324 matches
-
dărâmă în liniștea ciudată, cam tot din ce apare având aceeași soartă?ʺ ʺVeșnicia, grăi bătrânul, tu vezi această floare ce-ți dă a ei splendoare prin formă și culoare, mireasmă preacurată venită de la Soare, Iar printre-a ei petale broboane de lumină culese-n zor cu grijă de magica albină. Ce-o-ndeamnă pe albină să strângă din grădină polenul cu nectarul trimis de unda lină, sublimă și divină? În lumea asta strâmbă din noaptea pribegiei, e dreaptă doar Lumina
CEI ȘAPTE ANI DE-ACASĂ! de DAN BORBEI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362315_a_363644]
-
flăcărilor ce o ardeau. Sandu nu contenea să o sărute sau să-i mângâie frumoșii sâni de forma unei pere coapte. Din când în când degetele îi mai mângâia mameloanele, producând adevărate erupții în vulcanul mult prea activ al Irinei. Broboanele de transpirație curgeau de pe cei doi parteneri. Dorința ca fiecare să dăruiască cât mai mult celuilalt se apropia de împlinire. Dacă Ana și Tudor ar fi fost în apropierea cabanei unde se cazase prietenii și colegii lor de excursie, ar
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
un complex satanic care te îndeamnă la sinucidere, dar, înainte de asta, ești mânat să nu pleci singur în astral, ci să iei cu tine în ultima călătorie câți mai mulți semeni din jurul tău. Bătrânul înțelept se opri pentru o clipă. Broboane de sudoare îi apărură pe fruntea încrețită de riduri. Se șterse lent, îndelung, cu mâneca hainei brațului drept, întorcând către mine palma tremurândă a mâinii. O cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
de foc, jerbe îngemănate de fulgere brăzdând cerul și umplând aerul pentru o clipă și destrămându-se în neasemuite geometrii de artificii multicolore. Ca la marile aniversări și momente festive, pârjolind totul... M-am trezit brusc, speriat și plin de broboanele unei sudori reci, deloc părelnice. O luminiță - cea de la capătul tunelului? telepatică mă aflase transpus la poalele unor ruine ale „Babilonului” supraetajat, dar fără măreția din tabloul unuia din Breugelii fără vârstă și atinși de aripa geniului în Renașterea plastică
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
mijlocie, cu ani în urmă, că are să-i placă și că le va căuta. Costi aruncă cămașa de pe el și la bustul gol se apropie de trupul fetei la fel de descoperit ca și al său. Trupurile li se împreunară, se simțeau broboanele de apă sub ele. Mâna lui Costi coborî spre pulpele Anei. De atâta frământare în timpul jocului lor, picioarele îi erau descoperite, fusta se ridicase până sus. Începu să le mângâie, din ce în ce mai aproape de cuptoraș. Simțurile de veghe ale Anei, oricât erau
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
cu stângul și a așteptat câteva minute. Se simțea ca omul se află sub imperiul necunoscutului. Țeasta obosise, nu se mai zbătea. A luat-o cu amândouă mâinile și a așezat-o sus pe marginea gropii. Pe frunte îl năpădiseră broboane de sudoare. Era și o căldură istovitoare. A urcat pe scară parcă mai repede decât a coborât. Lumea se făcuse cerc în jurul craniului care le zâmbea zeflemitor, arătându-le viilor ce mai rămâne dintr-un om în puterea vârstei după ce
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
mijlocie cu ani în urmă că are să-i placă și că le va căuta. Costi aruncă cămașa de pe el și la bustul gol se apropie de trupul fetei la fel de descoperit ca și al său. Trupurile li se împreunară, se simțeau broboanele de apă sub ele. Mâna lui Costi coborî spre pulpele Anei. De atâta frământare în timpul jocului lor, picioarele îi erau descoperite, fusta se ridicase până sus. Începu să le mângâie din ce în ce mai aproape de cuptoraș. Simțurile de veghe ale Anei oricât erau
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
2011 Toate Articolele Autorului ... iar în nopțile târzii, dacă nu mai poți să vii, dă-ne, Doamne, jucării și fă-ne, din nou, copii... Judecătorul simțea că se sufocă. O transpirație rece îi udă șira spinării. Pe frunte îi apăruseră broboane de sudoare. Duse palma dreapă să le șteargă. Niște vârtejuri halucinante întoarseră, pentru câteva secunde, sala de judecată cu dușumeaua în sus. Reclamantul, un preot dintr-un sat de la marginea județului, îl privea cu niște ochi mari și albaștri, de
