, bondițe, căciuli. Din lînă toarsă femeile, fetele, împleteau broboade, îmbrăcăminte pentru iarnă. Încălțămintea o confecționau din piele, bunăoară opincile. Boierii purtau cizme și ghete. Din mîncărurile preferate erau: răciturile, sarmalele, plăcintele, zama, sosul, friptura, copturile cu nucă, dulciurile, jambolul, brînza, mămăliga, ș.a. Casele se făceau din nuiele lipite cu
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
Toți membrii Sfatului domnesc erau plecați fie În Țara de Jos, unde luptele continuau, fie În zonele În care teritoriul fusese eliberat, iar reconstrucțiile trebuiau să Înceapă cât mai repede. Dinspre Bucovina Începuseră să sosească grupuri mici de femei În broboade negre, În căutarea bărbaților lor. Vestea victoriei se răspândise repede, dar, odată cu ea, se răspândiseră și veștile triste. Rămâneau multe văduve, rămâneau mulți orfani. Erina nu Îndrăznise să privească pe fereastră. Era prea multă tristețe și prea multă pustietate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se întoarce spre cursă, făcîndu-și loc. Puneți coșul la bagaje arată șoferul unei bătrîne, întinzînd mîna pe lîngă umărul Letiției, spre oblonul ridicat. Vreau să-l țin în brațe strînge bătrîna cu amîndouă mîinile coșul de nuiele, acoperit cu o broboadă. Ne incomodați, de ce nu vreți să înțelegeți?! Ce-i în coș? Tonul aspru al șoferului și, mai ales, întrebarea o sperie pe bătrînă, care se retrage, merge la burta mașinii, bagă coșul într-o margine, face un gest de mîngîiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu vreți să înțelegeți?! Ce-i în coș? Tonul aspru al șoferului și, mai ales, întrebarea o sperie pe bătrînă, care se retrage, merge la burta mașinii, bagă coșul într-o margine, face un gest de mîngîiere cu palma pe sub broboadă murmurînd ceva, după care se întoarce să urce. O familie cu doi gemeni, fiecare cu cîte un copil în brațe, avansează cu greu printre rîndurile de scaune. Iulian Barbu s-a oprit lîngă femeia cu guler alb, lăsîndu-și cureaua servietei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
semn spre fata care îl ajută. Peste întreaga sală a coborît deja o liniște ca într-o sală de așteptare, noaptea tîrziu. Cei doi copii au adormit în brațele părinților, sugînd din biberoane. Bătrîna și-a înfășat din nou în broboadă cățelușa după ce a hrănit-o cu carne de la o jumătate de pui, strîngînd-o la piept, îngrozită de gîndul că omul cu pălăriuță ar putea să i-o ia dacă adoarme. La masa de alături, bătrîna cu andrelele continuă să împletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
obrazul ei, îngropat, pare al unui copil mofturos, frînt de plîns aiurea. Mircea Emil, întins pe cele trei scaune, doarme dus, cu palmele sub cap, cu pălăriuța peste obraz. De teama lui, pe la miezul nopții, bătrîna cu cățelușa învelită în broboadă s-a retras la masa vecină cu cea a bătrînei care a împletit. Părinții copiilor, îngrijorați că i-ar putea scăpa din brațe, au lipit cîteva scaune, peste care și-au așternut hainele, improvizînd un pat, în care au culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
copii? Tot o fată răspunde vecina încet. Eu am două și-un băiat, da' aceea mică o nimerise..., acum e doamnă! Are un soț delicat... Ăla dintîi era un...; ăsta, de-al doilea, și deștept, și bun... Vecina tace. Desface broboada, alintă cățelușa, apoi împreunează la loc colțurile, lăsînd afară doar capul mic, cu ochii cît două mărgele, ațintiți spre copii, cu limba mereu scoasă, plimbată roată în jurul botului. Mircea Emil, coborît de pe cele trei scaune, apucînd să mai comande una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ducîndu-l pe celălalt de mînă. Hai, Vlăduț, hai cu tata. Amîndoi copiii se îndeasă în genunchii femeii, întinzînd mîinile mici spre cățelușă. Cît au stat la tata, se scuză bărbatul s-au jucat mereu cu un cățel. Copiii au apucat broboada în care e învelit cățelul și trag cu putere de ea, luîndu-se la întrecere în a exclama cîte un "am!" tot mai convingător, să obțină un semn de prietenie din partea animalului, care s-a micșorat și mai mult, clipind rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
