91 matches
-
face pe povestitor să relateze cum vorbele mânioase ale tâlharului Oarță Aman ieșeau din buzele lui în română și se izbeau nemțește de fereastra conacului în care se cantonase, la 1917, un regiment german. Intersectate și încastrate de nenumărate ori, bruioanele narative se concentrează în jurul exemplarului strămoș Constantin, ambiguizându-i figura de câte ori e cu putință și desfăcând misterele atunci când ele - deja - sună oarecum în afara firescului (cum se întâmplă în desele pasaje în care ielele își poartă pașii dănțuitori). Cam așa arată o
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
se discută despre cheile anilor, adică despre acele instrumente care ar ști să descuie lacătele vârstelor și le-ar face să se amestece într-un mod agreabil. O mică schiță preliminară a polarității tânăr/ bătrân se află la Novalis, în Bruionul general din 1798: "Ce este, de fapt, bătrân? Ce este tânăr? Tânăr - este acolo unde stăpânește viitorul. Bătrân - acolo unde domină trecutul. Tânăr și bătrân - predicate polare ale substanței istorice. (Accidentele sunt întotdeauna polare). Nici un fel de senectute fără juvenilitate
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
face tocmai din materialul intermediar (senzații, tropisme, gânduri dezlânate, scotociri prin cărți și note de jurnal, căutări înfrigurate ale adevărului prin întrebări, la fel de bâiguitoare ca și răspunsurile) pe care poetul "care se respectă" îl lasă afară, îl consideră nepoetic: moloz, bruioane, bucăți de poze rupte... Forma căutată este informul, importantul se naște din derizoriu, spontaneitatea survine la capătul unei elaborări autone-gatoare. în măsura în care sânt artistice și intelectuale, cărțile nu pot fi decât false. Antiintelectualismul și mai cu seamă antiestetismul sânt deci, principalele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
s-a-ntîmplat atunci. Au fost imagini și emoții, dar în ce fel legate-ntre ele? Au fost alunecări ale realității 14 în vis și-n halucinație. Viața mea s-a-mpărțit de-atunci în perioade cu Lulu și perioade fără Lulu. în primele, bruioane din viscerele acelea psihice îmi reveneau mereu, nelăsîndu-mă să respir, tulburîndu-mi fața sclipitoare a conștiinței. Țin minte șirul de sanatorii în care, în plicticoase după-amieze, stând pe patul meu de metal alb, reluam fără-ncetare cele câteva fapte din tabăra
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
săi, deasupra lor plutea o accentuată neliniște : oare de ce să-i fi spus Sophie să vii mai devreme mâine ? Mâna încetase să mai agite pălăria de panama, încetase chiar să mai noteze câte ceva în nedespărțitul caiet zilnic unde-și făcea bruioanele pentru scurtele și cât mai secretele însemnări. Sub coșul ridicat al trăsurii, neferit însă nici de praf, nici de zăpușeală, se vede că el începuse să moțăie. Poate chiar ațipise ? Pentru că acum urechea auzea cu totul altfel liniștea cunoscută a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o prepara singur, o dată pe săptămână. Arderile lui interioare trebuie să fi fost teribile. Dacă v-ar fi cunoscut, cu siguranță că ar fi reușit să vă reprezinte cu mult mai bine decât a făcut-o nordicul Gölnworth. Am văzut bruioanele lui. Toate au ceva artificial, ceva convențional. Nimic viu. Nimic autentic. Nimic semni... Pe ușa atelierului apăru atunci ceea ce Babic, retras pe sofaua din colț, catalogă pe loc drept o monstruozitate. Personajul, cu părul alb tuns și ciufulit à la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
abandoneze cînd și cînd În favoarea unor subtile Întoarceri la sine scripturale, să reprezinte creșterea exponențială a posibilelor Într-o lume tot mai precară și astfel tot mai permisivă, atît de multe Încît timpul devine orar aflat În veșnic stadiu de bruion iar spațiul hartă În mișcare: nu-i de mirare atunci că obiectele În funcție de care timpul și spațiul se produc dau impresia de vitalitate, iar actorului nu-i rămîne decît să se retragă Într-un stoicism local sardonic, cu melancolii trecătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o propoziție, pune un nou epitet în locul unuia vechi, actualizează grafic un cuvînt, „umblă” la punctuație etc. Aproape toate acestea sînt făcute de la o transcriere la alta ori de la o tipărire la alta. Dintr-o ciudată pudoare, el a distrus bruioanele poemelor sale. De aceea fazele genezei lor sînt imposibil de reconstituit. Prima formă cunoscută e, adesea, aceeași cu prima formă publicată. Autorul „Impresiilor de roman” n-a lăsat (cu excepția acestora) nici lucrări în șantier și nici urme ale șantierului său
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
