306 matches
-
de nas când trece pe lângă ea. Iarna i-a spus Cotoroanței, ținându-se de nas: “P-asta să n-o mai prind prin sala tronului că o azvârl cu biciul pe fereastră!” În fine, baba FRIGUROASA era înfofolită cu șapte broboade peste care mai avea o căciulă cu urechi. Din broboade abia își făcea loc un nas borcănat, cu brumă la nări, iar la gură două sloiuri de gheață. Avea pe ea nouă cojoace, de arăta ca un cubuleț bondoc, împiedicându
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Cotoroanței, ținându-se de nas: “P-asta să n-o mai prind prin sala tronului că o azvârl cu biciul pe fereastră!” În fine, baba FRIGUROASA era înfofolită cu șapte broboade peste care mai avea o căciulă cu urechi. Din broboade abia își făcea loc un nas borcănat, cu brumă la nări, iar la gură două sloiuri de gheață. Avea pe ea nouă cojoace, de arăta ca un cubuleț bondoc, împiedicându-se de ele când le târa prin zăpadă. Dar ițele
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
-n odihnă, Pe valuri de mare oprite în tihnă, Pe culmi și pe streșini, în chip de pomadă! Să vină iar Moșul cu traista sa plină, Cu val de colinde și chiot pe stradă, Cu gerul pe cușmă, fular și broboadă, Cu vii derdelușuri pe albă colină! Să vină iar veste și steaua s-arate Chiar locul în care se naște Lumină, Iar lumea să cânte cu vorbe curate În imnuri de slavă, Fecioara divină! Cântată e taina și taină e
ÎNTÂMPINÂND NAŞTEREA DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366353_a_367682]
-
din 06 februarie 2014. Bunicii mele (Emiliei Pricop și Ecaterinei Voicilă) În ziua în care ai plecat, acum un sfert de veac, lumină lui mărțișor a devenit rece și-n ziua aceea a fost toamnă tristă. Te văd aevea, cu broboada groasă, din catifea maronie, pe cap ce-ți acoperea jumătate din trup. Devenisei atât de mică, o copilă! Tu însă, rămâi icoana copilăriei mele care venea de la biserică, atât de senina încât, fiecare gând te mângâia, bunico! Nu ți-am
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
tale mereu pline, ... Citește mai mult Bunicii mele (Emiliei Pricop și Ecaterinei Voicilă)În ziua în care ai plecat,acum un sfert de veac,lumina lui mărțișor a devenit receși-n ziua aceea a fost toamnă tristă.Te văd aevea, cu broboada groasă,din catifea maronie, pe capce-ți acoperea jumătate din trup.Devenisei atât de mică, o copilă! Tu însă, rămâi icoana copilăriei melecare venea de la biserică,atât de senina încât,fiecare gând te mângâia, bunico! Nu ți-am spus niciodată, cât
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
și cadru de desfășurare lumea satului și pare a fi chiar o amintire a autorului. Ca protagonistă este “Muma Maria, poreclită de tot satul Muma Fâța, pentru că era foarte iute, la cei peste șaizeci de ani ai săi, avea o broboadă neagră, cu chenare înflorate cu floricele roșii verzi și galbene, mici cât bobul de mazăre. Iia ei albă avea rânduri negre și roșii la mâneci și la gât. Catrința era neagră cu câteva rânduri orizontale, roșii, abia vizibile pe negrul
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
soiurile și culorile te îmbiau dar toată atmosfera devenea plină de curățenie și voioșie. Cam pe la orele târzii ale dimineții, în fiecare Duminică, se revărsau cohortele de credincioși, care ieșeau de la Biserica ,,Sfântu Nicolae''. Femeile credincioase, chiar dacă nu purtau o broboadă sau un batic, lăsându-le înfățișarea să le fie cât mai pline de voie bună, tinerească, unele mai purtau între mâini lumânarea aprinsă, iar în suflet binecuvântarea preotului Călin. Biserica se afla la câțiva metrii de ,,Grădina Mare''. Numai că
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365543_a_366872]
-
a rugat pe o femeie mai în vârstă să o ducă la sediul brigăzii. Costumul pe care îl purta era ponosit, rupt și cârpit pe alocuri, ceea ce îi dădea celei în cauză un aer de persoană necăjită. Acel comănac de sub broboadă, era de asemeni murdar și uzat. Prezența aceasta jalnică a celei în cauză îl făcea pe privitor să o compătimească pe acea persoană. Tanti Chiva cum o chema pe femeia în grija căreia fusese încredințată a dus-o la bucătărie
DEGHIZATA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350765_a_352094]
