396 matches
-
stea?!... Oare, ce-i cu mintea mea?!... Cred că a plecat hai-hui... Eu sunt soarele-ntre stele, Cea mai... vie dintre ele- ... Citește mai mult Planeta Oacde Nicolaie Tony DINCĂÎntr-o noapte liniștită,Pe un plaur tolănită,În mijlocul unui lac,O broscuță năzdrăvanăîși cânta, ca o soprană,Aria în nota... oac.Deodată, văzu surprinsă,Pe lacul ‒ oglindă-ntinsă,Toată bolta înstelatăși, nedumirindu-se,Se prinse gândindu-seCă lumea e răsturnată.„ Doamne, cât am fost de proastă!Ceru-n jurul meu adastăIar eu mă
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
altele? Mai ales într-un an electoral când toți au nevoie de voturi. Subscriu cu toată răspunderea asumată, Anonimul. (sper să nu-mi recunoașteți scrisul. De fapt l-am rugat pe Ham-Ham să dactilografieze lucrarea pe mașina de scris a broscuței Oac) Referință Bibliografică: Prezumția de nevinovăție / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul VI, 01 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382535_a_383864]
-
nou brotăceii din pădure care se bucurau de umezeala căzută de sus din belșug. Nu mai era atât de încordat, dacă iar fi spus cineva cu numai o zi în urmă cât va fi de bucuros la auzul orăcăitului unor broscuțe, nu l-ar fi crezut în ruptul capului. Își simțea picioarele amorțite și făcu câțiva pași ca să-și revină. Zgomotul tălpilor pe prundișul de pe drum îl făcu să tresară. Se opri imediat gândindu-se că nu trebuie să se îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tolerat, iar unde această toleranță lipsește, este promovată prin discuții. În locul ăsta oamenii au o strălucire în ochi chiar și atunci când se despart, fiindcă se gândesc la revederea care îi așteaptă cu siguranță în curând, adieu, Chou‑Chou, un VW broscuță de culoare gri se târăște de‑a bușilea până la colț și dispare, dar lasă mult în urmă: prietenie și calitate umană. O fată ia masa de prânz în familie și deodată sare ca arsă - în timp ce rudele glumesc cu simpatie pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici măcar dacă-i Înfigeai un vibrator sau un tampon În vagin. — Noriko, ești atentă? Ceea ce ai luat tu se numește ecstasy. Înțelegi? Te simți ciudat? Poți să fii sinceră cu mine, știi doar... Noriko dădea din cap mecanic, ca o broscuță de jucărie din vitrina unei farmacii. Arăta de parcă va izbucni În lacrimi dintr-o clipă În alta, dar cu siguranță că n-o va face. Ecstasy nu era un drog care să te facă să-ți plângi de milă, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rost și de ceva pește pentru saramură, mai ales că luasem cu noi roșii și ardei grași, ba chiar și iute. Cristian, nepotul meu cel mai mic, care nu avea decât șapte ani, ardea de nerăbdare să-i prind o broscuță. Andrei, ceva mai mare decât el, împlinise zece ani, ridica tot timpul fixa să vadă dacă s-a agățat ceva în carlig. Numai Paul stătea impasibil pe scaunel, cu o țigară mentolată între degete, țigară ce nu se mai termina
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
sărise în joacă, vreun pui de chefal. O pupază zbura din păduricea de molid din spatele nostru spre malul celălalt. Probabil că își avea cuibul în găurile dintre pietrele de pe țărmul stâncos de vis-à-vis. Prin iarba jilavă din jurul lacului săreau nenumărate broscuțe verzi, iar Cristian mă exaspera, cerându-mi să-i prind una. I-am promis că-i voi cumpăra de la magazinul de specialitate o broscuță țestoasă cu acvariu cu tot să o crească acasă și așa am reușit să scap de
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
în găurile dintre pietrele de pe țărmul stâncos de vis-à-vis. Prin iarba jilavă din jurul lacului săreau nenumărate broscuțe verzi, iar Cristian mă exaspera, cerându-mi să-i prind una. I-am promis că-i voi cumpăra de la magazinul de specialitate o broscuță țestoasă cu acvariu cu tot să o crească acasă și așa am reușit să scap de el. Andrei se lupta în continuare cu fixa. Nu-i trebuia nici mâncare, nici suc, nu vroia decât să prindă și el un pește
