5,355 matches
-
explică procesul care are loc atunci când intuim: “La fel ca în creier, există niște neurotransmițători ai intuiției care răspund la stimuli din mediul înconjurător și la emoțiile din prezent. Cand acei neurotrasmitatori intra în acțiune, apar tot felul de senzații bruște, aparent din senin, precum teamă, îndoială și chiar fluturașii din stomac, toate fără niciun fel de bază logică stabilită după un proces îndelungat de gandire”. Se vorbește mai mult de “intuiția feminină” decât de cea masculină, capacitățile femeilor de a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94044_a_95336]
-
Culcat pe spate, în iarbă, lângă somnul pe burtă, cu botul pe labe, al prietenului meu de pripas, ascult cum trece încet, alene și străveziu, prin văzduhul înalt, șarpele uriaș al liniștei. Dar vraja nu ține decât câteva minute. }ignalul brusc și strident al unei locomotive îl înjunghie cu violență și îl sfâșie, iar zgomotul sacadat, de fierării frânte și-apoi lovite cu baroasele, al roților unor multe vagoane ce trec peste macazuri, ascunse de frunzișul copacilor zbuciumat de vijelia curentului
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
munca migăloasă a reașezării tomurilor... îl scoteam la suprafață... îl răsfoiam... cădeam pe loc în plictis... visam altul... Oboseam repede. Intram în deznădejdi de nesuportat. Îmi însemnam ceva, însăilam niște versuri zgubilitice, nu-mi plăceau... Iar lectură și iar puseu brusc, euforizat de cofeină, în lumina clipei prea strîmte... Cam în vremea aceea am cunoscut-o. Imediat mi-a zis: "Povestește-mă!" Și a rîs: hi hi hi! Și am început. A fost o dată ca întotdeauna... ca de obicei, adik... pe
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
peisajele se schimbau, câteodată nu. Taxa era fixată după cât de vechi tablouri reușeau să reactualizeze ferestrele puse. O lege specială interzicea ca pe aceeași fereastră să fie fixate două ochiuri diferite. Asemenea experiențe s-au dovedit profund periculoase, trecerea prea bruscă dintr-o epocă în alta ducând mai multe persoane mai sensibile la o nebunie ireversibilă. (Dar, trebuie recunoscut, chiar dacă mai dădea și el de destule ori chix, că Oskar Popescu și numai Oskar Popescu era capabil să fixeze geamuri în
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
așa ceva. Uite ce bine-și amintește și azi. După atâția ani! Fiecare gest, fiecare cuvânt: Ť"Ce-i acolo?" "Ce să am? Niște vederi pentru colegi. Trec pe la poștă să le pun." "Dă-mi să văd!" - și, cu o mișcare bruscă, i le-am scos din buzunar. Erau trei. Adresate unor femei și nici una pe adresa de la serviciu. "Cine-s astea?" Niște colege." " Da' ce-s gesturile astea! Dă-mi-le că-nchide la poștă!" "Ce colege? Care colege? Așa scrii
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
al prietenei cunoscute în cenaclul lovinescian, precum și peste lecția de "strategie" în raporturile cu criticii, pe care i-o dă autoarei romanului Pînza de păianjen cea care încă nu debutase editorial, e de reținut mai întîi informația referitoare la ameliorarea bruscă a situației ei materiale spre sfîrșitul anului 1940: acum, ea are o ținută elegantă, este însoțită peste tot de doi ogari și posedă o garsonieră centrală, în care își primește cunoștințele și prietenii. Faptul surprinde, căci, în condițiile legislației rasiste
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
reflectat în oglindă. Dacă majoritatea povestirilor încep într-un mod cât se poate de simplu și convențional, se prezintă eroul și unele date ale problemei care organizează conflictul, finalul este un adevărat abandon în mijlocul tabloului, fie straniu, fie burlesc. Ruptura bruscă a faliilor narațiunii are menirea de a submina "cenușiul" printr-o ironie camuflată. Această opțiune este mai de efect decât alternativa unor concluzii moralizatoare sau a unei banale incisivități. O lume fără destin, fără cap, promisiune a conservării cadrelor, continuă
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
și lumina lanternei roșii se strecoară furtiv în marsupiile irișilor rugoși; mă răstorn pe burtă, ascunzîndu-mi capul sub pernă. Soarele acela se cațără cu tentaculele lui de păianjen, se lasă cu toată greutatea pe grumazul meu, sufocîndu-mă; dintr-o răsucire bruscă, îl sparg în mii de țăndări și, cu ochii larg deschiși, mă întorc pe partea dreaptă, cu genunchii la gură... Pe peretele din față, carnagiul luminii portocalii a lămpilor de afară. Lumina portocalie nu îmbătrînește. Și nu tace. Nici greierul
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