-
cămașă... Mai știu ei de măicuța lor? Cum îi striga: „Veniți la masă!” Și parcă-l vede și pe tata, Intrând ca vântul în chiler Și, întrebând unde e fata, În brațe-o ridica spre cer... O strânge nodul la broboadă Ori parcă-i cineva în tindă? De-atâta dor era să cadă Și cine-o mână să-i întindă...?! Referință Bibliografică: O mamă, undeva, departe... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 433, Anul II, 08 martie 2012. Drepturi
O MAMĂ, UNDEVA, DEPARTE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346592_a_347921]
-
Era un zâmbet cu gust de mezeluri... Afară, plouă, ceață, talanga burlanelor s-aude șoptit și melancolic, grădini, pomi, liliac rezonând din depărtare, iar la „Telefoane” în față - giocei. Ghiocei și viorele. Vânzători - țărani ponosiți, nebărbieriți, întunecați. Sau țărănci cu broboadă neagră, haine ponosite, deloc preocupate de înfățișarea lor; câteodată erau și țigănci, ghemuite în zăpada primăverii, lângă ziduri, la margine de trotuar. Dădeai un bănuț, luai buchetul gingaș-suav și rămâneai cu un gust amărui. Revăd cu ochii minții, și azi
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
toți seara se-adună La strașnică beție. Vântul suflă tare-n horn, Pahare răsturnate, La câti inși pe mese dorm, Tot sunt vreo șase-șapte. În colț Jean cu vioara Tot țâțâie pe-o coardă; Își mușcă Mărioara Din colțul de broboadă. Pe un călcâi ea joacă Și din mijloc se frânge, Iar alții dând s-o-ntreacă, Se miră și-și fac cruce! Afară nu-i de glumă, Pe iarbă și pe pietre S-a așternut o brumă, De nu-ți
LA CÂRCIUMĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352155_a_353484]
-
Iordan Dorobanțu Copii la joacă - și umbra bătrânului se dă pe gheață Etapa 63 - 2 II 2009 Locul I - Valeria Tamaș plecarea mamei - tufa de iasomie îi ține locul... Locul II - Ioan Marinescu-Puiu Rufe la uscat - albită e de brumă broboada neagră Locul III - Livia Ciupav Din nou copil - așteptând primul fulg cu palma-ntinsă Mențiune - Mariana Tănase noapte de iarnă - luna-mprăștie arginți peste zăpadă Mențiune - Gabriel Iordan Dorobanțu Zgomotul străzii - port mereu cu mine un poem cu greieri Etapa
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
sărbătoare, nu vine la nuntă. Tata, sub pretextul că a pătat cu vin cămașa de ginere a accepat ca ginerică să-i cumpere costum și bocanci. Dar a venit cu sumanul cel nou, care chiar îl „aranja”. Mama purta șaluțul (broboada) cu câmp negru și fasolele galbene, bundița tivită cu blăniță de vulpe, catrință și botinele ei negre cu puțin toc și catarame galbene. Mie mi se părea cea mai frumoasă femeie din tot localul. Ni s-a spus că în
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
de rușinea satului, de-o găsi-o așa cum era. Și-o îmbrăca deseară poala ei ce-a nouă pe care Nica, fată-sa cea mare, a cusut-o din ceva material căpătat de mâna a doua. Și-o pune și broboada cea nouă pe ladiță, la vedere, pentru ca Nisia să i-o pună pe cap dimineața. „Da ce ți-o venit așa de moarte, Floriță dragă? Ce pieptănat îți tăt trebe? Dor nu ti-i mărita? Floriță, da' cine m-o
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
cumpăr oarece dulce să-i dau la Nisia. Doar, doar s-o îmbuna și-atunci am s-o rog să mă spele pe spate și să mă pieptene. Am să iau poala cea nouă și am să-i arăt Nisiei broboada pe ladiță, să mi-o pună pe cap dimineața. Să nu mă râdă satul!” A plecat încet, cu un zâmbet tainic pe buze. În urma ei, piciorul pe care și-l târa a lăsat în praful drumului o urmă subțire. N-
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
te numim scriitor romanic?! Apoi în cele două scrieri vorbești murdar, josnic de români și de tot ce este românesc, ca să nu-ți amintesc decât cât de oribil, murdar o portretizezi pe Sofia Vicoveanca la pagina 95: „o ... mogâldeață ... cocârjată ... broboadă pe ochi ... un soi de traistă în spinare ... opinci uriașe ... port popular de o hidoșenie ... mirosind a stătut ... cu arniciul mucegăit ... voce de baci de la oi ... și închei... Era Muma-Pădurii!” Te-a ros invidia că toată asistența încremenise siderată în
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