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
doi ursuleți simpatici.Înaintez pe aleea din stânga și dau de lacul plin cu nuferi albi, care se găsesc foarte rar în țară.( În Parcul din orașul Sf.Gheorghe din Covasna). Stau și privesc lacul cu nuferi. Îmi place să aud broscuțele cântând într-o melodie unică pe limba lor. Nuferii albi se întrec cu cei galbeni. În amiaza-mare, se deschid în toată splendoarea lor. Broscuțele se întrec și ele într-un concert unic. O liniște apăsătoare este tulburată doar de păsările
GRĂDINA BOTANICĂ-IZVOR DE INSPIRAȚIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362808_a_364137]
-
din orașul Sf.Gheorghe din Covasna). Stau și privesc lacul cu nuferi. Îmi place să aud broscuțele cântând într-o melodie unică pe limba lor. Nuferii albi se întrec cu cei galbeni. În amiaza-mare, se deschid în toată splendoarea lor. Broscuțele se întrec și ele într-un concert unic. O liniște apăsătoare este tulburată doar de păsările cerului care vorbesc cu Dumnezeu. Aceast peisaj poate să prindă viață și multă culoare, în mâinile dibace ale unui pictor”, a afirmat domnul Popa
GRĂDINA BOTANICĂ-IZVOR DE INSPIRAȚIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362808_a_364137]
-
Fie și pentru asta, dacă sănătatea ta este pe locul doi, după prietenia noastră... Important este să ai apă la tine, e clar? - Firește, draga mea! Pentru a-ți demonstra acest lucru, îți promit solemn, astăzi mă voi transforma în broscuță! Simona s-a prefăcut, pentru o clipă, bosumflată. Nu a reușit, însă, pentru mult timp, buna-dispoziție transmisă de Emanuela a făcut-o să izbucnească în râs. De fapt, amândouă au început să râdă zgomotos, ca-n vremurile bune... * Dragoș, așezat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
negre și cu o pată albă între ochi, având carnea comestibilă.( DEX)] au iesit la plimbare. Pluteau cât mai departe de noi, parcă să nu ne tulbure contemplația asupra suprafeței de apă neclintite. Nicio adiere nu tulbura oglinda lacului. Iar broscuța țestoasă, pe care o văzusem anterior, parcă se răzgândise și nu mai ieșea la suprafața apei. În păduricea de pini din spatele nostru, așezată pe o pantă abruptă, începuse să se simtă mișcarea. Cucii ascunși printre ramurile pinilor, se chemau unul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
pentru saramură, mai ales că luasem cu noi roșii și ardei grași turcești ca românești de unde, ba chiar și ardei iute. Cristian, nepotul meu cel mai mic, care nu avea decât șapte ani, ardea de nerăbdare să-i prind o broscuță. Andrei, ceva mai mare decat el, împlinise zece ani, ridica tot timpul fixa să vadă dacă s-a agățat ceva în cârlig. Numai Paul stătea impasibil pe scăunel, cu o țigară mentolată între degete, savurând o bere rece. Nu-și
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
unde sărise în joacă câte un pui de chefal. O pupăză zbura din păduricea de molid din spatele nostru spre malul celălalt. Probabil că își avea cuibul în găurile dintre pietrele de pe țărmul stâncos. Prin iarba jilavă din jurul lacului săreau nenumarate broscuțe verzi, iar Cristian mă exaspera, cerându-mi să-i prind una. I-am promis că-i voi cumpăra de la magazinul de specialitate o broscuță țestoasă cu acvariu, și așa am reușit să scap de el. Andrei se lupta mereu cu
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
avea cuibul în găurile dintre pietrele de pe țărmul stâncos. Prin iarba jilavă din jurul lacului săreau nenumarate broscuțe verzi, iar Cristian mă exaspera, cerându-mi să-i prind una. I-am promis că-i voi cumpăra de la magazinul de specialitate o broscuță țestoasă cu acvariu, și așa am reușit să scap de el. Andrei se lupta mereu cu fixa. Nu-i trebuia nici mâncare, nici suc, nu vroia decât să prindă și el un pește. Asta s-a și întâmplat curând. Când