ontologic și etic condiția filologului. Eseul continua, iar noi cei din bănci începusem deja pariurile și ne chinuiam să identificăm rapid orice frîntură de mimică din care s-ar fi ghicit cîștigătorul. Ne așteptam în primul rînd la o întrerupere bruscă și nemiloasă, care tot nu venea. Ipotezele erau și acum limitate: darea afară din sală, izbucnirea de enervare, mustrarea iritată. Între descrierea migăloasă a transformărilor lui a în poziție neaccentuată și acel grațios comentariu despre natura și destinul filologiei nu
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
conștientizam rezistența la alcool, îmi creștea și curajul de a-mi măsura forțele cu ale lui. Adică, mai luam o guriță micuță de coniac. Și-ncă una, și-ncă una, din ce în ce mai arogantă, fiindcă continuam să nu simt nimic. Pînă cînd... brusc și fără preaviz, mi s-a rupt filmul. Am vrut să mă ridic de pe scaun și mi-am dat seama că n-am nici o șansă. Pur și simplu, poziția bipedă îmi devenise inaccesibilă. Picioarele mele erau moi ca rufele spălate
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
importante, cum ar fi controlul electronic al stabilității, cele 6 airbag-uri, senzorul de lumină pentru aprinderea automată a farurilor, proiectoarele de ceață, rabatarea electrică a oglinzilor, încălzirea scaunului pentru șofer. Controlul tracțiunii în modul Confort atenuează demarările și frânările bruște (modul “Zen” ar fi fost un nume mai potrivit pentru asta). Mi s-a părut ciudat că nu există un capac interior pentru portbagaj, care să ascundă eventualele lucruri lăsate în mașină, apoi am observat că lunetă și geamurile din
N-am ars gazul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82506_a_83831]
-
și evlavie decât mazăre boabe și caracter de birjar. nu cred că este cazul să judecăm, fiecare cum și cât poate, deocamdată să (ne) mulțumim pentru efort lor, pentru străduința, mai mult decât atât noi știm că odată cu schimbarea dietei (bruscă) apare și un deficit de elemente nutriente în organism, se “prăbușește” metabolismul, de aici și stările de nervozitatea, depresie, agresiune mai accentuate. să le dăm totuși o șansă celor care țin postul “contemporan” căci măcar ei au avut curajul să
Încă un cuvânt despre post by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82558_a_83883]
-
Când nici loțiunea de după ras și nici măcar izul particular adorat al femeii nu-l mai simți, își dădu seama că și-a pierdut și simțul mirosului. Totul la fel de neașteptat, la fel de ireversibil, de definitiv și de nemeritat ca și cu apariția bruscă a surdității. De data asta, revolta îi fu de mai scurtă durată. Își dădu mult mai repede seama ca data trecută că lipsa mirosului nu este nici pe departe atât de traumatizantă pe cum se crede. Ba, chiar din contră
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
bun confident, ascultând cu o încordată atenție cele mai intime gânduri ale lui v.înnopteanu și privindu-l fără să clipească. Totuși, în pofida caracterului absurd al celor mai multe situații, se constată că, mai totdeauna, capătă câștig de cauză opțiunea pentru revenirea bruscă la logica obișnuită a lucrurilor. Și tocmai această pendulare poate deveni neliniștitoare. Într-un rând ni se povestește, de pildă, cum mopete, întorcându-se noaptea acasă este urmărit și terorizat de o umbră, probabil propria sa reflecție, care îi dă
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
fost aplicată și până acum: de ce Hegel nu s-a oprit și el pe la jumătatea muncii lui, din aceleași motive? De ce nu ne-am opri cu toții din scris, pe la pagina o sută, să zicem, stabilim noi prin convenție, invocând o bruscă plictiseală? Tot ce contează în fond e să ne plictisim înaintea cititorului. Important e să nu fim noi fraierii. Și-atunci mai bine mai repede decât mai târziu. Un roman mai scurt e a priori mai bun decât unul mai
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
cu Domnul care încă trăiește. Nu am memorie, am doar amintiri. Pun un disc cu ora exactă, ca un balsam muzical. }in în mână ochiul calului Sfântului Gheorghe, prima ființă care a văzut Balaurul mort. Beau apă cu o pornire bruscă, ce survine liniștii dinainte de zguduirea Pământului. Iată, am fost în Grecia. Luna apuse, lăsînd ușile norilor vraiște A suta mia oară intru în cameră cu o ceașcă de cafea și te găsesc goală în fața tablourilor Mă visez în costum de
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
nimicitoare, atunci vechile repere morale și spirituale (greșite) ale individului, vor fi resetate automat. Trecând prin asemenea încercări, omul se resemnează, reflectează, iar adevărata scară a valorilor iși face loc, încet-încet, iar partea spirituală a individului începe a suferi modificări bruște, dar pozitive. Privind înapoi în istorie, constatăm că intervalele de timp dintre două mari războaie au crescut, iar fenomenul își urmează în continuare tendința. Omenirea a reușit să evolueze, spiritual, de la o epocă la alta, dar evoluția nu a fost