toată, fără să-i spun că am de gând s-o recit integral. Când am ieșit pe scenă în fața cortinei, sala căminului cultural arăta ca o mare în furtună. Vreo trei-patru sute de oameni în picioare, înfofoliți în cojoace, cu broboade și căciuli pe cap, se sufocau de căldură și înghesuială. Era un vacarm de nedescris, cu îmbrânceli în valuri, însoțite de chiote și țipete. Ca să acopăr vuietul talazurilor dezlănțuite, urlam și eu cât mă țineau bojocii. Când am țipat: -Tu
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
o pneumonie în primul an de facultate, dar vom reveni. Ne întoarce în anul 1947, pe Bulevardul Al. I. Cuza, lângă Gara de Nord. Pe când se juca de-a hoții și vardiștii cu prietenii, o femeie ceva mai în vârstă, cu o broboadă pusă strâmb pe cap, a ieșit clătinându-se din crâșma de peste drum. Beată, bolnavă? Copiii s-au repezit la ea cu țipete și râsete, femeia a grăbit pasul și s-a ascuns într-o curte. După circa o oră, în fața
BLESTEM ŞI IZBĂVIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352815_a_354144]
-
miros deja a must, În teasc din struguri lacrimi împlinite Din pântec de butoi mai sare-un cep, Un pivnicer înnumară oi pe sărite. Prin nori de fum, în grabă trec cocorii, Veșmântul toamnei cu brumă e brodat, Într-o broboadă-și strânge zilele cernite, Pe firul ierbii cu pași grăbiți rugina a călcat. Un lampagiu mai fură o gutuie Să lumineze noaptea în iernile ce vin, Plictisul să-l alunge din viscolul ce geme, Savoare să îi dea și unei
FIRE DE DOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353803_a_355132]
-
se grăbea spre fântână. Tataie se uita după el zâmbind, își trăgea căciula pe frunte și îl înjura „halal de mă-ta care te-a făcut, mai bine te făcea lângă un gard!” -Gogule! îl striga mamaie privindu-l pe sub broboada trasă pe frunte, din cauza frigului. Dacă nu ar fi dintr-ăștia ca Gheorghe în sat, cine ți-ar cumpăra țuica și vinul, în pragul Paștelui? Mamaia avea răspuns la toate. Nu-i plăcea lui tataie, dar știa că avea dreptate
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
toate soiurile și culorile te îmbiau dar toată atmosfera devenea plină de curățenie și voioșie. Cam pe la orele târzii ale dimineții, în fiecare duminică, se revărsau cohortele de credincioși, care ieșeau de la Biserica „Sfântu Nicolae". Femeile credincioase, chiar dacă nu purtau broboadă sau batic, lăsându-le înfățișarea să le fie cât mai pline de voie bună, tinerească, unele mai purtau între mâini lumânarea aprinsă, iar în suflet binecuvântarea preotului Călin. Biserica se afla la câțiva metri de „Grădina Mare". Numai că treceau
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357833_a_359162]
-
e harnică și lucrul mâinilor ei aer un aer străin, neobișnuit, în acest mediu cazon, auster, în atmosfera de thriller, ce pare desprinsă dintr-o lume de ficțiune. „Lângă mine, Laila și-a lăsat părul roșu pe jumătate descoperit de broboadă. Cu ochii țintă pe firul de bumbac trage ochi după ochi, din igliță, la dantela care a crescut cu un lat de palmă.” De altfel, tot Laila este și singura care încă mai crede în divinitate - „Alah e mare!” - spune
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
copil, si eu să-ți fiu copil... Atâta doar, să te privesc din cer... Atâta doar, iubindu-te, să -ți cer Să nu îți scuturi floarea de april - Să stai, la fotograf, pe-un așternut, În straie țărănești, si cu broboada, Să ții în mâini păpușă, să nu-ți cadă... Prin ochii ei de fragi, să te sărut ... Nicicând să vină timpul să mă naști, Să-ți fiu copil din flori, în orice floare - Să-ți suflu eu, pe rană, de
NU POT SĂ FAC NIMIC SĂ-NTINEREŞTI... de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358799_a_360128]
-
Iordan Dorobanțu Copii la joacă - și umbra bătrânului se dă pe gheață Etapa 63 - 2 II 2009 Locul I - Valeria Tamaș plecarea mamei - tufa de iasomie îi ține locul... Locul II - Ioan Marinescu-Puiu Rufe la uscat - albită e de brumă broboada neagră Locul III - Livia Ciupav Din nou copil - așteptând primul fulg cu palma-ntinsă Mențiune - Mariana Tănase noapte de iarnă - luna-mprăștie arginți peste zăpadă Mențiune - Gabriel Iordan Dorobanțu Zgomotul străzii - port mereu cu mine un poem cu greieri Etapa
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]