115 matches
-
la Paris în toamna anului 1910 sau la Zürich, Lugano și din nou Paris în 1911. În jurul lui Kafka și Brod se cristalizează un grup de scriitori și literați -- "Der enge Prager Kreis" ("Cercul strâmt praghez"), cum îl numește Max Brod—care îi include pe Felix Weltsch, Oskar Baum sau Franz Werfel. La sfârșitul anului 1911, soțul lui Elli, Karl Hermann, și Kafka devin parteneri ai primei fabrici de azbest din Praga, cunoscută sub numele Prager Asbestwerke Hermann & Co. Afacerea este
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
tatălui Hermann Kafka. Franz Kafka este entuziasmat la început de acest proiect, implicându-se puternic pentru a-l întreține (este directorul « neoficial » al fabricii), dar mai târziu simte că noua responsabilitate îi răpește prea mult din timpul pentru scris. Max Brod și-a încurajat atât de mult prietenul să scrie, încât la un moment dat, într-o recenzie din ziarul berlinez "Prezentul" ("Die Gegenwart") din 1907, îl așează pe Kafka ca stil și potențial alături de trei scriitori consacrați, Heinrich Mann, Frank
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
comparați cu niște arbori ale căror trunchiuri stau îngropate în zăpadă: ei par că plutesc, dar în realitate nu pot fi urniți din pământ. Publicarea are loc în revista literară "Hyperion", redactată de Franz Blei, un colaborator al lui Max Brod. Tot aici, vor apărea în martie/aprilie 1909 "Coversație cu suplicantul" și "Conversație cu bețivul", două fragmente ale povestirii "Descrierea unei lupte". În paginile revistei cu un pronunțat caracter modernist, Kafka se află în compania unor autori ca Hugo von
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
vremii (avionul, motocicleta și filmul) sau de sistemul modern de educație al lui Montessori. În septembrie 1909, scriitorul publică în ziarul "Boemia" schița "Aeroplane în Brescia" în care descrie un spectacol aviatic din Italia la care a asistat alături de Max Brod și fratele acestuia, Otto. În noaptea dintre 22 și 23 septembrie 1912, Kafka scrie, în doar opt ore (între 22:00 și 6:00) povestirea "Verdictul". La sfârșitul acestei munci febrile, consemnează în jurnal: Lucrarea, aflată sub înrâurirea lui Freud
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ridicat fustele » în fața lui. La sfârșit, tatăl protagonistului pronunță verdictul: « te osândesc acum la moarte prin înec ». Tulburat, Georg Bendemann iese din cameră și se sinucide, aruncându-se de pe un pod. Povestirea este publicată în 1913 în anuarul lui Max Brod "Arkadia", editat de Kurt Wolff. Franz Kafka o întâlnește pe Felice Bauer la 13 august 1912 în timpul unei vizite la Max Brod. Tânăra stenografă, născută în Silezia în 1887 și crescută în Berlin, este o rudă îndepărtată, prin alianță, a
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cameră și se sinucide, aruncându-se de pe un pod. Povestirea este publicată în 1913 în anuarul lui Max Brod "Arkadia", editat de Kurt Wolff. Franz Kafka o întâlnește pe Felice Bauer la 13 august 1912 în timpul unei vizite la Max Brod. Tânăra stenografă, născută în Silezia în 1887 și crescută în Berlin, este o rudă îndepărtată, prin alianță, a prietenului scriitorului. Franz Kafka se logodește cu ea de două ori (în iunie 1914 și iulie 1917) și îi adresează, între 1912
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
subtitlul "O poveste pentru Felice B." ("Eine Geschichte für Felice B."). O săptămână mai târziu, Kafka începe să lucreze la un nou roman pe care îl intitulează "Der Verschollene" ("Dispărutul"), cunoscut astăzi mai degrabă după numele postum acordat de Max Brod: "America". După al șaselea capitol, părăsește temporar proiectul, pentru a se ocupa de o altă operă monumentală, "Metamorfoza", terminată până la sfârșitul anului. Creativitatea sporită a scriitorului are un rol catalizator în evoluția relației cu Felice. Kafka se află sub zodia
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
târziu, Felice se mărită cu un bancher din Berlin, apoi emigrează în America. Bogata colecție de scrisori de la Kafka, păstrată de Felice Bauer aproape în întregime, a fost vândută în 1955 editurii lui Salman Schocken, un asociat al lui Max Brod. În schimb, scrisorile ei către artist nu au supraviețuit. Tot ce se știe despre ea ca persoană constă în informații indirecte, desprinse din epistolele lui Kafka. Din acest motiv, ea apare cititorilor precum un personaj mitologizat de imaginația kafkiană, la
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Cele opt caiete "in-octavo" ("Die Oktavhefte"), în care Kafka notează între noiembrie 1916 și mai 1918 reflecții filozofice, povestiri, parabole sau aforisme, sunt considerate de critici o noua etapă a operei scriitorului. Deși în esență caietele constituie un jurnal, Max Brod nu le va publica alături de restul însemnărilor diaristice, considerându-le prea diferite stilistic. Spre exemplu, intrepretări ale unor mituri clasice, precum "Tăcerea sirenelor" ("Das Schweigen der Sirenen"), " Adevărul despre Sancho Panza" ("Die Wahrheit über Sancho Pansa") și "Prometeu" sau amintiri
