137 matches
-
mănînc de una singură, dacă tu nu poți rămîne. Peter Bell m-a invitat la cină. - îhm! Clyde continua să examineze discurile. Ia spune, n-ai "Red River Valley"? - Nici n-am auzit de ăsta, i-a răspuns Grady cu bruschețe și a deschis ușile de sticlă care dădeau în balcon. Ar fi putut măcar să o întrebe cine-i Peter Bell. De pe balcon, vedea în depărtare turle și steaguri fluturînd într-o soluție de după-amiază solidificată: deși cerul începuse să arate
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
Dan Puric vine cu înțelesurile unui mesaj tragic. În loc de poante dătătoare de bună dispoziție, Dan Puric te încarcă cu o undă de înfiorare creștină. E atît de direct și fără de perdele în ceea ce spune, ba chiar atît de neduplicitar în bruschețea seacă cu care rostește numele unor proscriși despre care am fost educați că nu e bine să vorbim în public, încît făptura lui a devenit incomodă pentru cei care ne monitorizează ideologic cultura. Mai mult chiar, e atît de necuviincios
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
rupestre, ai nevoie de un minim resort de credință simplă, tocmai acel resort care te predispune spre degustarea unei tresăriri de duh. Tresărirea e imprevizibilă și capricioasă: poate fi un fir de tămîie, o clătinare a limbilor de lumînare sau bruschețea psaltică în cîntăreților de strană. Sau poate să nu fie deloc. Dar indiferent că apare sau nu, trăirea ține de felia indicibilă a impresiilor condamnate să moară într-o intimitate fără expresie, de aceea, orice comentariu făcut în marginea lor
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
Georgeta Drăghici Cea dintîi trăsătură ce-o degajă ele cu bruschețe este refuzul, exprimat cu o "impertinență discretă", a oricărei călăuze. Junele neinițiat se dorește a sta cu orice preț pe propriile-i picioare. "Singurul magister pe care îl acceptă acest adolescent revoltat pe toți și pe toate - un stăpîn față de
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
va releva (dacă este cazul) acea latură națională caracteristică. Regăsesc aceeași idee - a identității naționale din mediul european - și în muzicile ascultate: de exemplu în recitalul din Mendelssohnhaus al pianistei Alla Kașcenko, oferit cu acuratețe dar și cu o anume bruschețe sonoră (timbru dur în nuanțe tari, începuturi și mai ales sfârșituri abrupte, fără pic de versatilitate dramaturgică). Se derulează o cronologie a scriiturii pentru pian care sugerează clar filiația de la Haydn la Bortnianski, de la Liszt (în registrul liric) la Lisenko
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
tonului. E tonul unui om liber care nu se supune nici unei autorități coercitive. Parcă ar sta singur în fața lumii și ar vorbi pentru sine despre problemele ei. De aici detașarea nefirească care îi însoțește cuvintele, și de aici impresia de bruschețe aspră pe care o lasă. Căci are directețea supărătoare a oamenilor care nu-și iau măsuri de precauție în exprimare. Scrie cum gîndește și gîndește cum îi vin cuvintele, fără perifraze strategice și fără ocolișuri prevenitoare. Franchețea aceasta goală și
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
despre viața unui cuplu, a cărei lume se rezuma la ei doi. În spectacolul A Small GuideOn How To Treat Your Lifetime Companion, interpreții evoluau într-un spațiu restrâns în care se modelau reciproc, continuu, uneori cu blândețe, alteori cu bruschețea izbirii corpurilor unul de celălalt. Printre cele mai sugestive momente ale piesei a fost cel încredințat exclusiv brațelor, care zburau ca niște aripi, dincolo de corpul celuilalt. Tot pe această scenă, în conceptul și coregrafia lui Willy Prager ( BG/DE ), trei
eXplore dance festival (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4272_a_5597]
-
pentru că puteam să-i examinez spatele rigid. Avea umeri lați și atletici, goi, cu un lup tatuat urlând la lună pe omoplatul stâng. — Cum ești licantroapă? am întrebat, descoperindu-mi brusc o voce timidă. S-a întors iar, trădând prin bruschețe că doar atâta aștepta. — Pentru că am trei țâțe. Așa m-am născut. A plătit și a ieșit teatral, eu enervând prin nemișcare mută și casierița, și coada din spatele meu. Mă aștepta afară. Ai cumpărat vin foarte bun, mi-a zis