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
DORCESCU PORTIȚA VISELOR Pentru Leonard Într-o seară, când toți se risipiseră care-ncotro și-o lăsaseră singură în grădinița din fața casei, Octavia văzu, la un moment dat, cum înaintează spre ea, pe alee, desprinzându-se din umbra scării, o broscuță nemaipomenit de ciudată. De ce era ciudată broscuța aceea? Ei bine, mai întâi fiindcă venea nu în salturi, ca orice broscuță, ci grav și grațios, călcând numai pe picioarele din spate. Da. Broscuța se îndrepta spre banca Octaviei mergând aidoma unui
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
seară, când toți se risipiseră care-ncotro și-o lăsaseră singură în grădinița din fața casei, Octavia văzu, la un moment dat, cum înaintează spre ea, pe alee, desprinzându-se din umbra scării, o broscuță nemaipomenit de ciudată. De ce era ciudată broscuța aceea? Ei bine, mai întâi fiindcă venea nu în salturi, ca orice broscuță, ci grav și grațios, călcând numai pe picioarele din spate. Da. Broscuța se îndrepta spre banca Octaviei mergând aidoma unui om, aidoma unui băiețel sau unei fetițe
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
din fața casei, Octavia văzu, la un moment dat, cum înaintează spre ea, pe alee, desprinzându-se din umbra scării, o broscuță nemaipomenit de ciudată. De ce era ciudată broscuța aceea? Ei bine, mai întâi fiindcă venea nu în salturi, ca orice broscuță, ci grav și grațios, călcând numai pe picioarele din spate. Da. Broscuța se îndrepta spre banca Octaviei mergând aidoma unui om, aidoma unui băiețel sau unei fetițe. Nu-i uimitor? Eu cred că da. Dar și mai uimitor este că
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
pe alee, desprinzându-se din umbra scării, o broscuță nemaipomenit de ciudată. De ce era ciudată broscuța aceea? Ei bine, mai întâi fiindcă venea nu în salturi, ca orice broscuță, ci grav și grațios, călcând numai pe picioarele din spate. Da. Broscuța se îndrepta spre banca Octaviei mergând aidoma unui om, aidoma unui băiețel sau unei fetițe. Nu-i uimitor? Eu cred că da. Dar și mai uimitor este că broscuța avea grai omenesc. Într-adevăr, o dată ajunsă în apropierea Octaviei, se
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
ci grav și grațios, călcând numai pe picioarele din spate. Da. Broscuța se îndrepta spre banca Octaviei mergând aidoma unui om, aidoma unui băiețel sau unei fetițe. Nu-i uimitor? Eu cred că da. Dar și mai uimitor este că broscuța avea grai omenesc. Într-adevăr, o dată ajunsă în apropierea Octaviei, se opri și zise: — Te miri? Ai și de ce! Recunosc. Nu ți se ivește prilejul să vezi în fiecare zi o broscuță care umblă în două picioare... Tăcu și o
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
că da. Dar și mai uimitor este că broscuța avea grai omenesc. Într-adevăr, o dată ajunsă în apropierea Octaviei, se opri și zise: — Te miri? Ai și de ce! Recunosc. Nu ți se ivește prilejul să vezi în fiecare zi o broscuță care umblă în două picioare... Tăcu și o cercetă pe Octavia cu ochii ei bulbucați și melancolici. — Ei, fetițo! continuă ea, suspinând. Te minunezi, desigur. Dar te vei minuna și mai tare când vei afla ce soartă mi-a fost
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
și eu sufletul... Octavia o privea și nu putea scoate un cuvânt. Dar nu fiindcă s-ar fi speriat sau ar fi rămas mută de uimire, ci fiindcă era fermecată și bucuroasă. — De ce să mă mir? răspunse ea. Știam că broscuțele pot merge oricum și pot vorbi. E drept, tu ești prima pe care o văd umblând și o aud glăsuind. Dar asta nu schimbă lucrurile. Dimpotrivă. Cât despre povestea ta, aș fi tare curioasă s-o știu... În timp ce Octavia i
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]