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
să se retragă la Zürau, un sat din vestul Boemiei, unde Ottla administrează o mică moșie a cumnatului ei. Kafka trăiește acolo între septembrie 1917 și aprilie 1918, scriind în special aforisme ce vor fi adunate mai târziu de Max Brod sub titlul "Die Zürauer Aphorismen" ("Aforismele de la Zürau"). Lecturile sale din această perioadă sunt dominate de Kierkegaard ("Sau-sau", "Frică și cutremur") și Tolstoi ("Jurnal"). După șase luni de concediu medical, Kafka se întoarce la serviciu în mai 1918. Sănătatea
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cehă Milena Jesenská, fiica unui renumit chirurg naționalist, precum și soția intelectualului evreu Ernst Polak. Milena îi scrie lui Kafka, dorind să traducă câteva din operele lui în limba cehă, dar, așa cum chiar ea îi va mărturisi mai târziu lui Max Brod, « cărțile lui sunt uimitoare; el însuși însă este și mai uimitor ». Kafka, de asemenea, o descrie pe Milena prietenului său astfel: « Ea este o flacără vie, cum nu am mai văzut niciodată ». Cei doi îndrăgostiți corespondează intens între aprilie și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
dar plănuiesc să se căsătorească și să deschidă un restaurant în Tel Aviv. În timpul șederii în capitala Germaniei însă, tuberculoza lui Kafka se agravează și îi atacă laringele. Scriitorul se întoarce în Praga la 17 martie 1924, însoțit de Max Brod, și locuiește o perioadă în apartamentul părinților. Robert Klopstock și Dora Diamant îl internează la sanatoriul din suburbia Kierling a orașului Klosterneuburg, din Austria, și îl îngrijesc zilnic. Kafka glumește numindu-i « mica mea familie ». Situația medicală este însă critică
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
durerea nu poate fi eliminată. Kafka îl imploră pe Klopstock: « Omoară-mă sau ești un criminal! »!. Se stinge la 3 iunie 1924, la vârsta de 40 de ani. Cauza oficială a decesului este insuficiența cardiacă, dar motivul invocat de Max Brod va fi înfometarea, cauzată de neputința de a mai înghiți. Trupul lui Franz Kafka este adus în orașul natal și înmormântat în Cimitirul Evreiesc Nou din cartierul Praga-Žižkov la 11 iunie 1924. O ultimă scrisoare adresată de Kafka prietenului său
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
va fi înfometarea, cauzată de neputința de a mai înghiți. Trupul lui Franz Kafka este adus în orașul natal și înmormântat în Cimitirul Evreiesc Nou din cartierul Praga-Žižkov la 11 iunie 1924. O ultimă scrisoare adresată de Kafka prietenului său Brod conține următorul îndemn: Max Brod nu va supune, din fericire, opera inedită a lui Kafka (care conține restul "Americii", "Procesul", "Castelul", numeroase povestiri, scrisori și pagini de jurnal) unui asemenea "auto-da-fé" absurd. După moartea scriitorului, Dora Diamant a continuat să
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
neputința de a mai înghiți. Trupul lui Franz Kafka este adus în orașul natal și înmormântat în Cimitirul Evreiesc Nou din cartierul Praga-Žižkov la 11 iunie 1924. O ultimă scrisoare adresată de Kafka prietenului său Brod conține următorul îndemn: Max Brod nu va supune, din fericire, opera inedită a lui Kafka (care conține restul "Americii", "Procesul", "Castelul", numeroase povestiri, scrisori și pagini de jurnal) unui asemenea "auto-da-fé" absurd. După moartea scriitorului, Dora Diamant a continuat să se autointituleze, în semn de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
opera inedită a lui Kafka (care conține restul "Americii", "Procesul", "Castelul", numeroase povestiri, scrisori și pagini de jurnal) unui asemenea "auto-da-fé" absurd. După moartea scriitorului, Dora Diamant a continuat să se autointituleze, în semn de omagiu, "doamna" Kafka. Când Max Brod a cerut scrisorile și manuscrisele scriitorului care au rămas în posesia ei, a refuzat să le cedeze, susținând că le-a ars conform dorinței acestuia (evident, o minciună). În 1933, Dora Diamant, devenită între timp soția unui activist comunist și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
la rându-i, pierde documentele kafkiene, în urma unei percheziții efectuate de Gestapo. Din păcate, nu se mai știe nimic astăzi despre documentele încredințate de Kafka Dorei; cel mai probabil, ele au fost distruse. Ca legatar testamentar al lui Kafka, Max Brod a intrat în posesia tuturor manuscriselor care se aflau în proprietatea scriitorului la momentul morții sale. Colecția sa a sporit când Milena Jesenská i-a încredințat scrisorile și paginile de jurnal primite de la fostul ei iubit. În 1955, din cauza sărăciei