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Charles al Angliei a socotit de cuviință să se intereseze iar de dumneata și de soarta dumitale. Până și regele stăpânul nostru, care nu-și revine din uimire, dorește să fie ținut la curent... Împinse teancul la o parte, cu bruschețe. Toate astea creează o situație supărătoare. Foarte delicată. Acum, ministrul Îl măsura pe Alatriste de sus În jos, Întrebându-se parcă ce să facă cu el. — Păcat, urmă, că cei cinci spadasini de ieri nu și-au făcut mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de parcă ești beat! îi strigă și izbucni în râs. Să vezi ce-o să-ți facă maică-ta! Sssst! se rugă Miluță. Parcă ești beat, sau vii de la femei! continuă fata, fără să se sinchisească, nepăsătoare chiar, c-un fel de bruschețe în glas, lipindu-se de ușă să-i facă loc. Chicotind nerușinat, mărunt, îl lovi cu genunchiul în spate. Spune-ne, nene, și nouă ce se întâmplă? Lasă-l în pace, tu! N-o asculta! îi luă apărarea cealaltă fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu venise colecționarul în persoană, ci fiul său, un tânăr ca de douăzeci și opt de ani, cu fața foarte prelungă, însă de stil paralelipipedic, manierat, degajat la gesturi și la inteligență, nu mai puțin o speță de tont superior care afecta bruschețea tinerilor de origine țărănească sau burgheză. Se recomandă Hangerliu. Saferian închise ochii molatic, spre a-și consulta memoria, care îi spuse că această familie, în parte scăpătată și cu multe vechi relații, în sânul căreia prin căsătorii intraseră și armeni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vezi, e aproape agreabilă. - Ce e asta? se deșteptă arhitectul din reveria lui. Daipunci rece la masă? - Pentru durere de cap, Ioanide. - Dar, se scuză arhitectul nedumerit, nu mă doare capul! - N-ai zis tu? Arhitectul era să spună, cu bruschețea lui caracteristică, nu, dar citi atâta contrarietate pe fața Elvirei, încît se răzgândi și nu se mai întrebă ce rost avea tizana. Elvira era singura ființă din casă în care avea încredere încă nestrămutată. Spre a-i face hatârul, o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unui rafinat, gingaș ciclop”, scria Paul Georgescu despre prietenul nostru. Cuvintele sunt valabile, firește, și pentru Sinuciderea din Grădina Botanică. Scrisul lui Radu Petrescu mă atrăsese de la Început prin eleganța și transparența stilului, cu volutele sale neașteptate, colorate, aeriene, prin bruschețea surprizei tăioase și ritmul surdinei, printr-un soi de mister lexical, În sine și pentru sine. Memorasem chiar, cândva, câteva fraze, fără să bănuiesc atunci ce vor deveni ulterior, În exil, rânduri ca acestea: „Metodă infailibilă pentru a ști care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
gură. Creierul meu nu mai putea produce minciuni, iar buzele nu mai puteau articula cuvinte. Dacă am fost vreodată gata să accept că am o cădere nervoasă, atunci acela a fost momentul. Nu mă simt prea bine, am zis cu bruschețe și m-am dus la culcare. Capitolul 17tc " Capitolul 17" M-am trezit cu o răceală urâtă. —Jen, arăți groaznic! Știi că bântuie gripa? Am auzit că Phil, Tally și copiii s-au îmbolnăvit cu toții. —E doar o răceală, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trecut. Mama tot credea că sunt răcită. Vânzătoarele mă săreau cu privirea, căutând-o pe femeia care le ceruse ajutorul. Nu era un sunet dizgrațios. Era un amestec de flaut și fagot, având consoanele ușor estompate, cu un soi de bruschețe și răgușeală În tot ce rosteam. Și mai erau semnele pe care numai un lingvist le putea repera: eliziunile clasei de mijloc, note de grație transmise din greacă vorbirii nazale din Vestul Mijlociu, moștenirea de la bunicii și părinții mei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
exact cum arăta durerea pe chipul copilului său, sări din scaun. ― Nu! strigă ea. Nu! La șase metri mai Încolo, stând În picioare sub soarele care apunea, Maxine Grossinger era În continuare mută. Din gât Îi scăpă un gâlgâit. Cu bruschețea unei descărcări electrice, fața i se făcu albastră. Chiar și de pe rândurile din spate oamenii vedeau cum oxigenul Îi părăsește sângele. Rozul i se scurse pe frunte, pe obraji, pe gât. Mai târziu, Obiectul Obscur se jură că Maxine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pascalopol. - E tanti Aglae, sora lui papa, explică Otilia lui Felix,văzîndu-l cam nedumerit. - De unde să mă cunoască? întrebă Aglae. Când a muritmă-sa, era numai atât. De atunci nu l-am mai văzut. Tu ți-l amintești, Aurico? Rușinat de bruschețea expresiunii "mă-sa" și de familiaritatea cu care oameni aproape străini vorbeau de familia lui, Felix privi sfios la aceea pe care o chemau Aurica. Era o fată cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenți ca și ai Aglaei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fața Otiliei, buclele ei, aruncate peste urechi cu ajutorul pieptenului, râsul ei și simți că nimic nu era comun între ea și Georgeta, deși amândouă erau foarte inteligente și fine. Otilia era îndrăzneață, dar inocentă în toate vorbele ei, de o bruschețe de soră. Dacă ar fi avut-o din nou alături, ar fi îngenuncheat, și-ar fi pus capul în poalele ei, s-ar fi ferit să-i spună și cel mai neînsemnat cuvânt dubios. Otilia era de o ștrengărie atât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obicei cu stropi de noroi. Atunci ? Atunci, un versat om de lume ar merge mai degrabă în întâmpinarea discursului favorit al gazdei, preparându-i astfel buna dispoziție și făcând posibile pentru mai târziu răspunsuri la obiect. întrerupându-și plimbarea cu bruschețea obișnuită, junele se așază de-a latul pe scaun, încrucișându-și mâinile pe spătar. Va pune deci mai întâi o întrebare banală : „Chiar crede Profesorul că te poți sustrage politicii timpului - presiunilor colectivității ?“. Și-a aplecat deferent umerii, și doar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de lemn, urcă respirând tot mai greu, cu pașii împleticiți, și deodată, mirosul... încă de pe culoarul prost luminat, vârfurile pantofilor descoperind fiecare nod în lemnul dușumelelor ca să se împiedice de el și mirosul devenind tot mai puternic, până când, împingând cu bruschețe ușa întredeschisă de la iatacul mamei, să priceapă deodată. În locul bine cunoscutului iz de levănțică și busuioc, strecurându-se cu discreție din așternuturile mereu proaspete, din sertarele scrinului, o nerușinată duhoare de carne putredă și urină... Și reținuta lui mamă care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din sfera religioasă. Pentru că și religia se bazează pe reguli și dispoziții. Altminteri ar fi haos. Ce sunt preoții altceva decât funcționarii sacerdoțiului? Este deci nevoie de o autoritate care să-i numească... — Ai fost cumva emancipată? o aduce cu bruschețe la realitate glasul sonor al principelui. — Tatăl tău a fost cumva emancipat? se înalță o altă voce, mult mai tânără. Cu o tresărire, Occia o recunoaște imediat. Sigur, este și el prezent. În calitatea sa de Rege al Sacrificiilor, Lucius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și a Marelui Pontif. — De ce? — Pentru că, pe lângă tot ce strângem și înmagazinăm pentru zeiță, se găsesc acele lucruri sfinte pe care se întemeiază puterea poporului nostru. Tonul este grav. — În afara focului? vrea să știe Domitia. Claudia intervine din nou cu bruschețea ei obișnuită: Focul trebuie să-l păstrăm nestins, de vreme ce el este în ceputul a toate. Toată lumea se așteaptă la o replică dură din partea Vestalei Mame. Întârzie. Occia se gândește la foc și se întreabă dacă e oare adevărată părerea că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așteaptă să-i zică a doua oară. Sare cu agilitate pe buștean. Instructorul clatină întristat din cap. Atâta a mai rămas din tradiția militară pe care romanii de odinioară o credeau izvorâtă din virtute. O joacă stupidă. Își ia cu bruschețe rămas-bun de la tovarășul său: — Io trebuie să ajung cât mai repede la băieții mei. Dacă ai să-mi comunici ceva, mă cauți la sfârșit. — Stai! Unde te duci? strigă alarmat Pusio. — La vestiarul gladiatorilor, ți-am spus doar. Nu mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndesam în gură se numea într-adevăr în franceză „zburând-prin-vânt“1 când mi-a spus fără nici un fel de preambul: —Richard se întreba dacă i-ai văzut cumva pe undeva pe Charles și pe Belinda. Vrea să facă anunțul acum. Bruschețea acestei întrebări m-a surprins; înainte se purtase impecabil. Am privit-o o clipă, mestecând inestetic și rugându-mă să nu am vreo firimitură de aluat pe ruj. Era îmbrăcată într-un costum verde, culoarea mentei, cu o bluză albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o săptămână înainte. O bătu pe Fran pe umăr cu neașteptată blândețe. — Mi-am făcut griji că te-ai suprasolicitat, lansând ziarul cu atât de puțin timp înainte de nuntă. — N-are nici o legătură cu ziarul, insistă Fran și regretă imediat bruschețea reacției. Camilla încerca să fie drăguță și se deschisese mult mai mult decât o făcea de obicei. Era un lucru oribil din partea lui Fran să i-o reteze așa. Îmi pare rău. N-am vrut să fiu așa o scorpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]