băieți ridică mîna să-i atingă obrazul spunînd un "mă-măi", ar vrea să-l plesnească peste mînă, dar se abține, mulțumindu-se să strîngă puternic din măsele. Bătrîna și-a cules deja cățelușa de pe jos, a învelit-o în broboadă și o ține strîns la piept, ca pe un copil mic. În sală, rumoarea stîrnită se stinge greu. Bătrîna cu ochelari uită un timp de pasiență și-și amintește de primul ginere, obligînd-o pe stăpîna cățelușei să o asculte. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stare de scandal, nici dacă l-ar vedea. Încălziți bine de flăcările mari din gura sobei, călătorii se împrăștie, reluîndu-și locurile pe scaune ori pe saltele. Sînteți supărată pe mine, doamnă? se oprește profesorul în fața bătrînei, care și-a așezat broboada cu cățelușa culcată pe masă. Nu, de ce-aș fi? clătină din cap femeia, privind aiurea. Profesorul continuă să stea în picioare lîngă masă, fascinat de gîndul că regăsește în bătrîna din fața sa multe din trăsăturile doamnei de odinioară, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Păcat! zice Maria, aranjîndu-se la oglindă. Am venit încoace înfuriată că te-am văzut cu vînzătoarea aceea. Celelalte au apărut pe parcurs. Cît despre femeia de la hotel... Se oprește cu mîna în aer, deasupra părului, peste care și-a legat broboada de cașmir. Se uită lung în ochii ei, în oglindă, amintindu-și ceva, apoi, surîzînd unui gînd născut acum, termină pregătirea și se întoarce să-și ia poșeta. Mă rog! strînge ea din umeri cu indiferență cine mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
instanță, sub prestare de jurămînt, că... insolența..." Vorbe frumoase, dificile, greu de crezut să le fi scris un muncitor care nu știa nici cuvîntul "scuze", înlocuindu-l, după o scurtă bîlbîială, cu "iertare". Am! țipă unul din băieți, trăgînd de broboadă, rupînd-o pe bătrînă din firul gîndurilor. Am, am! Ham face nani, puișor spune bătrîna copilului, prefăcîndu-se că leagănă cățelușa. Am nána, am nána întoarce copilul ochii către studentă. Hai să mai păpăm spune studenta. Pá-pa, páaa-pa! strigă copilul bucuros, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
E foarte mult pînă la ziuă... Și dacă mor aici... Poate el scapă, să spună că Doina-i a mea și a lui Theo... Nu pot muri ducînd cu mine taina..." Bătrîna se ridică de pe saltea, lăsînd cățelușa locului, în broboadă, acoperită cu gulerul paltonului, făcîndu-i semn să stea liniștită. Privește roată, nu-l vede pe profesor, își amintește că a cerut cărțile de joc și pornește spre bucătărie, înțelegînd unde s-au retras. Vrea să intre, dar, prin ușa întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de-atîta viscol, au luat-o razna cu toții... Plutonierul salută și pleacă, lăsîndu-l pe ofițer să se plimbe agale pe peron. Bătrîna cu ochelari, strînsă lîngă brațul soțului, tremurînd, pleacă spre centru. Maria Bujoreanu scoate de la bagaje coșul de nuiele, așterne broboada și pune cățelușa în culcușul format, după care, plimbîndu-se într-o parte și-n alta, caută cu privirea printre cei din jur. Am, am strigă copilul din brațele mamei, întinzînd mînuțele spre bătrînă. Stai, drace, liniștește-te odată! îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șale și se prăbușește ca pietroiul, pe rotule, străbătut de spasme! În spatele său, baba cea hoțoaică și huiduită toacă din buze repede-repede, boscorodind numai ea știe ce. De sub tron, cei patru motani se aruncă asupra ei înverșunați, dărăcindu-i abaua broboadei și a fustelor învârtite, cu ghearele lor sâmcelate, de oțel! Zât, de-aici, pe pustii, scârbele dracului! țâșnește Fratele de după scaun, proiectând la nimereală câteva șuturi, în direcția fundurilor blănoase. Cărați-vă-n târla cui v-a zămislit! Pe ușă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sau, vara, cu mâncare la câmp. Tot la accesorii țesute cu motive geometrice, forale sau antropomorfe, sunt și brâiele la costumele femeiești sau bărbătești, lucrate deosebit și așezate în exoziție de-a lungul costumelor ori legate pe costum. Colțul alb, broboada țesută cu mărgele colorate pe margine, casincele, barizurile, broboadele, în general, sunt expuse alături sau ieșind elegant din trăistuțe. Costumele sunt expuse într-o alt ă ordine în fiecare an, în funcție de câte reușesc să adun ca număr. Costumele de mire
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