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de la fostul ei iubit. În 1955, din cauza sărăciei, Felice Bauer se desparte de asemenea de amintirile de la Kafka, contra unei sume de 5000 de dolari. Pentru a publica lucrările, aflate în manuscris sub o formă foarte fragmentată și dezorganizată, Max Brod rearanjează și unește capitolele, completează frazele neterminate sau ambigue și regândește punctuația. Primele ediții din "Procesul", "Castelul" și "America" sunt publicate în 1925, 1926 și respectiv 1927, urmate de colecția de povestiri "Marele zid chinezesc" (1931), "Aforismele de la Zürau" (1931
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Asociație Culturală a Evreilor" ("Jüdischer Kulturbund") este înființată în 1933 cu consimțământul naziștilor, scopul lor fiind de a concentra toate impulsurile artistice ale evreilor departe de fibra ariană. Autorilor evrei nu le este permis să publice în afara "Kulturbund"-ului. Max Brod i se adresează lui Salman Schocken, patronul unei edituri din cadrul acestei asociații, dar nu reușește să editeze decât o antologie intitulată " În fața legii" în 1934. La sfârșitul anilor 30, Franz Kafka este interzis cu totul, atât în Germania cât și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Cehia (odată cu ocuparea acesteia de către naziști, 1939), fiind inclus, alături de scriitori precum Bertolt Brecht, Hermann Broch, Thomas Mann, Gustav Meyrink sau Stefan Zweig, în infamanta "Listă a scrierilor dăunătoare și indezirabile" ("Liste des schädlichen und unerwünschten Schrifttums"). În 1939, Max Brod emigrează în Palestina, transportând în valize documentele lui Kafka. În 1940, Salman Schocken își redeschide editura în New York și continuă publicarea operelor kafkiene în limba engleză. Instaurarea Partidului Comunist al Cehoslovaciei ("Komunistická strana Československa" sau "KSČ") după al Doilea Război
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
kafkiene sunt din nou interzise în Cehoslovacia. În 1951, un anume autor ceh, Gustav Janouch, publică la Frankfurt un volum, "Conversații cu Kafka" ("Gespräche mit Kafka") în care consemnează discuții purtate cu scriitorul evreu la începutul anilor 20. Deși Max Brod și Dora Diamant au crezut în autenticitea acestei cărți, unii literați, precum Milan Kundera, o consideră scriere apocrifă. Din paginile sibilico-aforistice ale "Conversațiilor" nu reiese însă un portret prea diferit de ce se știe deja despre Kafka și de aceea cartea
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
indulgență. Conform lui Janouch, Kafka ar fi declarat de exemplu că se simte la fel de bătrân ca iudaismul și ca Evreul rătăcitor sau mai singur decât Kaspar Hauser, copilul care a crescut în izolare totală. La moartea sa din 1968, Max Brod îi cedează secretarei (și, se crede, amantei) sale Esther Hoffe documentele lui Kafka, din care mii de pagini erau încă nepublicate. Esther vinde câteva manuscrise (spre exemplu, "Procesul" pentru 2 milioane de dolari, în 1988, Muzeului Literaturii Moderne din Marbach
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
am Neckar), dar în rest moștenirea este transferată aproape intactă fiicelor sale Eva Hoffe și Ruth Wiesler. Documentele lui Kafka devin însă între timp obiectul unui litigiu. Biblioteca Națională a Israelului pretinde că manuscrisele i se cuvin, conform dorinței lui Brod: Esther Hoffe nu ar fi fost decât un executor testamentar a cărui responsabilitate era să înmâneze scrierile unei arhive publice israeliene. În 2012, Tribunalul din Tel Aviv a dat câștig de cauză Bibliotecii Naționale, după un proces de cinci ani
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
scările, balcoanele, culoarele, penumbra, întunericul, frigul, oboseala, somnolența sunt doar câteva elemente ambientale pe care trauma le-a transformat în adevărate obsesii. Atmosfera aparent absurdă din lucrările lui Kafka a fost asociată de unii critici cu inefabilul misterului divin. Max Brod a vrut să vadă în Kafka un « înnoitor al religiei antice iudaice » și a considerat că romanele "Procesul" și "Castelul" reprezintă cele două forme de manifestare a lui Dumnezeu: judecata ("Gericht") și harul ("Gnade"). Gershom Scholem descifrează în opera lui
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
lui Dumnezeu este absent, înlocuit fiind de Cuvântul Lui: Legea. Parabolele kafkiene, susține Grossvogel, sunt niște mediatori mistici, care, deși nu reușesc să-l reveleze pe Dumnezeu, sunt pătrunși de fiorul misterului Lui. "Castelul" a generat cele mai multe interpretări teologice. Max Brod consideră că romanul este dominat de o religiozitate de tip kierkegaardian, unde credința nu se identifică întotdeauna cu etica: respingând avansurile imorale ale Castelului, Amalia refuză sacrificiul avraamic și cade în dizgrație. Erich Heller consideră Castelul, dimpotrivă, un sediu al
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]