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
opri să-și tragă răsuflarea lângă apa limpede a unui pârâiaș ce se scurgea din inima muntelui. Bătrânul doctor Istrate se aplecă să-și înmoaie batista și începu să se tamponeze pentru a-și răcori ceafa, de pe care se scurgeau broboanele de transpirație tocmai până la betelia pantalonului. Soarele își trimitea cu dușmănie sulițele sale fierbinți deasupra capului lipsit de orice protecție. Pălăria parcă nu-i mai era de folosință. I se părea că se îngreunase după cei câțiva kilometri parcurși la
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > DESTIN Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 170 din 19 iunie 2011 Toate Articolele Autorului De pe fruntea-ți înaltă culeg smerită broboane de gânduri le-așez cu migală-n retorte de suflet și le dau ne’ncetat strălucire... presar printre rânduri iubire născută-n tăceri ancestrale și-ascut în tăișul durerilor mele săbii de foc cu care tai pânze de neguri ce
DESTIN de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367243_a_368572]
-
Trebuia să ajungă la lotul de pe Spoială cum numeau zona aceea localnicii, undeva deasupra lacului, spre comuna Amzacea, să lege brazdele de grâu secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când soarele se ridică de o suliță, usucă orice urmă de umezeală, iar boabele de grâu, costelive și fără de miez, încep să părăsească aristele[1
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
eroare, că ai o genă care nu apare în niciun manual. Atunci voi vrea să te văd, Dannot, atunci va veni clipa adevărului”. „Am dorit-o la fel de mult ca și tine. N-am mai suportat asta”, rosti, ștergându-și câteva broboane de transpirație. „Dannot, e inutil. Nici măcar nu pot să te urăsc. Nici măcar nu mai vreau să te ascult. Voi pleca de aici fără să privesc în urmă, fără să mă gândesc la altceva decât la noul Eden și la profețiile
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
din coasta Piscului. Trebuia să fie curat terenul pentru a aduna, de pe jos, bruma de fructe rămase în urma grindinii căzute. „Când am să le scutur, trebuie să nu se amestece ale prune cu buruienile...” și pe frunte i se vedeau broboanele transpirației care îi cădeau în ochi, picături pe care le sufla când îi ajungeau pe buza superioară, și continua:„Dacă o vrea bunul Dumnezeu să fac o țuică bună, când am s-o beau la iarnă, he-he!... are să-mi ia
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
UN GÂND PRIN CARE REVENEAI ! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Un gând prin care reveneai ! Un gând prin care reveneai Bruia memorii nepătate, În timp ce din cireși de mai Picau broboane colorate. Când se-mbinau idei de vis În sferele pe sus pierdute, Dând peste ordinul prescris, Trecutul vrea să îl sărute! Se face, peste arc de timp, Efortul regăsirii-n vis, Dar fără voie, un răstimp A dus o șansă
UN GÂND PRIN CARE REVENEAI ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349214_a_350543]
-
să ajungă la lotul de pe Spoială cum numeau localnicii acea zonă, situat undeva deasupra lacului, spre comuna Amzacea, să lege brazdele de grâu secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când se va ridica soarele de o suliță, usucă orice urmă de umezeală a boabelor de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
un complex satanic care te îndeamnă la sinucidere, dar, înainte de asta, ești mânat să nu pleci singur în astral, ci să iei cu tine în ultima călătorie câți mai mulți semeni din jurul tău. Bătrânul înțelept se opri pentru o clipă. Broboane de sudoare îi apărură pe fruntea încrețită de riduri. Se șterse lent, îndelung, cu mâneca hainei brațului drept, întorcând către el palma tremurândă a mâinii. O cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
în parte. După una sau două „semnături”, obosită și nemulțumită, doamna Eleonora l-a oprit, vorbindu-i: - Ho, de! Mai ușor, maică, mă omori de tot, ce ai? Rușinat, acesta și-a cerut scuze. Toată fața i-a roșit pe sub broboanele de sudoare apărute parcă din senin. Bătrâna doamnă a răsuflat ușurată că s-a terminat totul și a rămas chircită pe scaun, cu capul lăsat să tremure pe umărul stâng. Copiii ei și însoțitorii lor au părăsit sala, manifestându-și
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