țesute cu motive geometrice, forale sau antropomorfe, sunt și brâiele la costumele femeiești sau bărbătești, lucrate deosebit și așezate în exoziție de-a lungul costumelor ori legate pe costum. Colțul alb, broboada țesută cu mărgele colorate pe margine, casincele, barizurile, broboadele, în general, sunt expuse alături sau ieșind elegant din trăistuțe. Costumele sunt expuse într-o alt ă ordine în fiecare an, în funcție de câte reușesc să adun ca număr. Costumele de mire și de mireasă, de fetițe și de băieți sau
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
totul se împrăștie, mă dusei la Lung acasă. Poarta era deschisă, el rămăsese în capul treptelor prispei, soția coborâse și, când îmi ajunse în față, mă îmbrățișă alungând orice altă introducere, râdea, avea lacrimi în ochi: bucuria unei ființe sincere; broboada i se mișcă pe frunte, că păru pentru moment un personaj caraghios de comedie. Mai presus de toate, părea stăpâna acelei primăveri, ieșită din miezul și iarba pământului, vestitoare a întinsei câmpii. Stătui cu ei vreo două ore, nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
l-au făcut cu hotărâre. Și-au vărsat una alteia gălețile În care se aflau bucățile de brânză scufundate În zer; și-au storcit roșiile și le-au azvârlit una În fața alteia; s-au apucat de păr, și-au smuls broboadele de pe cap. Cu greu au putut să le despartă oamenii și să le țină la depărtare ca să nu se Încaiere din nou. E drept că spectatorii, bucuroși de acea reprezentație gratuită, nu au intervenit imediat și le-au lăsat nițeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Ectoraș se ținuseră departe de remorca ucigașă ce zăcea Într-o rână. Albinele se potoliseră cumva, nu mai zburau bezmetic, ieșiseră din stupi și se așezaseră, aproape cuminți și pașnice, pe cutiile de lemn. Le Înconjuraseră ca Într-o broboadă neagră, mișcătoare. Pe măsură, Însă, ce se lumina cerul, tot mai multe Își luau zborul În cercuri din ce În ce mai largi și Ectoraș știa bine că erau zboruri de recunoaștere, căci insectele Încercau să se orienteze În noul loc În care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
buluciră pe ușa ce avea saci de plastic În loc de geamuri și se rânduiră după Înălțime. Iamandi luă din nou cuvântul: „După cum vedeți, nici una nu are Încălțări. Trandafiro, un pas Înainte! Nu are ce-și pune În spinare. Garoafo! Nu are broboadă și fusta e numai găuri. Tudoro! Nu pot s-o trimit la școală Înfofolită În pătură. Zavastro! Îi pică mucii până pe piept de bolnavă ce e. Paraschivo! Trage dracu’ de cămașa aia mai jos că ți se vede - iertare, tovarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din jur care își văd liniștiți de gospodării. Poeziile propuse pentru învățare sunt: Joc de chiciuri de Tudor Arghezi; Stupul lor de Tudor Arghezi; Iarna pe uliță de George Coșbuc. „Țarina ca de hârtie E-nvelită cu dimie Peste casă, o broboadă A căzut chiciuri grămadă.” (Tudor Arghezi, Joc de chiciuri) „Stupul lor de pe vâlcea Stă păzit într-o broboadă... A căzut și peste ele Iarna grea ca un plocat.” (Tudor Arghezi, Stupul lor) b. Lirica portretistică se remarcă prin folosirea însușirilor
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
Arghezi; Stupul lor de Tudor Arghezi; Iarna pe uliță de George Coșbuc. „Țarina ca de hârtie E-nvelită cu dimie Peste casă, o broboadă A căzut chiciuri grămadă.” (Tudor Arghezi, Joc de chiciuri) „Stupul lor de pe vâlcea Stă păzit într-o broboadă... A căzut și peste ele Iarna grea ca un plocat.” (Tudor Arghezi, Stupul lor) b. Lirica portretistică se remarcă prin folosirea însușirilor fizice și morale despre un obiect, pe care poetul dorește să-l scoată în evidență. Astfel de texte
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
un infern de umbre vlăguite și fără memorie 322: Descoperea la răstimpuri obiecte pe care îi era greu să le identifice, unele semănau la început cu o lădiță, dar se dovedeau a fi, pipăite mai bine, dovleci uriași înveliți în broboade, altele, care păreau la început perne cu suluri de divan, deveneau, corect pipăite, mingi, umbrele vechi umplute cu tărâțe, coșuri de rufe umplute cu jurnale, dar nu apuca să hotărască ce-ar fi putut fi, pentru că descoperea necontenit alte obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]