DE CE APAR NENOROCIRILE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380711_a_382040]
-
Poate că omul nu va avea soarta broaștei, exemplul fiind menit doar să evidențieze faptul că, deși soarta unui om poate deveni din ce în ce mai rea, el are totuși puterea de a supraviețui chiar și în condițiile cele mai severe. Însă schimbarea bruscă a unui mediu de viață prielnic cu unul ostil, se dovedește de fiecare dată amenințător pentru individ. La asemenea treceri bruște, către un mod de viață chinuitor, omul poate ceda psihic, în cele mai multe cazuri. Mă gândesc de fiecare dată, la
DE CE APAR NENOROCIRILE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380711_a_382040]
-
deveni din ce în ce mai rea, el are totuși puterea de a supraviețui chiar și în condițiile cele mai severe. Însă schimbarea bruscă a unui mediu de viață prielnic cu unul ostil, se dovedește de fiecare dată amenințător pentru individ. La asemenea treceri bruște, către un mod de viață chinuitor, omul poate ceda psihic, în cele mai multe cazuri. Mă gândesc de fiecare dată, la soarta grea a românilor încă din cele mai vechi timpuri și observăm că avem de-a face cu un popor călit
DE CE APAR NENOROCIRILE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380711_a_382040]
-
incitante volume, Constantin T. Ciubotaru, precum și profesorul scriitor Gheorghe Olteanu.” *** Cea de a doua lansare desfășurată la București, a avut loc în ziua de sâmbăta, 8 octombrie, ora 11:00, la Centrul Socio-Cultural „Jean-Louis Calderon” al Primăriei Sectorului 2. Scăderea bruscă a temperaturii însoțită de o ploaie rece, a țintuit în pat câteva din personele care au contribuit la organizarea acestei lansări și care erau anunțați că vor vorbi despre cărțile pregătite pentru lansare. Scriitoarea și directoarea Editurii Anamarol din București
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
trebuie să mai facem nimic? Am ajuns niște viețuitoare dependendente în totalitate de bani, tehnologie și toate felurile de mașinării. Aproape că nu a mai rămas nimic uman în noi decât formă care ne trădează specia regnului animal. O revenire bruscă la natură o vom percepe că pe cea mai mare tragedie din ultimii ani ai omenirii. În încheierea acestui eseu, vreau doar să spun, că omul modern nu mai este capabil să înțeleagă “binele” ce îi este băgat cu forța
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]
-
care nu acceptă delimitări fortuite. O exaltare a ființei intelectualului, o dereglare paradoxală a restricțiilor contextuale (,după câteva zile, începusem să mă simt acolo ca în provincie: deopotrivă acasă și în exil; poate e un dram de nebunie"), prin ieșirea bruscă din claustrarea camerei de lucru dar și a ambianței anoste, în lume. Simțământul de anihilare a existenței se cere imperios combătut, anulat fie și prin probe minime de recunoaștere: "zile ori săptămâni stau aproape izolat, închis în mine, fără să
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
care se Învârtea În gol, asemeni gândurilor mele cere se Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O, Doamne, când mă ridic de jos
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mulțumită de cadoul substanțial, primit din partea noilor autorități totalitariste, profitoarea a început să țipe la dușmanii poporului, să le impute alungatelor că, din setul de lingurițe de argint, lipsește una! Gașca roșie depășise măsură. Se urcase scroafa în copac. Trecerea bruscă de la stadiul primitiv, cu privată amplasată pe groapă din fundul grădinii, până la elegantă cameră de baie, cu bideu, era o diferență copleșitoare, care îi întunecase mintea nemulțumitei beneficiare. Apăruse burghezia proletara. Incidentul a fost confirmat de mai multe surse, inclusiv
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Poate fi dura, de o răutate excesivă, fără milă și regrete. țopârlanii râgâie în rame, scuipa flegme la ieșirea din luxoasele restaurante. Asistăm la o întrecere a tatuajelor. Banul conduce. El ne ridica și tot el ne coboară. Prin trecerea bruscă de la stadiul de probabilitate și refuzând șansă, numită posibilitate, am ajuns, invariabil, la inevitabilă perversitate, treaptă inferioară a caracterului uman sau caracteristică specifică a societății de tranziție, care a creat astfel de oameni sau specimene. În tranziția anarhica a debutat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]