poeziei de valurile mării, dar azi... în valurile străzii înotând într-o mare de ochi, cu valuri înalte, suflete adânci, în recifuri colțuroase și pestilențiale. Oricând te poți îneca în mulțime chiar și pe trecerea de pietoni. Poezia trece pe lângă broboanele halbelor de bere și zgribulită la umbra restaurantului preferă Anca Parghel și un pahar de vin... delirul surdinei La un semafor m-a atins cu părul mătăsos. Așteptam să spună ceva când m-a privit cu ochii aceia de tău
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
ani parcurși alături de bucurii ori completați de dureri fizice sau de ordin sufletesc. Î nțelepții lumii grăiesc vrute și nevrute promițând bunăstare și belșug,uneori aducând încercări și deznădejde în plan social și peste care, spun ei, vom trece doar încercați de broboane de sudoare sau...niciodată. „Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii" care se revarsă cu adevărat peste ,,luminătorii" puțini de la marginea veacului acestuia atât de controversat. Viața de credință împuținându-se ne face să uităm adesea de ,,propovăduitori drepți"din trecut
LUMINA DIN TAINA CUVÂNTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364755_a_366084]
-
a mai interesat dacă prin zonă a trecut vreo barcă, sau vreo altă ambarcațiune pentru plimbat turiștii pe mare. Când ne-am revenit, eram transfigurați de plăcere amândoi, cu fețele roșii de emoție și plini de senzații fascinante și de broboane de transpirație. Dușul era alături, adică întinderea nemăsurată a mării... și de aceea, am sărit amândoi din barcă în răcoarea apei, pentru a ne mai tempera trăirile actului desfășurat sub razele destul de fierbinți ale soarelui. Un timp, am înotat unul
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
era format taraful. În timpul tangoului următor, Mircea a atras spre el trupul tânăr și plin de nerv al Săndicăi, aceasta lăsându-se cu plăcere cuprinsă de brațul puternic al profesorului. Mișcările sale seducătoare, frecarea pulpelor goale de pantalonii lui scoteau broboane de transpirație pe fruntea bărbatului. Cu frunțile apropiate, cu sânii săi frumoși și seducători ce străpungeau pieptul tânăr și dornic de amor, Săndica trezea bărbatului dorința de a o avea în acea noaptea pe seducătoarea femeie. Săndica luase și ea
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
să ajungă la lotul de pe Spoială cum numeau localnicii acea zonă, situat undeva deasupra lacului, spre comuna Amzacea, să lege brazdele de grâu secerate în timpul zilei trecute. Dacă nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când se va ridica soarele de o suliță, usucă orice urmă de umezeală a boabelor de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
adânc în cuptorul încins. Sandu nu contenea să o sărute sau să-i mângâie frumoșii sâni de forma unei pere coapte. Din când în când degetele îi mai mângâiau mameloanele, producând adevărate erupții în vulcanul mult prea activ al Irinei. Broboanele de transpirație curgeau de pe cei doi parteneri. Dorința ca fiecare să dăruiască cât mai mult celuilalt, se apropia de împlinire. Dacă Ana și Tudor ar fi fost în apropierea cabanei unde se cazase prietenii și colegii lor de excursie, ar
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
spune, când știu prea bine că minte de-nghață apele” și, ca să nu care cumva să-i observe vreunul zâmbetul din colțul gurii, își scoase batista din buzunarul hainei, se tamponă, icnind de „durere”, pe frunte și pe fața plină de broboanele, care-i ieșeau datorită vinișorului de fragă aleasă, fiind scos de razele unui soare de tomnă caldă... cum nu mai fusese de mult prin locurile astea. - Bine c-ai venit, măicuță Bușica... Ce zici, scap? - Doamne!... ce vorbă e asta
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
fac acum? Am rămas cu mâna întinsă că regele Lear. Sărbătoarea mea e lacrima și dorul, trec cocori prin sufletul meu iar ploaia de somn mă purifca că pe o floare rătăcita pe nor. Abluțiune, ispășire! Destinul se acoperă cu broboanele de tus din al ochilor retuș... Referință Bibliografica: Am ucis / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 402, Anul ÎI, 06 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
AM UCIS de PETRU JIPA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346689_a_348018]