după aceea se prefac în cîrcotași. Evident, ca și Bacovia, „megastarul” american nu mai aștepta nimic bun de la ele. în plicuri și cartoane, „jurnalul” meu e și „jurnal de atelier”, în sensul strict al cuvîntului, adică printre texte sînt multe bruioane, unele curate, altele acoperite de o ploaie de hașuri. Am avut curiozitatea să văd dacă acestea din urmă meritau un atare tratament. Sînt surprins să găsesc în „pleava” lor „semințe” din care ar fi putut să iasă ceva: fraze (zic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Guerre Cătălin Turliuc Confluențe identitare și realități demografice la est de Carpați în secolele XIX-XX Ioan Popoiu Românii în mileniul migrațiilor: (275-1247) * Text redactat (24 martie 1990) la rugămintea lui Alexandru Tacu și a lui Marius Lupu, pe baza unui bruion conceput de un grup ce susținea o radicalizare a programului politic. Când, la 23 iulie 1990, revista "22" mi-a cerut adeziunea la un protest contra deținerii abuzive a lui Marian Munteanu la Jilava, am consimțit cu aceeași convingere că
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în care este înjurat. „îmi dau demisia! îmi dau demisia!” strigă către amicii săi care în zadar cearcă a-l liniști. Miniștrii junimiști îl înconjoară și-l roagă să nu demisioneze, că se va face rectificare, îi și arată un bruion de rectificare, aruncând vina articolului în chestiune pe spatele bietului Eminescu... D. Vernescu se liniștește, ba încă se prea liniștește, și aceasta foarte repede... O furtună într-un cap de avocat... Ședința se deschide...” Evenimentul este consemnat de mai multe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
eminescian și obsesia capătă conturul „vânătorii sacre”. Culegerea Voce eternă. Pro Patria (1985) restituie și ineditele. Se regăsesc aici materia lirică specifică, obsesiile fundamentale, sintagme și imagini emblematice, dar textele nu ating niciodată tensiunea antumelor, ceea ce presupune că sunt doar bruioane. SCRIERI: Frații mei blânzi, Iași, 1974; Aurea saecula, Iași, 1977; Elogiul înțelepciunii, Iași, 1979; Voce eternă. Pro Patria, Iași, 1985. Repere bibliografice: Constantin Ciopraga, Un poet autentic, „Opinia studențească”, 1974, 4-5; Miron Blaga, Un poet al grației și sublimului, „Opinia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
neîncăpător, studenții îi stau sub nas, nasul clonț cărnos, plecat, roman, din linia frunții; nu lată, placidă, ci atît cît să-i îngăduie părului să țîșnească în țepi de arici: George Călinescu. Fotografia e una deja celebră. Într-o mînă, bruionul prins nervos, cealaltă prelungind volutele ascendente ale stentorului. Sau ale comedianului antic. Sau doar ale regizorului diletant (care-și tiraniza, superior, ciracii în înscenările de-acasă sau de la Institut). Fețele tinere din amfiteatru, în cunoștință de cauză, încearcă schime perplexe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
achit (pipărat!) și, încălțat cu noutatea, îmi încep... meseria. Evident, mă așteaptă și altceva: castelele de pe Loara, galeriile, vizitele, mesele, revenirea în Parisul muzeelor, dar de ce aș renunța, nu?, la pasiunea veche de cînd e trotuarul... O minimă precizare: transcriu bruioanele, fără cosmetizări, subite, calde. Cruditatea clipei. Ireproșabilă în sine. Și încă una (pentru care cer deja scuze): menținerea frecvenței superlativelor. Explicabilă... Pe bancă, în bulevard Grammont. Pe altă bancă, la oarecare distanță, o femeie... bine, frumusețe franceză tipică, picior peste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
incluzând vise în vise, din Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău etc. sunt tot atâtea modalități de fracționare a continuumului narativ tradițional. Revigorând proza scurtă, Costache Olăreanu excelează ca autor de schițe și portrete, dar și de simple bruioane, însemnări, tablete, vădind aceeași vocație de miniaturist pînă și în romanele sale Confesiuni paralele, Avionul de hârtie, Dragoste cu vorbe și copaci digresive și divizate în episoade rotunjite ca mărgelele unui colier, independente și prinse totodată de un fir narativ
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o caligramă, chiar dacă pictorul încă îndatorat picturii academice nu trece la stilizarea întregii compoziții, aruncând-o în bidimensionalitatea Art Nouveau-ului ca în picturile lui Jiri Mucha, spre exemplu. La aceasta se adaugă dispersia surselor, succesiunea în palimpsest a crochiurilor, a bruioanelor, care preced pictura, elemente care ulterior participă la un montaj complicat, de unde, în opinia lui Rapetti, derivă și eteroclitul, structura compozită, sedimentară a picturilor lui Moreau. Acestui ansamblu realizat pe baza laboratorului de creație i se adaugă aluziile, citatele cele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]